thumb|300px|right|Hartă etnică a PA Voivodina, după datele culese la recensământul din 2002.
Românii din Voivodina sunt o parte a minorității de naționalitate română din Serbia. Ei trăiesc în 42 de localități din regiunea Voivodina, iar numărul lor atinge 25 410 de persoane, conform recensământului din 2011. Rezultatele recensământului sârb din 2011 Odată cu garantarea autonomiei în Voivodina, limba română a primit statut oficial împreună cu grafia latină, după cum se precizează în Statutul Provinciei Autonome Voivodina, Dispozițiile de Bază, articolul 6:
Astfel, în majoritatea segmentelor societății, poate fi utilizată limba română.
O altă importantă comunitate românească din Serbia este cea a românilor timoceni. Românii de pe văile Moravei și a Timocului însă nu se bucură de aceleași drepturi care au fost acordate românilor din Voivodina.
Istorie După Primul Război Mondial, în urma Conferinței de pace de la Paris, Banatul istoric a fost împărțit între Regatul Sârbilor, Croaților și Slovenilor (RSCS) și România.Caius Brediceanu, Despre Banat la Conferința de Pace de la Paris , Magazin istoric, numărul 12 din decembrie 2001 În 1998, profesorul universitar dr. Gligor Popi estima că în 1921 erau aproape 80 000 de români în Voivodina .Românii din Banatul sârbesc (Voivodina) , publicat de Fundația Națională pentru Românii de Pretutindeni Acest cercetător afirmă totodată că circa 50 000 de sârbi și croați au continuat sa trăiască în Banatul românesc după Conferința de Pace de la Paris.Gligor Popi, Românii din Banatul sârbesc , Magazin istoric, numărul 8 din august 2003
Guvernele celor două țări s-au implicat în soluționarea litigiului inițial prin încheierea unor convenții și acorduri reciproce privind românii din RSCS și, respectiv, sârbii și croații din Regatul României. Cu toate că Tratatul de Pace de la Saint-Germain din 10 septembrie 1919 prevedea protectoratul internațional al minorităților din RSCS, aceste clauze nu au fost aplicate în mod constant, fiind înregistrate numeroase abuzuri.
thumb|150px|right|Limba română în Voivodina și Valea Timocului, recensământul din 2002
Datorită conjuncturii care s-a creat după Primul Război Mondial, mulți preoți, învățători, avocați, medici și funcționari (intelectualitatea), au părăsit Banatul sârbesc, împreună cu multe familii de țărani, pentru a se stabili în România. Consecință imediată a acestei emigrări a fost degradarea învățământului, în special cel primar: din cei 105 învățători care au funcționat înainte de primul război mondial, 72 au plecat în România. Totodată, școlile confesionale au devenit școli de stat, iar autoritățile centrale au trimis în satele românești învățători sârbi, bulgari și ruși, care nu cunoșteau limba română. Această situație a fost rezolvată abia în 1935, când în baza unei convenții, Ministerul Învățământului de la Belgrad a numit în școlile din satele cu populație majoritară românească învățători „contractuali”, chemați din România, urmând ca la sfârșitul anului să activeze în acest regim în total 47 de învățători.
Protopopul Traian Oprea, din Vârșeț a întocmit cele „24 de plângeri”", expuse public, în care arăta nedreptățile săvârșite față de membrii minorității române: aceștia nu beneficiau de efectele reformei agrare, nefiind împroprietăriți; studenții și elevii care studiau în România nu puteau obține pașapoarte; autoritățile nu aprobau statutele Asociației Culturale Române și ale Asociației Studenților, organizate în scopul dezvoltării intelectuale și spirituale; interdicția de a folosi manualele școlare primite din România.
Pe 10 februarie 1923 a fost constituit Partidul Român la Alibunar, pentru apărarea drepturilor naționale, sociale și culturale ale minorității române. Dr. Aurel Novac , fost deputat în Parlamentul de la Pesta înainte de război, a fost primul președinte al acestui partid. În martie 1923, Ioan Jianu a fost ales primul deputat în Parlamentul de la Belgrad . În aceași lună a apărut la Panciova, ziarul Graiul românesc, organul de presă al Partidului Român. În noiembrie 1923, a fost constituită Asociatia Culturală Română din Regatul Sârbilor, Croaților și Slovenilor, cu având ca obiective propășirea națională și spirituală precum și păstrarea tradițiilor românești.
