Partidul Social Naționalist Sirian sau Partidul Național Socialist Sirian (în arabă:الحزب السوري القومي الاجتماعي‎ , al-Ḥizb al-Sūrī al-Qawmī al-Ijtimāʿī) , cunoscut și ca Partidul Popular Sirian, este un partid naționalist sirian activ în special în Liban, dar și în Siria și Iordania și alte câteva state arabe. El promovează ideea unei Sirii Mari și al unei națiuni siriene unice care ar include Semiluna Fertilă,precum și alte câteva teritorii vecine, respectiv teritoriul actualelor state Siria, Liban, Israel, Palestina, Iordania, Irakul, Kuweitul precum și Ciprul, Peninsula Sinai și sud-estul Turciei - Provincia Hatay (Alexandretta) și Cilicia. H.Kader 1977 Partidul Social Naționalist Sirian a fost întemeiat la Beirut în 1932 de activiști politici arabi inspirați de nazism sau național-socialismul german în anii în care acesta s-a întărit și apoi, acaparat puterea în Germania. Principalul fondator a fost intelectualul libanez Antoine (Antoun) Saadeh, provenit dintr-o familie de confesiune creștină ortodoxă. Idealurile sirienilor, după Saadeh ,erau Libertatea, Datoria, Disciplina și Puterea, sub semnul Adevărului, al Binelui și Frumuseții.

Antoine Saadeh susținea existența unei unice națiuni siriene, o națiune arabă, care s-a produs prin amestecarea multor etnii de-a lungul secolelor:canaaniți, akkadieni, caldeeni, asirieni, arameeni, amoriți,hitiți, mitannieni, bizantini, arabi. După el, încă un număr de comunități, precum cea kurdă, cerkeză și armeană se pot dizolva, cu timpul, în națiunea siriană, dar nu și evreii, care sunt, singurii, considerați de el inasimilabili și nedoriți Ideologii PSNS au subliniat că social-naționalismul sirian se distinge de național-socialism prin faptul că exclude ideea de rasă pură și de luptă de rasă.A.Bshara Ideologia PSNS cuprinde pretenții teritoriale la un spațiu foarte întins din Orientul Apropiat („Siria este a sirienilor”), negarea națiunii panarabe, libaneze, palestiniene, laicitatea, dispariția diferențelor dintre diversele religii și secte din regiune, împotrivirea față de puterea clerului de diverse religii, împotrivirea față de planurile colonialiștilor europeni (inclusiv Acordul Sykes–Picot, Declarația Balfour etc) și față de sionism , abolirea feudalismului, lupta contra tiraniei capitaliste și a comunismului, promovarea unei economii productive, cu frânarea sindicalismului, construirea unei forțe armate puternice. PSNS și-a creat o elită organizată, ancorată în istoria politică a țării vreme de peste 80 ani.Partidul s-a opus hegemoniei franceze în Siria și Liban, inclusiv inițiativei desprinderii Libanului de Siria și s-a împotrivit mandatului britanic asupra Palestinei care era denumită Siria de sud, precum și împotriva sionismului. P.S.N.S s-a pronunțat pentru un front comun cu celelalte națiuni arabe împotriva urzelilor imperialismului. Simbolul partidului este Zawbaa (în arabă زوبعة‎ adică „vârtejul vânturilor”) este o formă stilizată care întruchipează un vârtej roșu înscris într-un cerc alb, pe un fond negru.

