Bruxelles (în , în , în , în ) este capitala Belgiei, sediul guvernului și parlamentului federal, precum și a mai multor entități federale: Regiunea Capitalei Bruxelles, Regiunea Flandra și comunitățile franceză și flamandă. De asemenea Bruxelles este una din cele trei capitale ale Uniunii Europene (împreună cu Luxemburg și Strasbourg), sediul Organizației Tratatului Atlanticului de Nord (OTAN), a Uniunii Europei Occidentale și a organizației EUROCONTROL.
Clarificarea termenilor Termenul Bruxelles este utilizat pentru a desemna comuna propriu zisă Bruxelles (, ) formată din centrul orașului din interiorul teritoriului pentagonal delimitat de mica centură a orașului, cartierele Laeken, Cartierul European, Bulevardul Louise și Bois, și conține în jur de 150.000 locuitori. De foarte multe ori termenul „Bruxelles” se referă la Regiunea Capitalei Bruxelles, o regiune formată din 19 comune aglomerate în jurul comunei Bruxelles, zona urbanizată dens depășind cu mult teritoriul comunei Bruxelles. Regiunea ocupă 162 km² și are peste un milion de locuitori, fiind una dintre cele trei regiuni ale statului federal Belgia.
Prin extensie, termenul Bruxelles poate de asemenea să denumească prin metonimie instituțiile Uniunii Europene, de cele mai multe ori Comisia Europeană.
Statutul lingvistic Bruxelles este oficial bilingv, limba franceză și limba neerlandeză fiind cele două limbi oficiale. Numele oficial al orașului este Bruxelles în franceză și Brussel în neerlandeză. Franceza este limba majorității populației precum și cea mai utilizată limbă. Din punct de vedere istoric, limba vorbită în Bruxelles era un dialect local al dialectului brabantian al neerlandezei. Până în perioada ocupației franceze din timpul perioadei napoleoniene dialectele flamande erau cele mai utilizate limbi, atât de către administrație cât și de către majoritatea populației, cu toate că franceza era limba aristocrației locale încă din perioada dominației burgundeLinguistic Usages in Brussels before 1794, last accessed 14-Feb-2007.
În secolul al XIX-lea odată cu formarea statului belgian și cu facilitarea accesului la educație, numeroși vorbitori de dialecte locale au adoptat franceza în detrimentul neerandezei ca limbă principală. Printre principalele motive se numără prestigiul mai important al francezei la momentul respectiv - marea majoritate a aristocrației flamande era vorbitoare de franceză, iar flamanda era considerată limba claselor inferioare și a mediului rural. Pe lângă aceasta, în acea perioadă în Flandra nu se stabilise statutul limbii standard, nefiind clar dacă aceasta ar trebui să fie limba neerlandeză standard utilizată în Olanda sau un nou standard de codificare pentru limba flamandă. Această incertitudine a reprezentat un factor suplimentar pentru favorizarea francezei.
Actualmente, Regiunea Capitalei Bruxelles este oficial bilingvă franco-neerlandeză. De la abolirea recensămintelor lingvistice în a doua jumătate a secolului XX nu există statistici oficiale cu privire la prima limbă a populației. Estimările actuale situează populația francofonă la aproximativ 50%, cea neerlandofonă la aproximativ 8%, cea bilingvă la aproximativ 10% iar aproximativ 9% reprezintă populația ce devine bilingvă în timpul vieții. Datorită valurilor de emigrație de după cel de-al doilea război mondial și a numărului mare de instituții internaționale situate la Bruxelles, se estimează că aproximativ 20% din populație are o altă limbă ca limbă maternă.
Conform unor statistici efectuate în 2016, 62% din populația orașului provine din străinătate, Bruxelles fiind orașul european cu cel mai mare număr de cetățeni străini (procentual) și pe locul al doilea în lume după Dubai.Top 10 – Orașe cu cei mai mulți cetățeni străini
Etimologie Originea numelui nu este clară. Una dintre posibilități este termenul vechi flamand Bruocsella, ce înseamnă mlaștină (bruoc) și casă (sella), adică "casa din mlaștină".
