Cincizeci de bani (monedă românească)

Cincizeci de bani este o monedă a leului românesc. A fost reintrodusă la 1 iulie 2005 și este cea mai mare valoare nominală a unei monede din România.

Pe lângă România, moneda a fost bătută în Belgia (1873 și 1876; 1894; 1910, 1912 și 1914), Austro-Ungaria (1881), Germania (1900–1901, 1910–1911 și 1914), Elveția (1921) și Ungaria (1947).

Istorie

Principatul

50 bani 1873, 1876 miniatura|Monedă de 50 de bani din 1873|stanga Prin Legea pentru înființarea noului sistem monetar și fabricarea monetelor naționale, votată de Adunarea Deputaților la , adoptată de Senat la C.I. Condurache, Istoricul sistemelor monetare în țările române până la 1867, în: Buletinul Societății Numismatice Române, anii XXVII-XXVIII Nr. 81-82, 1933-1934, p. 59 și publicată în Monitorul, Jurnal oficial al României, nr. 89 din , s-a stabilit leul ca unitate monetară națională, divizat în 100 de bani, precum și caracteristicile viitoarelor monede.

O monedă de cincizeci de bani nu a fost inclusă în primul set de monede al României, emis în 1867 la Birmingham, Anglia. Valoarea nominală a fost introdusă în 1873 ca o monedă cu diametrul de 18 mm și cântărind 2,5 g, compusă din 83,5% argint și 16,5% cupru. Aversul prezenta Coroana României și data emiterii dedesubt, înconjurate de o coroană din ramuri de lauri și stejar. Sub coroană se găsea textul STERN, numele de familie al gravorului, Moïse Stern, iar în partea de sus a monedei era capul Arhanghelului Mihail, marca monetăriei din Bruxelles, Belgia, unde a fost bătută. Reversul avea în jumătatea superioară numele țării, ROMANIA, jumătatea inferioară prezentând o coroană asemănătoare cu cea de pe avers, dar mai mică, împreună flancând valorea nominală, situată central, 50 BANI. În 1873 au fost emise 4,81 milioane de bucăți, iar 1876, 2.116.980 de bucăți. Moneda era cunoscută în regiunea Moldovei sub denumirea de Dutcă, după monedele de argint ale Poloniei și Rusiei care circulau în România, iar în regiunea Valahiei sub denumirea de băncuță.

50 bani 1881 miniatura|Monedă de 50 de bani din 1881 A doua emisiune de cincizeci de bani a fost prima care îl prezenta pe monarhul român. A fost bătută doar în 1881, având aceleași specificații ca prima emisiune. Aversul prezenta portretul lui Carol I al României cu fața orientată către stânga, împreuna cu textul CAROL I DOMNUL ROMANIEI, iar sub portret se regăsea numele de familie al gravorului, KULLRICH. Pe revers, data era împărțită de o parte și de alta a stemei. Sub stemă, în partea dreaptă, se afla un spic de grâu, iar în partea stângă era marca monetăriei, „V”, de la Viena, Austro-Ungaria, unde au fost bătute toate cele 1.000.000 de monede.

Regatul României

50 bani 1884-1885

În 1884 a fost realizată a treia emisiune a unei monede de cincizeci de bani, la monetăria din București, cu aceleași dimensiuni și compoziție ca și cele două precedente. Pe aversul monedei, portretul lui Carol I avea acum inscripția CAROL I REGE AL ROMÂNIEI. Pe revers erau valoarea nominală și data, înconjurate de o coroane din ramuri de laur și stejar. Au fost emise un milion de exemplare, cu sau fără marca monetăriei „B”. În 1885, au fost emise 200.000 de monede, iar portretul era foarte ușor diferit.

miniatura|Monedă de 50 de bani din 1900

50 bani 1894, 1900-1901 O a patra monedă de cincizeci de bani a fost realizată în 1894, având aceleași dimensiuni și compoziție ca cele precedente. Aversul era asemănător cu emisiunea din 1884-1885 și prezenta un portret actualizat al regelui Carol I, sub portret regăsindu-se textul A. SCHARFF, numele gravorului, Anton Scharff. Reversul era asemănător cu emisiunea din 1884-1885, având un font restilizat și coroana din ramuri împărțită în două: în stânga din lauri, iar în dreapta din stejar. În 1894, au fost emise 600.000 de bucăți, fiind bătute la Bruxelles, în 1900, 3,838 milioane de bucăți și în 1901, 194.205 bucăți, aceste emisiuni fiind bătute la Hamburg, Germania. Monedele emise la Hamburg aveau un diametru mai mare față de emisiunile precedente, acestea având 18,5 mm. miniatura|Monedă de 50 de bani din 1914