PSNS a fost implicat în lovituri de stat în 1949 și 1961 în Siria, în urma cărora a fost obiectul unor măsuri de represiune. În Liban s-a alăturat coaliției forțelor numite islamo-progresiste care au sprijinit ocupația siriană în Liban și acțiunile palestiniene contra Israelului de pe teritoriul Libanului, apoi s-au împotrivit intervenției militare a Israelului în Liban. În 1982 un activist al său l-a asasinat pe președintele nou ales al Libanului, Bashir Gemayel. PSNS s-a aliat cu Partidul Comunist Libanez și cu Organizația pentru Eliberarea Palestinei. În Siria PSNS a sprijinit lupta armată pentru instaurarea unui regim unipartinic. A participat la puciul din 1949 care a răsturnat guvernul ales democratic al lui Shukri al Quwatli. A continuat să fie implicat în activități violente și în 1955 a fost scos in ilegalitate după asasinarea ofițerului sirian baasist Adnan al Malki. În Siria a redevenit legal în 2005 si a fost cooptat de partidul Baas în coaliția de guvernare numită Frontul Național Progresist. Cu peste 100.000 membri, el este singura grupare politică legală în Siria, după principalul partidul de guvernamânt, Partidul Baas (Partidul Socialist al Renașterii Arabe). În timpul Războiului Civil din Siria în anii 2012-2014 a devenit parte a Frontului Popular pentru Schimbare și Eliberare și a sprijinit regimul președintelui Bashar al-Assad. Cei circa 8000 luptători ai aripei sale militare L.Ruffieux, „Acvilele Vârtejului” (desființate în 2019) au luat parte la lupta împotriva Armatei Siriei Libere și a gherilei Statului Islamic (Daash sau ISIS). În 2020 ca parte a Frontului Național Progresist de guvernământ, PSNS este reprezentat de trei deputați în Adunarea Poporului din Siria PSNS este activ in diaspora libaneză și siriană, de pildă, în America de Sud.

Context istoric Primii naționaliști sirieni 150px|miniatura|dreapta|Butrus al Bustani |120px|framed|left|Butrus al-Bustani Butrus al Bustani a fost unul dintre primii care au susținut ideea unei națiuni siriene aparte care ar trebui să se fie reprezentată într-un Imperiu Otoman reformat.Albert Hourani, Arabic Thought in the Liberal Age (Cambridge: Cambridge University Press, 1983) 100–102 În 1870 el a înființat periodicul Al-Jinan, lansând lozinca "Iubirea de patrie este un articol de credință". Al Bustani a fost unul din reprezentantii mișcării Al Nahda, influențată de renașterea literara arabă și de ideile Revoluției franceze. Dorința acestora era să influențeze reformele Tanzimat, care erau o încercare de a introduce în Imperiul Otoman o monarhie constituțională dotată cu libertate religioasă și să pună un capăt marginalizării economice invalidante a Imperiului Otoman.Paul Salem, Bitter Legacy: Ideology and Politics in the Arab World (Syracuse University Press, 1994) și care avea să ducă la mișcarea Junilor Turci și la a Eră Constituțională. Elizabeth Suzanne Kassab, Contemporary Arab Thought, Cultural Critique in Comparative Perspective (New York: Columbia University Press, 2010), 20–21 Un continuator influent al lui Al Bustani a fost iezuitul și istoricul belgian Henri Lammens, hirotonisit în 1893 ca preot la Beirut și care a susținut că Siria Mare a cuprins încă din vremurile antice toate regiunile dintre Peninsula Arabică, Egipt, coridorul levantin și Munții Taurus, incluzând toate popoarele din Semiluna Fertilă.Asher Kaufman, "Henri Lammens and Syrian Nationalism," in Adel Beshara, The Origins of Syrian Nationhood: Histories, Pioneers and Identity.

În acest spirit s-a făurit un patriotism idealist, asemănător cu naționalism romantic european, care idealiza renașterea natională a Levantului, care ar fi urmat să zdruncine trecutul otoman și să promoveze aria considerată ca leagănul civilizațiilor în avanscena modernă a lumii. Un loc însemnat în acest context au ocupat operele lui Khalil Gibran care exprimau și ele credința într-un naționalism și patriotism sirian. Așa cum s-a exprimat Gibran:

Khalil Gibran „Pentru tinerii americani de origine siriană"

