miniatura|Imagine asociată ideii de apărare a suveranității unui teritoriu în fața dominației externe.
Suveranismul,Mihai Vișniec, Suveranismul: o șansă sau o amenințate pentru Europa?, în Dilema Veche, nr. 851, 30 iulie – 5 august 2020, accesat 2024-12-08 având sensul de „ideologia suveranității”, este conceptul de a deține controlul asupra condițiilor de existență, fie la nivelul sinelui, al grupului social, al regiunii, al națiunii sau al întregii lumi. De obicei, acest concept este folosit pentru a descrie dobândirea sau conservarea independenței politice, economice, culturale și societale a unei națiuni sau regiuni. Un suveranist își propune să „reia controlul” de la forțe percepute ca fiind puternice, fie împotriva grupurilor minoritare subversive interne (etnice, religioase, sexuale sau de gen), fie de la instituțiile internaționale de guvernanță globală externă, federalismul și uniunile supranaționale. În general, se înclină spre izolaționism și protecționism și poate fi asociat cu anumite mișcări de independență, dar a fost folosit și pentru a justifica încălcarea independenței și a teritoriilor altor națiuni. Kallis, 2018, p. 3Minakov, 2022, p. 307Alles, Badie, 2016, p. 16Minakov, 2022, p. 299
Clasificare Suveranismul are atât o componentă culturală, cât și una politică și poate lua forma ostilității față de străini care au valori diferite, sau țări sau regiuni de origini diferite.Azmanova, 2022, p, 383 Grupurile suveraniste sunt asociate cu populismul, deoarece pretind de obicei legitimitate pentru îndeplinirea voinței suverane a poporului.Azmanova, ,2022, p. 167 În timp ce suveraniștii de stânga tind să se gândească granița lor națională ca pe o linie defensivă împotriva efectelor corozive ale economiei neoliberale, de piață liberă, suveraniștii de dreapta o văd mai mult ca pe un filtru care protejează poporul suveran de interferența și includerea unor noi entități nedorite, cum ar fi imigranții.Kallis, 2018, pp. 10, 14
Deși există diferențe mari în ceea ce privește ideologia și contextul istoric între mișcările suveraniste, cele din secolul XXI pot fi considerate ca aparținând la trei categorii separate: suveranismul conservator, arheosuveranismul și neo-suveranismul.Minakov, 2022, p. 292 Suveranismul conservator urmează modelul național de suveranitate , care urmărește să păstreze ordinea interstatală cu norme care promovează ordinea economică globală, dar fără progrese ulterioare către integrarea politică. Susține unele vestigii ale colonialismului, vechile puteri păstrând ceea ce ele văd drept responsabilități istorice de a interveni în fostele posesiuni, cum ar fi în cazul Războiului Ruso-Ucrainean. La puterile în creștere, neosuveranismul este preocupat de problemele , în special împotriva națiunilor mai privilegiate, cu putere concentrată în entități transnaționale precum Consiliul de Securitate al ONU sau G7. El urmărește să consolideze normele și acordurile care protejează independența fiecărui stat, acordându-le egalitatea și împiedicând statele mai puternice să încerce influențarea comportamentul altor națiuni. Arheosuveranismul este cea mai radicală, respingând forțele globalizării și restricțiile aplicate statelor de către organismele, normele și acordurile transnaționale, cerând revenirea la o ordine de dinainte de cel de Al Doilea Război Mondial când statele erau mai libere de astfel de interferențe.Alles, Badie, 2016, p. 16 Exemple din Europa sunt Partidul Adunarea Națională din Franța, Liga Nordului din Italia, Partidul Popular Danez din Danemarca și Partidul pentru independența Regatului Unit din Marea Britanie
Într-o lucrare publicată în European Review of International Studies care subliniază aceste trei tendințe majore, cercetătorii Alles și Badie le-au rezumat astfel:Alles, Badie, 2016, p. 18 + Trei tipuri de suveranism coexistente în contextul postbipolar Tipuri contemporane de suveranism Concepția de suveranitate Revendicare Protest împotriva Abordarea globalizării Neosuveranism Autoafirmare Egalitate Ierarhie Pragmatic Arheosuveranism Specificitate Identitate Globalizare Antagonist Suveranism conservator Normativ Ierarhie Apariției provocatorilor Selectiv
Partidele populiste suveraniste din Europa În Europa, mișcările politice ale populismului suveranist se împart pe de o parte între cei care încearcă să părăsească Uniunea Europeană (sau se opun aderării la ea) și pe de altă parte cei care urmăresc o „Europă a națiunilor”, o Europă mai puțin integrată, respectând caracteristicile individuale și suveranitatea statelor constitutive. Susținătorii acestor doctrine tind să se considere eurorealiști opuși eurofederaliștilor și cer o versiune mai federativă a unei Uniuni Europene. Astfel, în Europa suveranismul se opune federalismului și implică de obicei naționalismul, în special în Regatul Unit (care s-a retras din UE în 2020) și în Franța, unde partidele din stânga și dreapta înclină puternic spre aceasta.