50 bani 1910-1912, 1914 A cincea monedă de cincizeci de bani a fost emisă între 1910 și 1914 (cu excepția anului 1913). Aceasta a păstrat diametrul de 18 mm al monedelor precedente de cincizeci de bani și aceeași compoziție. Monedele au fost bătute la Bruxelles și Hamburg, diferența fiind că monedele bătute la Bruxelles aveau 101 zimți pe muchie, comparativ cu cele 120 din Hamburg. Un nou gravor, Tasset, și-a pus numele sub portretul lui Carol I pe avers. Reversul prezenta coroana României deasupra unor ramuri de măslin, cu numele țării în partea stânga, valoarea nominală în dreapta și data emiterii în partea inferioară. Deși nu era membră a Uniunii Monetare Latine, România a aplicat standardele greutății și măsurilor acesteia. Moneda prezintă multe similarități cu 50 centimes, monedă franceză emisă între 1897 și 1920.

La 10 aprilie 1916, ziarul Ziua a relatat că în Monitorul Oficial din 9 aprilie fusese publicat un ordin prin care se interzicea exportul monedelor de argint, nichel și aramă.

La 8 august 1916, Ministerul de Finanțe a anunțat, prin intermediul Biroului Presei din Ministerul de Interne, intenția de a retrage din circulație, începând cu 1 septembrie 1916, toate monedele de argint aflate în uz, urmând ca acestea să fie înlocuite cu monede noi, purtând efigia regelui Ferdinand I. Cu toate acestea, la 27 august 1916, România a intrat în Primul Război Mondial,Publicațiune, Unirea, 4 septembrie 1916. iar monedele de argint emise înainte de 1916 au rămas în circulație de jure și au fost retrase oficial prin Legea nr. 4.150 pentru baterea monetelor de argint din 21 decembrie 1931. Legea prevedea că acestea au puteau fi depuse la Banca Națională a României, care le răscumpăra cu valoarea comercială a argintului conținut în ele. Prețul de argintului era stabilit de Ministerul Industriei și Comerțului, în funcție de cotațiile oficiale din momentul depunerii. Termenul limită pentru preschimbare a fost stabilit la 31 decembrie 1933. Pentru o monedă de 50 bani se ofereau, de exemplu, în 1933, 3 lei. Monedele deteriorate erau acceptate, însă prețul plătit era ajustat proporțional cu pierderea de greutate.

După Reforma monetară din 1947, Banca Națională a României a lansat un program de achiziție a argintului sub formă de monede și obiecte, stabilind un preț de 2.306 lei pentru un kilogram de argint fin. Au fost fixate prețuri pentru monedele din argint retrase din circulație, inclusiv emisiuni mai vechi, precum cele din timpul domniilor regelui Carol I și Carol II. Cozile formate la sediile BNR, menționate în presa vremii, sugerează că astfel de monede erau încă larg deținute de populație.

Potrivit unui comunicat din 10 septembrie 1947, prețurile oferite de BNR pentru monedele de argint erau următoarele:

50 bani (Carol I) – 5 lei 1 leu (Carol I) – 9,50 lei 2 lei (Carol I) – 19 lei 5 lei (Carol I) – 52 lei 250 lei 1939–1941 (Carol II și Mihai I) – 23 lei 200 lei 1942 (Mihai I) – 11,50 lei 500 lei 1941 (Mihai I, jubiliară) – 48 lei 500 lei 1944 (Mihai I) – 19,50 lei 25.000 lei 1946 (Mihai I) – 20 lei 100.000 lei 1946 (Mihai I) – 40,50 lei

miniatura|Monedă de 50 de bani din 1921

50 bani 1921 O a șasea monedă de 50 de bani a fost emisă în 1921, iar fabricarea acesteia, împreună cu cea a monedelor de 25 bani, a fost reglementată prin Legea pentru autorizarea Ministerului Finanțelor de a pune în circulație monede metalice de 50 și 25 bani în valoare de 20.000.000 lei din 30 august 1920. Aceste monede au fost destinate pentru a înlocui bancnotele de 25 și 50 bani, emise de Banca Generală Română în timpul Primului Război Mondial.