În perioada interbelică au apărut de asemeni în Voivodina publicațiile de limbă română Nădejdea (până în 1944) și Foaia poporului român (până în 1938), care era publicația Asociației Culturale Astra, înființată în 1899, închisă în 1914 și reînființată la 19 martie 1936. Asociația denumită după asociația similară din Transilvania a avut un rol semnificativ în dezvoltarea culturală a românilor din Voivodina.Mircea Maran, „Astra” românilor din Banatul sârbesc , Magazin istoric, numărul 2 (455) din februarie 2005 Programul Asociației Astra cuprindea:
Practic, Astra și-a sfârșit activitatea la începutul celui de-al Doilea Război Mondial. Ocupanții germani au încercat reluarea acestei publicații, care a dispărut în anii postbelici .
După al Doilea Război Mondial, Voivodina a avut de un nivel scăzut de autonomie în cadrul Serbiei. Constituția iugoslavă din 1974 a acordat provinciei dreptul de veto în parlamentele sârb și iugoslav în deciziile legate de afacerile sale interne. Constituția sârbă adoptată în același an, reitera faptul că „Republica Socialistă Serbia cuprinde Provincia Socialistă Autonomă Voivodina și Provincia Socialistă Autonomă Kosovo, care s-au format prin efortul comun al națiunilor și naționalităților din Iugoslavia în Războiul pentru Eliberare Națională (al Doilea Război Mondial) și revoluția socialistă”.
Constituțiile Federației Iugoslave, a Republicii Sârbe și, respectiv, a Provinciei Voivodina din 1974, recunoșteau românii ca o minoritate națională constituentă a statului, garantându-le ca atare drepturi colective, fapt care se manifesta și prin extinderea dreptului privind uzul oficial al limbii române. De exemplu, articolul 10 al constituției Voivodinei prevedea că limba procedurilor judecătorești era aceea folosită de partea care deschidea acțiunea în justiție. Situația minorităților în Republica Federală Iugoslavia. Cu privire la implementarea Convenției cadru pentru protecția minorităților naționale
în septembrie 1990 președintele Slobodan Miloșevici a cauzat pierderea multor drepturi autonome în Voivodina. Deși Voivodina era considerată în continuare o provincie autonomă a Serbiei, o mare parte din puterile sale autonome, inclusiv votul în președinția colectivă iugoslavă, a fost transferată puterii de la Belgrad. În orice caz, Voivodina și-a păstrat parlamentul și guvernul regional, precum și un număr de alte funcții autonome.
Căderea regimului Miloșevici în 2000 a creat un climat favorabil reformei în Voivodina. În urma discuțiilor dintre partidele politice, nivelul de autonomie a fost sporit prin intermediul legii Omnibus din 2002.
Politica minoritară Consiliul Național al Minorității Naționale Române din Serbia, o formă de realizare a autonomiei minoritare în domeniul culturii, învățământului, informării și a uzului oficial al limbii române, îi reprezintă pe toți românii din Serbia, indiferent de denumirile care li se atribuie (români, rumâni sau vlahi).Costa Roșu, Se potolesc spiritele în etnia noastră , Libertatea, 31 decembrie 2005
Reprezentanții principalelor partide, asociații și organizații ale românilor din Serbia (Comunitatea Românilor din Serbia din Voivodina, Partidul Democrat al Românilor din Serbia din Timoc, Alianța Românilor din Voivodina, Mișcarea Democratică a Românilor din Serbia din Timoc și Asociația pentru cultura vlahilor-românilor Ariadnae Filum) au semnat și emis la 10 mai 2004 Declarația de la Belgrad, prin care și-au exprimat dorința de a înființa un consiliu național comun pentru minoritatea română de la nord și sud de Dunăre.Gh. Miron, Guvernul român este indiferent față de românii de dincolo , Ziua de Vest, 29 mai 2004 Acesta și-a început activitatea ca reprezentant al românilor din Voivodina și Valea Timocului în septembrie 2005 (înlocuind vechiul consiliu care era format doar din reprezentanți ai românilor din Voivodina),Viorel Dolha, B.O.R și fostul executiv român au ignorat umilirea brutală a etnicilor ortodocși români, Adevărul de Arad, 4 ianuarie 2005 și lucrează prin patru departamente (Departamentul pentru Informații, Departamentul pentru Învățământ, Departamentul pentru cultură și Departamentul pentru uzul oficial al limbii). Partidul politic al minorității românești din Voivodina este Alianța Românilor din Voivodina.
