Autostrada A86, cunoscută anterior sub numele de „centura suburbiei” și uneori numită „super-perifericul parizian”, „centura Île-de-France” sau „perifericul Île-de-France”, este o centură periferică ce ocolește Parisul, traversând metropola acestuia. Funcția sa principală este de a conecta prefecturile și sub-prefecturile din mica coroană: Antony, Bobigny, Créteil, Nogent-sur-Marne, Saint-Denis, Versailles.

Numărul de benzi de circulație variază între două și cinci, în funcție de secțiuni. Astfel, podul de pe bulevardul Libération din Saint-Denis are 2 × 4 benzi, în timp ce tunelul duplexului A86 dispune de două benzi pe fiecare sens. Viteza este limitată la 110 km/h, 90 km/h sau 70 km/h, în funcție de segmente. Bucla este constituită în mare parte din autostrada A86, care o denumește prin extensie, dar este prelungită prin două drumuri rapide: drumurile naționale 186 și 385. De asemenea, include două tronsoane comune cu autostrăzile A3 și A4.

Istorie Începuturi Primele proiecte de drumuri care să încercuiască Parisul la mai mulți kilometri de zidurile sale apar încă de la începutul secolului XX. Astfel, în anii 1910, Eugène Hénard propune un bulevard de centură numit „drumul forturilor” . Acesta urma să lege fortificațiile capitalei, care ar fi fost înlocuite cu parcuri . La concursul din 1919 pentru proiectul Grand Paris, mai multe planuri, printre care cel al câștigătorului Léon Jaussely și al ocupantului locului doi, Alfred Agache, prevăd conectarea orașelor suburbane printr-o cale rutieră circulară. În proiectul lui Agache, capitala este înconjurată de trei „drumuri inelare” conectate la rute radiale dedicate vitezei.

Între 1932 și 1934, Henri Prost elaborează planul Prost, un plan de amenajare urbană și rutieră pentru regiunea pariziană. Acesta prezintă mai multe rute radiale, inclusiv autostrăzile A12 și A13, precum și Triunghiul de autostrăzi Rocquencourt. Aceste rute radiale sunt toate conectate printr-o centură care formează o buclă la câțiva kilometri de Paris .

În 1932, drumul național 186 este descris ca fiind traseul de la Versailles la Choisy-le-Roi . Acesta este modificat treptat până ajunge să formeze o buclă completă, mai mult sau mai puțin îndepărtată de capitală, fără a dobândi statutul de drum rapid.

Proiecte de amenajare și primele lucrări (anii 1960 și 1970) Planul de amenajare și organizare generală a aglomerației pariziene, în vigoare din 1960 până în 1965, vizează îmbunătățirea condițiilor de circulație pe drumul național 186. Acesta presupune în principal lărgirea drumului, îmbunătățirea pasajelor la nivel și crearea unor căi laterale paginile 62-64. Schema directorală de amenajare și urbanism a regiunii Paris, în vigoare din 1965 până în 1976, prevede construirea a două centuri periferice la câțiva kilometri de capitală. Prima, centura suburbiei, urmează în mare măsură traseul drumului național 186, traversând un țesut urban foarte dens. Totuși, aceasta nu formează o buclă completă; de fapt, între autostrada A13 și Versailles, este prelungită de autostrada interurbană Seine-et-Oise (ARISO), o altă centură periferică și mai îndepărtată, care va da naștere proiectului autostrăzii A87 paginile 164-165 .

Construcția sa începe în 1963, iar primul tronson se deschide în 1969 între Rosny-sous-Bois și Fontenay-sous-Bois.

Opoziția riveranilor și aleșilor (anii 1980) În 1981, proiectul de a face autostrada A86 să treacă prin Chevilly-Larue, pe un viaduct deasupra pieței de interes național din Rungis, este abandonat de ministrul Transporturilor, Charles Fiterman. Proiectul provizoriu devine astfel definitiv: traseul centurii ocolește cimitirul parizian din Thiais, parțial în tranșee deschisă, și se racordează la drumul național 186, deja amenajat cu 2 × 2 benzi.

Finalizarea (anii 1990 și 2000) Decizia de a concesiona ultimul tronson dintre Rueil-Malmaison și Versailles, duplexul A86, a permis finalizarea construcției sale.