Centru belgian și european Capitala Belgiei thumb|Palatul Regal din Bruxelles Conform articolului 194 al Constituției Belgiei, capitala statului este Orașul Bruxelles. Cu toate acestea, fondurile alocate de către guvernul federal și regional pentru rolul reprezentativ al capitalei sunt divizate între cele 19 comune, iar unele instituții sunt situate în celelalte 18 comune ale regiunii capitalei. Astfel, cu toate că doar orașul Bruxelles este capitala de jure a țării, întreaga regiune are rolul de facto de capitală.
Flandra și Comunitatea Franceză Regiunea Capitalei Bruxelles este una dintre cele trei regiuni federale ale Belgiei, împreună cu Valonia și Flandra. Din punct de vedere geografic și lingvistic este o enclavă bilingvă în regiunea flamandă. Regiunile reprezintă doar o componentă a sistemului federal belgian, cele trei comunități lingvistice reprezentând cea de a doua componentă astfel că locuitorii regiunii Bruxelles relaționează fie cu comunitatea franceză fie cu comunitatea flamandă în chestiuni legate de educație și cultură.
Bruxelles este în același timp capitala comunității franceze (Communauté française de Belgique) și a Flandrei (Vlaanderen); toate instituțiile flamande fiind situate aici: Parlamentul Flamand, Guvernul Flamand și administrația acestuia.
Centru Internațional Bruxelles-ul a devenit un centru important a numeroase instituții internaționale, cele mai importante fiind cele ale Uniunii Europene. Regiunea conține de asemenea sediul Organizației Tratatului Atlanticului de Nord și a altor 1000 organizații internaționale și 2000 corporații internaționale. Bruxelles este al treilea oraș ca număr de conferințe internaționale organizateBrussels, an international city and European capital Université Libre de Bruxelles devenind astfel unul dintre cele mai mari centre de reuniuni din lume .Brussels: home to international organisations diplomatie.be Prezența UE și a altor instituții internaționale face ca aici să se afle cei mai mulți ambasadori și jurnaliști din oricare capitală, devansând Washington D.C..E!Sharp magazine, Jan-Feb 2007 issue: Article "A tale of two cities". Numeroase școli internaționale au fost înființate aici pentru a deservii această prezență.
Uniunea Europeană thumb|right|Clădirea Berlaymont. Bruxelles este considerat ca fiind capitala de facto a Uniunii Europene datorită numărului important de instituții ale Uniunii ce își desfășoară activitatea aici, cu toate că UE nu a declarat nicio capitală oficială. În Bruxelles se află sediile Comisiei Europene (în clădirea Berlaymont) și a Consiliului Uniunii Europene (în clădirea Justus Lipsius situată în fața clădirii Berlyamont).European Navigator Seat of the European CommissionEuropean Commission publication: Europe in Brussels 2007 De asemenea, trei sferturi din afacerile Parlamentului European se desfășoară la Bruxelles în zona Espace Léopold (sediul oficial al parlamentului este la Strasbourg).
Bruxelles-ul a început să găzduiască instituții în 1957, odată cu înființarea Comunității Economice Europene și a Euratom, a căror sedii erau partajate cu Luxemburg. Din motive practice acestea au continuat să își desfășoare activitatea doar la Bruxelles. În 1965 Bruxelles a obținut găzduirea permanentă a Comisiei și Consiliului iar în anii următori Parlamentul și-a crescut prezența aici, cu toate că prin tratate era obligat să își mențină sediul din in Strasbourg. Între 2002 și 2004, Consiliul European și-a fixat sediul în Bruxelles. Actualmente prezența instituțiilor a crescut de factură semnificativă, doar Comisia ocupând peste 865.000m² de birouri în Cartierul European din estul orașului.
Istorie Prima menționare a orașului este în jurul anului 700, când Sfântul Vindecean, episcop de Cambrai, s-a îmbolnăvit la Bruxelles, în timpul unei vizite. În secolul al X-lea, Bruxelles era o cetate pe malul Zenei. Brabantul era împărțit în patru grofate, iar cetatea era capitala unuia din cele patru. Zena era navigabilă până la cetate. În secolul al XI-lea Bruxelles era un târg, situându-se pe drumul comercial de la Bruges la Köln. În secolul al XII-lea, contele de Bruxelles devine duce al Brabantului. În 1229, Bruxelles a primit drepturi orășenești de la Henric I de Brabant. Orașul a dobândit și dreptul de a avea conducere proprie, iar industria țesutului a devenit importantă. Către sfârșitul dominației austriece, s-au stabilit la Bruxelles mai multe familii din nobilime. Sub regimul francez rolul de centru al orașului Bruxelles s-a mărit.