Administrațiile centrale și locale Potrivit unui raport al Consiliului Europei din iulie 2007, cunoscători ai limbii române în administrația executivă sârbă se regăsesc în cinci dintre cele 14 ministere și departamente.Raport periodic prezentat Secretarului General al Consiliului Europei în concordanță cu articolul 15 al Cartei, Strasbourg, 11 iulie 2007 Vorbitori de limbă în română se găsesc în peste jumătate din organele provinciale ale executivului sârb. La momentul întocmirii raportului, la nivel local, cunoscători de limbă română angajați în autoguvernările municipale constituiau 33% în Alibunar, 11% în Kovăcița și Vârșeț, 5% în Cuvin, Zitiște și Zrenianin, iar în municipalitățile Biserica Albă, Panciova, Plandiște și Sombor aceștia reprezentau sub 5% din numărul total de angajați. Numărul total al angajaților vorbitori de română în autoguvernările municipale se ridica la 91.
Relații externe Pe 18 februarie 2005, ministrul afacerilor externe al României de la acea dată, Mihai-Răzvan Ungureanu și omologul său din Uniunea Statală Serbia și Muntenegru (dizolvată ulterior în două state separate, Serbia și Muntenegru), Vuk Draskovici, au inaugurat Consulatul General al României de la Vârșeț.Românii din Banatul sârbesc au consulat, ROL.ro, 21 februarie 2005 Din 21 august 2006, consul general al României la Vârșeț este Gabriel Nicola.CV-ul lui Gabriel Nicola, consul general al României la Vârșeț, mae.ro (situl web al Ministerului Afacerilor Externe al României)
Demografie
Conform recensământului din 2011, în Voivodina locuiesc 25 410 de români. Numărul total al cetățenilor sârbi care s-au declarat români pe întreg teritoriul Serbiei în 2011 a fost de 29 332 iar al celor care s-au declarat vlahi, de 35 330.
Conform recensământului din 2002, în Voivodina locuiau 34 576 de români concentrați în 42 de localități, reprezentând 1,50 % din populație. Rezultatele recensământului sârb din 2002 Localitățile cu cele mai mari comunități românești sunt Alibunar, Vârșeț, Panciova, Becicherecul Mare, Covăcița, Jitiște, Cuvin, Apatin, Biserica Albă, Plandiște și Novi Sad.
Potrivit aceleiași surse, 29 512 de cetățeni au declarat limba română ca limbă maternă (1,45 %). Astfel, limba română este a patra limbă în funcție de numărul de vorbitori, după sârbă, maghiară și slovacă.
Din punct de vedere demografic, populația română din Voivodina a variat la diferitele recensăminte desfășurate din 1880 până în prezent, după cum urmează:
1880: 5,9 % |||||||||||||||||||||||| 1890: 5,5 % |||||||||||||||||||||| 1900: 5,2 % |||||||||||||||||||| 1910: 5 % |||||||||||||||||||| 1921: 4,3 % |||||||||||||||| 1931: 5 % |||||||||||||||||||| 1948: 3,6 % |||||||||||||| 1953: 3,4 % |||||||||||||| 1961: 3,1 % |||||||||||| 1971: 2,7 % |||||||||| 1981: 2,3 % |||||||| 1991: 1,9 % |||||||| 2002: 1,5 % |||||| |||||||||||||||||||||||||| 69 668 românofoni |||||||||||||||||||||||||||||| 73 492 românofoni |||||||||||||||||||||||||||||| 74 718 românofoni |||||||||||||||||||||||||||||| 75 223 românofoni |||||||||||||||||||||||||| 65 197 românofoni |||||||||||||||||||||||||||||| 78 000 românofoni |||||||||||||||||||||||| 59 263 români |||||||||||||||||||||||| 57 218 români |||||||||||||||||||||||| 57 259 români |||||||||||||||||||||| 52 987 români |||||||||||||||||||| 47 289 români |||||||||||||||| 38 832 români |||||||||||| 30 419 români Note: