Consimțământul apare atunci când o persoană acceptă voluntar propunerea sau dorințele alteia. Este un termen din vorbirea curentă, cu definiții specifice folosite în domenii precum dreptul, medicina, cercetarea și consimțământul sexual. Consimțământul, așa cum este înțeles în contexte specifice, poate diferi de sensul său cotidian. De exemplu, o persoană cu o tulburare mintală, cu o vârstă mintală scăzută sau sub vârsta legală a consimțământului sexual poate întreține de bunăvoie un act sexual care totuși nu poate atinge pragul legal al consimțământului, așa cum e definit de legea aplicabilă.
Agențiile Organizației Națiunilor Unite și inițiativele din programele de educație sexuală consideră că predarea temei consimțământului, ca parte a educației sexuale cuprinzătoare, este benefică. Printre tipurile de consimțământ se numără consimțământul implicit, consimțământul expres, consimțământul informat și consimțământul unanim.
Tipuri
Un consimțământ expres este cel exprimat neîndoielnic, nu doar dedus. Poate fi dat în scris, de exemplu printr-un contract, prin viu grai (oral) sau nonverbal, de pildă printr-un gest clar, cum ar fi o încuviințare din cap. Un consimțământ expres nescris, neatestat de martori ori de o înregistrare audio sau video, poate fi contestat dacă o parte neagă că a fost dat. Consimțământul implicit este consimțământul dedus din acțiunile unei persoane și din faptele și împrejurările unei situații anume (sau, uneori, din tăcerea ori pasivitatea persoanei). Printre exemple se află inițierea neechivocă a unei activități sexuale sau consimțământul implicit la contactul fizic al participanților la un meci de hochei ori la loviturile dintr-un meci de box. Consimțământul informat în medicină este consimțământul dat de o persoană care are o înțelegere clară a faptelor, a implicațiilor și a consecințelor viitoare ale unei acțiuni. Termenul este folosit și în alte contexte, de pildă în cercetarea din științele sociale, când participanții sunt rugați să confirme că înțeleg procedura cercetării și consimt la ea, sau în sfera sexuală, unde consimțământul informat înseamnă că fiecare persoană implicată într-o activitate sexuală este conștientă de eventualele stări (privind infecțiile cu transmitere sexuală) la care se poate expune. Consimțământul unanim, sau consimțământul general, dat de un grup format din mai multe părți (de exemplu o asociație) este consimțământul dat de toate părțile. Consimțământul substituit, sau doctrina judecății substituite, permite unui decident să stabilească decizia pe care ar fi luat-o o persoană lipsită de discernământ dacă ar fi avut discernământ. Consimțământul anticipat, dat în avans, este considerat în general nevalid, cu anumite excepții care depind de jurisdicție, în cazul directivelor medicale anticipate, al contractelor comerciale și altele. Consimțământul poate fi definit potrivit egalității substanțiale. În dreptul internațional, consimțământul implică state, nu indivizi. Consimțământul este un principiu esențial al dreptului internațional, care cere acordul tuturor părților relevante pentru ca orice modificare a regulilor să fie obligatorie din punct de vedere juridic. Unii juriști susțin însă că un consens între state, mai degrabă decât consimțământul explicit al fiecărui stat, ar putea fi criteriul după care o regulă este considerată obligatorie și executorie.Christoph Stumpf, „Consent and the Ethics of International Law Revisiting Grotius's System of States in a Secular Setting.” Grotiana 41.1 (2020): 163–176.