Caracteristici

Rețea regională Autostrada A86 este una dintre marile centuri ce înconjoară capitala franceză. Celelalte patru centuri sunt descrise pe scurt mai jos.

În interiorul Parisului, boulevardurile des Maréchaux înconjoară orașul la aproximativ o sută de metri de periferic. Acestea reprezintă un ansamblu de bulevarde urbane, având intersecții standard cu alte străzi sau tuneluri pe sub anumite axe principale de acces, iar viteza este limitată la 50 km/h. O parte din aceste bulevarde este parcursă de liniile de tramvai 3a și 3b din Île-de-France, numite „tramway des Maréchaux”, deoarece sunt aproape exclusiv amplasate pe aceste bulevarde.

La limitele orașului, Boulevard périphérique încercuiește complet Parisul. Limitat la 50 km/h , acesta este un drum cu caracter de autostradă, având o lungime de 35 km. Asigură aproximativ un sfert din deplasările pariziene .

La aproximativ douăzeci de kilometri de capitală, Francilienne, un ansamblu de drumuri naționale și autostrăzi, permite ocolirea parțială a Parisului.

În afara regiunii Île-de-France, la 200 km de Paris, marea centură ocolitore a Parisului permite, de asemenea, ocolirea parțială a capitalei.

Structură

Autostrada A86 este alcătuită din două carosabile separate și concentrice. Carosabilul numit „interior” este cel mai apropiat de Paris, unde, datorită circulației pe partea dreaptă, vehiculele ocolesc Parisul în sensul acelor de ceasornic. În schimb, carosabilul numit „exterior” este cel mai îndepărtat de Paris, iar circulația se desfășoară în sens invers .

Această centură este alcătuită din mai multe drușuri. Autostrada A86 reprezintă cea mai mare parte a buclei și ocolește aglomerația pariziană la est, nord și vest. Ea este prelungită la sud de drumul național 186 între Fresnes și Thiais și de drumul național 385 între Vélizy-Villacoublay și Antony . În final, la est, include porțiuni comune cu alte două autostrăzi: A3 și A4.

Drumul național 186 Drumul național 186 permite prelungirea autostrăzii A86 între comunele Fresnes și Thiais, în departamentul Val-de-Marne . Traversează Rungis și deservește în special piața de interes național, centrul comercial Belle Épine, precum și aeroportul Paris-Orly, prin drumul național 7. Este un drum rapid cu 2 × (2 + 2) benzi, având o lungime de 5 km.

Drumul național 385 Drumul național 385 permite prelungirea autostrăzii A86 între comunele Vélizy-Villacoublay și Antony, traversând departamentele Yvelines, Essonne și Hauts-de-Seine. Este un drum rapid cu 2 × 2 benzi sau 2 × 3 benzi, în funcție de secțiune, având o lungime de 6 km.

Tronsonul comun A3/A86 Tronsonul comun A3/A86 se află între comunele Rosny-sous-Bois și Bondy, în departamentul Seine-Saint-Denis, făcând parte integrantă din autostrada A3. Este conectat doar la scurta autostradă A103. Această secțiune, cu o lungime de 1,5 km, este amenajată cu 2 × 5 benzi .

Tronsonul comun A4/A86 Tronsonul comun A4/A86 se află între comunele Saint-Maurice și Champigny-sur-Marne, traversând departamentul Val-de-Marne și orașul Paris, și face parte integrantă din autostrada A4. Acesta mărginește partea de sud-est a Bois de Vincennes și permite accesul la Saint-Maur-des-Fossés și Joinville-le-Pont doar pe sensul interior. Această secțiune, cu o lungime de 2,2 km, este amenajată cu 2 × 4 benzi. Din 2005, o bandă auxiliară este amenajată la nivelul benzii de urgență, care poate deveni bandă de circulație dacă traficul o justifică. În prezent, banda auxiliară este blocată de o glisieră mobilă atunci când este închisă; fiind costisitoare și dificil de întreținut, se planifică un nou sistem de panouri luminoase de semnalizare, însă reglementările trebuie adaptate înainte de implementare . În anii 2000, a fost propusă extinderea acestei secțiuni la 2 × 5 benzi, cu o deschidere planificată pentru 2011, dar proiectul nu s-a concretizat .

Traseu