Moneda avea un diametru de 21 mm, o greutate de 1,204 g, o grosime de 1,6 mm și a fost fabricată dintr-un aliaj ușor, menționat în presa vremii sub denumirea de „thuna” sau „thounne”. Conform unui articol publicat în epocă, analiza efectuată la recepția monedelor de către Institutul pentru încercarea materialelor al Școlii Politehnice din București a stabilit următoarea compoziție a aliajelor folosite la moneda de 50 bani: 94,30% aluminiu, 3,41% zinc, 0,63% cupru, 0,64% siliciu, 0,72% fier și 0,30% materii nedozate. Același studiu menționa că greutatea medie a cinci monede de 50 bani analizate a fost de 1,194 grame, ceea ce sugerează existența unor variații minore între loturile emise sau între monedele examinate. Central, moneda prezenta un orificiu care avea 4 mm sau 4,5 mm in funcție de piesă. Pe avers se găsea vulturul din stema României, cu o cruce creștină în cioc, așezat deasupra orificiului, iar numele țării, ROMANIA, și anul emisiunii, 1921, se aflau dedesubt. Pe revers era valoarea nominală, cu cifra 0 din 50 în jurul orificiului. Coroana României era plasată în dreapta orificiului. În partea inferioară a reversului se găsea textul HUGUENIN, reprezentând monetăria Huguenin Frères & Co. din Le Locle, Elveția, unde acestea au fost realizate într-un tiraj de 30 de milioane de exemplare.

Primele vagoane cu cele două tipuri de monede au fost livrate începând din septembrie 1921 și până în primele luni ale anului 1922, iar moneda de 50 bani a fost pusă în circulație la 22 noiembrie 1921.

La începutul anului 1922, la scurt timp după introducerea monedelor, presa relata deja lipsa acestora de pe piață, cauzată de tezaurizarea de către populație. Între 1923 și 1924, atât moneda de 50 bani, cât și cea de 25 bani erau deja considerate dispărute din circulație. Printre cauzele menționate se numărau lipsa de utilitate practică, refuzul acceptării de către comercianți sau de către public — uneori din lipsă de încredere, alteori din convingerea eronată că ar fi fost retrase din circulație, la fel ca alte monede subdivizionare mai vechi, emise înainte de Primul Război Mondial. De asemenea, o parte a populației le păstra pentru a fi folosite drept jetoane în jocuri de noroc sau ca mărci pentru consumații în localuri publice.

În 1926, o altă cauză a dispariției din circulație a monedelor de 25 și 50 bani din aluminiu a fost valorificarea materialului prin topire: anumite persoane le retrăgeau pentru a fabrica penițe, profitând de diferența dintre valoarea nominală a monedelor și prețul produselor obținute. De exemplu, dintr-o monedă de 50 bani se puteau obține patru penițe, fiecare vândută cu un leu. Aceste practici au determinat intervenția autorităților, care au fost nevoite să ia măsuri pentru a stopa fenomenul.

Retragerea de jure din circulație a acestor monede nu este documentată. La 12 octombrie 1941, monedele de 25 și 50 bani erau încă menționate printre însemnele monetare aflate legal în circulație; totuși, în contextul inflației și al apariției monedelor cu valori nominale mult mai ridicate, este foarte probabil că erau dispărute din circulația efectivă de mult timp.

miniatura|Monedă de 50 de bani din 1947 50 bani 1947 Ultima monedă de cincizeci de bani emisă în timpul Regatului României a fost introdusă după reformă monetară din 15 august 1947, când 20.000 de lei vechi au devenit un leu nou, moneda de cincizeci de bani înlocuind, practic, vechea monedă de 10.000 de lei, introdusă în același an. Moneda măsura 16 mm în diametru, cântărea 1,7 g și era realizată din 80% cupru, 19% zinc și 1% nichel. Aversul prezenta Coroana României în centru, cu numele țării în partea superioară și data emiterii în partea inferioară. Reversul prezenta valoarea nominală. Moneda a fost bătută la monetăriile din București și Budapesta, Ungaria, într-un tiraj de 13,4 milioane de bucăți.