Internet și servicii digitale Conceptul de consimțământ dat de utilizatorul final joacă un rol important în reglementări digitale precum Regulamentul general privind protecția datelor european (GDPR). GDPR (Articolul 6) definește un set de temeiuri juridice diferite pentru prelucrarea legală a datelor cu caracter personal. Consimțământul utilizatorilor finali este doar unul dintre aceste temeiuri posibile. Totuși, din cauza intrării în vigoare a GDPR (în 2018) și a altor obligații legale, operatorii de date (furnizorii de servicii online) au dezvoltat pe scară largă, în ultimii ani, mecanisme de obținere a consimțământului. Potrivit GDPR, consimțământul utilizatorilor finali trebuie să fie valabil, dat liber, specific, informat și activ. Însă lipsa caracterului executoriu în privința obținerii unui consimțământ legal a fost o provocare în lumea digitală. De exemplu, un studiu din 2020 a arătat că marile companii tehnologice, adică Google, Amazon, Facebook, Apple și Microsoft (GAFAM), folosesc tipare întunecate în mecanismele lor de obținere a consimțământului, ceea ce ridică îndoieli privind legalitatea consimțământului obținut.
Răspundere civilă delictuală Consimțământul poate fi expres sau implicit. De exemplu, participarea la un sport de contact implică de regulă consimțământul la contactul cu ceilalți participanți, acord subînțeles și adesea definit prin regulile sportului respectiv.Exemplu de contact permis și reglementat în sport - BBC Sport: Rugby Union Un alt exemplu concret este cel al unui boxer care nu se poate plânge că a fost lovit peste nas de un adversar; consimțământul implicit este valabil atunci când violența este în mod obișnuit și rezonabil de anticipat ca fiind inerentă sportului în cauză. Consimțământul expres există atunci când există un acord oral sau scris, în special într-un contract. De exemplu, firmele pot cere persoanelor să semneze o renunțare (numită renunțare la răspundere) prin care recunosc și acceptă riscurile unei activități. Acest lucru dovedește consimțământul expres și împiedică persoana să introducă o acțiune în răspundere civilă delictuală pentru acțiuni neautorizate.<ref>Hughes-Davies and Nathan Tamblyn, Timon (2020). 'Tort Law'''. Oxon: Routledge. pp. 1–19. ISBN 9781138554597.</ref>
În dreptul englez, principiul volenti non fit injuria (latină: „celui care consimte nu i se face nedreptate”) se aplică nu doar participanților la sport, ci și spectatorilor și oricăror alte persoane care se angajează de bunăvoie în activități cu risc de vătămare. Consimțământul a fost folosit și ca apărare în cazuri de decese accidentale survenite în timpul actului sexual, care apar în cursul imobilizării sexuale. Revista Time (23 mai 1988) a numit acest din urmă exemplu „apărarea sexului brutal”. În dreptul englez, ea nu este eficientă în cazurile de vătămare gravă sau de deces.
Ca termen de jurisprudență, acordarea prealabilă a consimțământului semnifică o posibilă apărare (o scuză sau o justificare) împotriva răspunderii civile sau penale. Pârâții care folosesc această apărare susțin că nu ar trebui trași la răspundere pentru un delict civil sau o infracțiune, deoarece acțiunile în cauză au avut loc cu consimțământul și permisiunea prealabilă a reclamantului sau a „victimei”.Bruce R. O'Brien, "Anglo-Saxon Law", in The Oxford International Encyclopedia of Legal History, vol. 1 (Oxford: Oxford UP, 2009), 179.
Medicină În dreptul medical, consimțământul este important pentru a proteja un practician medical de răspunderea pentru prejudiciul adus unui pacient în urma unei proceduri. Există excepții, cum ar fi situația în care pacientul nu poate consimți.
De asemenea, un practician medical trebuie să explice riscurile semnificative ale unei proceduri sau ale unui medicament (cele care ar putea schimba hotărârea pacientului de a continua tratamentul) înainte ca pacientul să poată da un consimțământ obligatoriu. Acest aspect a fost analizat în Australia în cauza Rogers v Whitaker. Dacă un practician nu explică un risc semnificativ care ulterior se produce, acest lucru este considerat neglijență. Aceste riscuri semnificative includ pierderea șansei unui rezultat mai bun dacă procedura ar fi fost efectuată de un chirurg mai experimentat. În Regatul Unit, o hotărâre a Curții Supreme a modernizat dreptul privind consimțământul și a introdus în dreptul britanic un test centrat pe pacient, care îi permite pacientului, mai degrabă decât cadrelor medicale, să decidă nivelul de risc pe care dorește să și-l asume în privința unei anumite direcții de acțiune, având la dispoziție toate informațiile. Această schimbare reflectă îndrumările Consiliului Medical General privind cerința de a obține consimțământul pacienților și înlătură regula paternalismului medical.
Cercetarea în științele sociale Oamenii de știință din domeniul social sunt în general obligați să obțină consimțământul informat al participanților la cercetare înainte de a pune întrebări în interviuri sau de a efectua un experiment. Legislația federală a Statelor Unite reglementează cercetarea din științele sociale care implică subiecți umani și însărcinează comisiile de etică a cercetării (IRB) din universități, agenții federale sau statale și organizații tribale să supravegheze această cercetare și să decidă dacă consimțământul informat este necesar pentru ca un studiu să poată continua.Protection of Human Subjects, 45 C.F.R. § 46 (2020). Consimțământul informat înseamnă, în acest context, în general explicarea scopului studiului participanților la cercetare și obținerea unei confirmări scrise sau verbale că aceștia înțeleg procedurile ce urmează a fi folosite și consimt să ia parte la studiu.
Unele tipuri de cercetare din științele sociale, cum ar fi experimentele psihologice, pot folosi înșelarea ca parte a studiului; în aceste cazuri, cercetătorii pot să nu descrie complet procedurile participanților, aceștia nefiind astfel pe deplin informați. Cercetătorii sunt însă obligați să le ofere participanților o informare completă imediat după încheierea experimentului. Anumite categorii de persoane sunt considerate vulnerabile și, pe lângă consimțământul informat, trebuie să li se asigure protecții speciale. Printre acestea se numără persoanele aflate în detenție, femeile însărcinate, persoanele cu dizabilități și persoanele cu o dizabilitate mintală. Copiii sunt considerați incapabili să dea un consimțământ informat.
Dreptul urbanismului Unele țări, precum Noua Zeelandă cu al său Resource Management Act și cu Building Act, folosesc termenul „consimțământ” (consent) pentru procedura legală care acordă autorizația de urbanism pentru dezvoltări precum parcelări, poduri sau clădiri. Obținerea autorizației duce la un „consimțământ pentru resurse” (Resource consent) sau la un „consimțământ de construire” (Building consent).
Activitatea sexuală În Canada, „consimțământul înseamnă [...] acordul voluntar al reclamantului de a se angaja într-o activitate sexuală” fără abuzul sau exploatarea „încrederii, puterii ori autorității”, fără constrângere sau amenințări. Consimțământul poate fi și retras în orice moment. Curtea Supremă a Columbiei Britanice a decis că insistența repetată urmată de un acord nu atinge, singură, pragul constrângerii necesar pentru a vicia consimțământul.
Consimțământul sexual joacă un rol important în definirea agresiunii sexuale, deoarece activitatea sexuală fără consimțământul tuturor părților este viol. La sfârșitul anilor 1980, cercetătoarea Lois Pineau a argumentat că trebuie să ne îndreptăm spre un model mai comunicativ al sexualității, astfel încât consimțământul să devină mai explicit și mai clar, obiectiv și stratificat, cu un model mai cuprinzător decât „nu înseamnă nu” sau „da înseamnă da”. Multe universități au inițiat campanii despre consimțământ. Campaniile creative, cu sloganuri și imagini care atrag atenția și promovează consimțământul, pot fi instrumente eficiente de conștientizare a agresiunii sexuale în campus și a problemelor conexe.Thomas KA, Sorenson SB, Joshi M. „Consent is good, joyous, sexy”: A banner campaign to market consent to college students. Journal of American College Health. 2016; 64(8):639–650.