Autostrada A20 este o autostradă situată în Franța, care leagă Vierzon, în departamentul Cher, de Montbartier, aproape de Montauban, în departamentul Tarn-et-Garonne, trecând prin Limoges, în Haute-Vienne.

Cunoscută sub denumirea de „L'Occitane”, autostrada A20 traversează trei regiuni (Centre-Val de Loire, Nouvelle-Aquitaine și Occitanie) și reprezintă un segment esențial al axei rutiere care leagă Paris (prin autostrăzile A71 și A10 la nord) de Toulouse (prin autostrada A62 la sud).

Autostrada A20 este gratuită de la Vierzon până la punctul de taxare de la Gignac (la sud de Brive-la-Gaillarde), pe o distanță de aproximativ 270 km. Pe restul traseului, este concesionată Autoroutes du Sud de la France (ASF), companie parte a Vinci Autoroutes. Radio Vinci Autoroutes (107.7 FM) este disponibil de la Brive-la-Gaillarde până la Montauban.

Această secțiune dorește să se integreze în proiectul rutier neoficial numit „autostrada Amsterdam-Barcelona” , al cărei tronson lipsă este traversarea pirineeană, începută pe partea franceză prin autostrada A66, denumită inițial A20 înainte de realizare. De asemenea, facilitează deblocarea vestului Masivului Central.

Generalități Autostrada este împărțită în două secțiuni distincte.

Prima secțiune, între Vierzon și Nespouls, este gratuită, neconcesionată și este gestionată de DIR Centre-Ouest. Este o autostradă cu 2 × 2 benzi, cu anumite segmente de 2+3 benzi, de exemplu, în traversarea Limoges. De asemenea, având în vedere lipsa necesității de a construi o porțiune de autostradă suplimentară între Saint-Germain-les-Vergnes și Ussac, care ar lega cele două părți ale A89, se preconizează adăugarea unei benzi pe A20 între aceste două localități.

Istoric Lucrări de amenajare până în 1987 Prevăzută în schema directorului rutier încă de la începutul anilor 1970, construirea A20 a fost de mai multe ori amânată în favoarea unor lucrări considerate mai urgente. Totuși, au fost realizate amenajări punctuale ale drumului național 20 pentru a remedia principalele puncte nevralgice.

În 1987, erau deja construiteAtlas Michelin, ediția 1987.: Devierea Vierzon în 2 × 1 benzi, cu terenuri și lucrări de artă prevăzute pentru extinderea la 2 × 2 benzi; Devierea Vatan; O porțiune în 2 × 2 benzi la Brion, fără nodul rutier actual; Devierea Lothiers, aproape de Velles (ieșirea 15 atunci incompletă);˛ Devierea Argenton-sur-Creuse (ieșirile 17 și 18, precum și un nod rutier parțial, care deservea Saint-Benoît-du-Sault, astăzi dispărut); Devierea Saint-Maurice-la-Souterraine-La Croisière, fără nodul rutier actual; O porțiune în 2 × 2 benzi între Bessines-sur-Gartempe și Razès, fără nodul rutier actual; O porțiune în 2 × 2 benzi între Grossereix și La Bastide (Limoges-nord / ieșirea 29); O porțiune în 2 × 2 benzi între Limoges-Casseaux și Pierre-Buffière (ieșirile 33 până la 40); O porțiune în 2 × 2 benzi între Donzenac și Brive-la-Gaillarde (ieșirile 47 până la 50); O porțiune în 2 × 2 benzi între Noailles și Nespouls, precum și devierea Loupiac, care nu fac parte din actuala A20, dar există încă pe vechea RN 20, fără nodul rutier actual; O porțiune în 2 × 2 benzi lângă Le Montat, care nu face parte din actuala A20, dar există încă pe vechea RN 20, fără nodul rutier actual; O porțiune în 2 × 2 benzi între Montauban-sud și A62, fără nodul rutier actual.

Finalizarea punerii în funcțiune (1987-2003) Decizia de a finaliza A20 a fost luată în 1988, cu scopul de a reduce traficul în continuă creștere în comunele traversate de RN 20 și de a evita aglomerările în perioadele de vacanță în zonele Châteauroux, Limoges, Uzerche, Brive-la-Gaillarde, Souillac, Cahors și Montauban.

În anii 1990, devierea localităților din Haute-Vienne, în special Bessines-sur-Gartempe și Magnac-Bourg, a stimulat crearea proiectului „Village étape”, un label care valorizează localitățile ocolite, ulterior generalizat la nivel național .