Istorie Întemeierea și primii ani ai partidului

250px|miniatura|stanga|Siria Mare, în granițele ei "naturale", după ideologia Partidului Social Naționalist Sirian (după saitul filialei din Homs a partidului). În negru - Siria și Libanul, în roșu - Israelul, teritoriile palestiniene,Iordania, Irakul și Kuweit și Iran.În alb teritoriile revendicate din Egipt, Arabia Saudită, Cipru și Turcia 200px|miniatura|stanga|Membri ai PSNS primindu-l pe Antoun Saadeh la întoarcerea sa din exil în 1947. Partidul Social Naționalist Sirian a fost înființat de ziaristul și conferențiarul libanez Antun (Antoine) Saadeh (1904-1949) Ehud Yaari Behind the Terror, The Atlantic, iunie 1987care preda limba germană și civilizatia Orientului Apropiat la Universitatea americană din Beirut. El era urmașul unei familii creștine ortodoxe care s-a stabilit în America de Sud între anii 1919-1930. Nordbruch Goetz Nazism in Syria and Lebanon: The Ambivalence of the German Option, 1933–1945 Taylor & Francis 2009 isbn=978-0-203-88856-8 Întors în patrie în 1930, Saadeh a înființat in noiembrie 1932 prima celulă a Partidului Social Naționalist Sirian, care în primii trei ani a activat clandestin. În 1933 a început să publice revista cotidiană Al-Majalla, care a fost difuzată la Universitatea Americană din Beirut și care a devenit corifeul noii ideologii a partidului. Adepții PSNS au adoptat salutul fascist și au cântat imnul lor pe melodia imnului german Lied der Deutschen - Deutschland über alles .În 1936 ostilitatea deschisă a partidului PSNS față de colonialismul francez a făcut ca autoritățile mandatare franceze să interzică partidul și să-l trimeată pe Saadeh la închisoare vreme de șase luni, sub acuzația că a creat un partid clandestin, deși acuzația de contact cu mișcările fasciste germană și italiană a fost infirmată, după ce germanii au dezmințit orice relație cu el. La 1 iunie 1935. într-un discurs A. Saadeh declarase:« Partidul Social Naționalist Sirian nu este nici hitlerist, nici fascist, ci un partid social naționalist pur. El nu se bazează pe o imitație inutilă, ci este rezultatul unei invenții autentice». În timpul detenției Saadeh a scris cartea „Geneza unei națiuni” în care a formulat principiile ideologiei PSNS..În acea perioadă partidul său s-a alăturat altor forțe naționaliste și patriotice din Siria, în așa numitul Bloc Național militând în același timp, în ilegalitate, pentru înlăturarea de la putere a regimului mandatar francez. Alianța PSNS cu Blocul Național nu a durat mult, deoarece Blocul s-a abținut de la angajarea în activități militante împotriva Franței, hotărând să coopereze cu Înaltul Comisar francez. Mulți membri ai PSNS au simțit că Blocul Național refuza să coopereze cu ei deoarece fondatorul partidului lor era creștin. See: Youssef al-Debs, "In the Convoy of the Renaissance" Când Falangele Libaneze și-au declarat atașamentul față de noțiunea de Liban, ca stat-națiune, definindu-l ca o entitate în cadrul granițelor prevăzute în Acordul Sykes-Picot din 1916, și apoi de mandatul francez pentru Marele Liban, și a adoptat linia unei legături strănse intre națiunea libaneză și biserică, și a unui conservatorism social extremist, PSNS a respins această pretentie națională, formulată pe baza noilor granițe stabilite de puterile coloniale, ca fiind fictivă și nereflectând realitățile istorice și sociale. PSNS a susținut că Siria Mare, așa cum era definită de Saadeh reprezenta idealul național pentru poparele istorice ale Mesopotamiei și ale Semilunii Fertile, legate fiind de o geografie clar definită și de o dezvoltare istorică, socială și culturală comună, dincolo de orice „sectarism”A.Saadeh - „Geneza unei națiuni” translated and printed, Dar Al Fikr, Beirut 2004 În 1938 Saadeh s-a întors în America de Sud, Charif,p.243–244de unde a revenit în 1946. thumb|left|Antun Saadeh la judecata sumară împotriva sa, sub acuzația de înaltă trădare și rebeliune armată”. El a fost executat a doua zi.