La nașterea Belgiei, în 1830, orașul era populat de flamanzii autohtoni, dar și de valoni, germanofoni, precum și de francofoni de origine pariziană. Sub Leopold al II-lea al Belgiei orașul a cunoscut o restructurare importantă datorită numeroaselor clădiri moderne construite pentru administrația națională. În această perioadă s-au amenajat numeroase parcuri și șoselele importante, iar o serie de noi cartiere moderne au fost realizate. La sfârșitul secolului XIX și începutul secolului XX orașul a suferit o intensă presiune de francofonizare ceea ce a dus la apariția unei majorități francofone în oraș.
Bruxelles s-a făcut încetul cu încetul oraș cosmopolit. În anii 1960-1970 s-au stabilit la Bruxelles multe familii imigrante în marea lor majoritate din fostele colonii belgiene precum și din Africa de Nord. În anii 1980-1990, consmopolitizarea a mers mai departe, datorită întregirilor de familii. Printre altele un mare val de imigrație a venit din Europa Centrală.
În 2000, Bruxelles a fost declarat capitală culturală europeană.
Obiective turistice
thumb|right|250px|Primăria. thumb|right|250px|Parada Zinneke, specifică orașului.
Piața Mare din Bruxelles (, ), Statuia Manneken Pis, Atomium este un monument renumit al atomului de fier, mărit de 150 de miliarde de ori. A fost construit cu prilejul Expoziției Mondiale din 1958. Teatrul Regal al Monedei. Aici s-a proclamat independența Belgiei în 1830. Parcul Jubileului (, ) , cuprinzând halele, muzeele, parcul propriu-zis și arcul de triumf; construit cu prilejul sărbătorii de cincizeci de ani de la independența Belgiei. Catedrala Sfântul Mihail și Sfânta Gudura. Basilica de la Koekelberg, a 5-a din lume ca mărime. Cartierul Marolles, cartier popular în Bruxelles, unde se află renumitul talcioc din Bruxelles. Cartierul și-a făcut renumele datorită Palatului Justiției. Cartierul le Sablon sau de Zavel, cartierul anticarilor. Bruparck (prescurtare de la «Parcul Bruxelles»): aici a avut loc Expo-ul din 1958; astăzi sit de distracții: parcul Mini-Europa, Atomium, restaurante, cinematografe, complexul de produse bio, planetarium. Parcul din Laeken: domeniu de 160 ha, cu Palatul din Laeken (reședința regală belgiană), Cripta regală , serele regale, turnul japonez și pavilionul chinezesc. Statuia Europe ( Unity in Peace)
Personalități
Gudura (†712), sfântă, ocrotitoarea orașului. Jacques Brel, cântăreț francofon, compozitor și actor. René Follet, desenator de benzi desenate. Jean Thielemans, supranumit Toots, muzicant, care s-a născut și a copilărit în Bruxelles. Johan Verminnen, cântăreț flamand. Hergé, creatorul renumitelor serii de benzi desenate Tintin / Kuifje. François Schuiten, desenator. Victor Hugo a locuit o vreme la Bruxelles. Charles Baudelaire a locuit o vreme la Bruxelles. Pierre-Joseph Proudhon a locuit o vreme la Bruxelles. Karl Marx a locuit o vreme la Bruxelles. Constantin Meunier, sculptor. Eduard Douwes Dekker (Multatuli) a scris la Bruxelles în 1859 «Max Havelaar». Auguste Rodin încă a locuit la Bruxelles. Hendrik Conscience a locuit la Bruxelles din 1868 până ce a răposat în 1883. Irma Sèthe, violonistă Emily și Charlotte Brontë au studiat și predat pentru o vreme la Bruxelles la pensionul profesorului Heger
Economie