Deschiderile se succed într-un ritm accelerat: Înainte de 1992: devierile complete ale Limoges și Brive-la-Gaillarde; În 1992: deschiderea secțiunii de la Vierzon la Vatan (ieșirile 5 la 10) și centura de ocolire Montauban (ieșirile 60 la 64) este oficializată; În 1996: aducerea la norme de autostradă și adăugarea ieșirilor 66, 67 și 68 pe secțiunea de la Montauban-sud la A62 (ieșirile 64 la 68); În 1998: deschiderea secțiunii de la Montauban-nord la Lalbenque (ieșirile 58 la 60); În 2000: aducerea la norme de autostradă și adăugarea ieșirilor 49 și 50 pe secțiunea de la Donzenac la Brive-la-Gaillarde-nord (ieșirile 47 la 50); În 2001: deschiderea secțiunii de la Souillac la Francoulès (ieșirile 55 la 57); În 2003: deschiderea secțiunii de la Francoulès la Lalbenque (ieșirile 57 la 58), care finalizează punerea în funcțiune a A20.

Centura de ocolire Montauban Centura de ocolire Montauban, între 60 și 65, a fost deschisă în 1987 ca un tronson al RN 20, apoi a fost integrată în A20 după lucrări de aducere la norme de autostradă.

Din 1 iunie 2007, această secțiune gratuită face parte din concesiunea ASF (Vinci Autoroutes). Lucrările de aducere la norme s-au desfășurat între 2010 și 2011, incluzând reamenajarea celor patru schimbătoare ale secțiunii, instalarea de noi protecții acustice și lărgirea benzii de urgență (BAU) . În 2011, pentru a îmbunătăți siguranța acestui tronson cu trafic dens, viteza maximă a fost redusă de la 110 km/h la 90 km/h.

Locuri sensibile

Traversarea Limoges devine din ce în ce mai delicată între 28 și 37, cu un trafic zilnic care se situează în jur de 40.000 de vehicule și ajunge până la 71.556 de vehicule (TMJA 2019) între 32 și 33. Datorită faptului că autostrada traversează orașul, aceasta servește și ca perimetru urban, susținând, pe lângă traficul de tranzit, un trafic local semnificativ. Aceasta duce, în timpul vacanțelor școlare, la vârfuri de trafic ce depășesc 100.000 de vehicule pe zi, mult peste limitele de saturație pentru o autostradă cu 2 × 2 benzi (doar câteva secțiuni scurte au 3 benzi). Traversarea Brive-la-Gaillarde este regulat saturată în perioada vacanțelor școlare, în special pe timpul verii. Secțiunea problematică se află între nodul rutier cu A89 spre Clermont-Ferrand și tunelul de la Noailles (52), în special porțiunea comună A20/A89 care include coborârea periculoasă de la Donzenac. Aceasta suportă un trafic de aproximativ 40.000 de vehicule pe zi (TMJA 2019) și picuri care depășesc 80.000 de vehicule pe zi în timpul verii. Centura de ocolire Montauban în perioada estivală. Nodul rutier cu A62 la nivelul Bressols, tăiat de bariera de taxare de la Montauban-Sud, constituie un punct de îngustare în ambele sensuri de circulație. Configurația specială a schimbătorului creează un efect de pâlnie la ieșirea de la taxare, din cauza bretelelor de acces către Toulouse și, în direcția opusă, spre Paris, care se reduc la 1 bandă. Din acest motiv, nu este neobișnuit ca un ambuteiaj să se formeze și să se extindă în avalul taxării pe sute de metri, în special în timpul întoarcerilor de weekend sau în perioadele de vacanță școlară.

Regiuni și departamente traversate Centre-Val de Loire: 118 km Cher (18): 23 km Indre (36): 95 km Creuse (23): 4 km Nouvelle-Aquitaine: 170 km Haute-Vienne (87): 103 km Corrèze (19): 63 km Occitanie: 128 km Lot (46): 92 km Tarn-et-Garonne (82): 36 km

Cursuri de apă traversate Cher, Arnon, Indre, Creuse, Abloux, Anglin, Benaize, Brame, Semme, Gartempe, Couze, Vienne, Briance, Vèzère, Corrèze, Dordogne, Lot, Lemboulas, Aveyron, Tescou, Tarn.

Traseu