Uniunea Europeană După alegerile pentru Parlamentul European din 2024 s-au format patru care conțin partide suveraniste: Conservatorii și Reformiștii Europeni Europa Națiunilor Suverane Patrioți pentru Europa Paul Massad, French far-right RN set to join Orbán’s ‘Patriots for Europe’, în Euractiv France, 8 iulie 2024, accesat 2024-12-08
Catalonia În parlamentul Cataloniei, partidele care susțin în mod explicit independența față de Spania sunt , Împreună pentru Catalonia, moștenitorul fostei și Stânga Republicană din Catalonia.
Franța În accepțiunea din anul 2025 a Enciclopediei Larousse, suveranismul reprezintă doctrina apărătorilor exercitării suveranității naționale în Europa. Partidul Adunarea Națională (populist de dreapta) (gaullist și populist de dreapta) (Big tent de dreapta până la extrema dreaptă)
Germania Partide cu tendințe care ar putea fi descrise și ca fiind suveraniste pot fi găsite și în Germania: Alternativa pentru Germania (de dreapta, naționalist, conservator)
Grecia Partide cu tendințe care ar putea fi descrise și ca fiind suveraniste pot fi găsite și în Grecia: (naționalist etnic, conservator religios)<ref> Spyros Landritsis, Populism in Greece. The case of the Popular Orthodox Rally in the recent European elections of May 2014, ResearchGate, iunie 2015, accesat 2024-12-08</ref> Zorii Aurii (naționalist etnic, neofascist)
Italia Frații Italiei (conservator național, populist de dreapta) Liga Nordului (populist, eurosceptic) (populist de dreapta, federalist) Mișcarea Cinci Stele (populist, populism de stânga)
Regatul Unit Partide cu politici care ar putea fi descrise ca fiind suveraniste pot fi găsite și în Regatul Unit: Reform UK și Partidul Conservator (Regatul Unit) condus de Johnson, Partidul Național Scoțian și Plaid Cymru (Partidul Țării Galilor) și Sinn Féin în Irlanda de Nord. McGovern, Clare J., Separatist Parties in National Parliaments: The Scottish National Party and the Bloc Québécois], APSA 2009 Toronto Meeting Paper, August 13, 2009, accesat 2024-12-08
România Exprimare În anul 2024, partide parlamentare suveraniste în România erau: AUR (Alianța pentru Unirea Românilor) S.O.S. România POT (Partidul Oamenilor Tineri)
La alegerile parlamentare din 2024 din România, polul suveranist reprezentat de cele trei partide a ocupat aproximativ o treime din bazinul electoral. Conform sociologului Dumitru Sandu votul suveranist din țară a caracterizat, în acest context, localitățile sărace, mici și izolate sau distanțate în raport cu orașele mari, cu experiențe reduse de migrație internațională în comunitățile lor.
Tipologie În opinia din anul 2024 a profesorului de drept Valentin Constantin, suveranismul politic românesc este minat de provincialism și pare să fie, în fapt, doar parte a unui fenomen european aculturat de exprimare în numele identității naționale a nemulțumirii față de o serie de acte ale Comisiei Europene și ale Parlamentului European.
Printre factorii care au contribuit pe plan local la apariția lui, publicistul și analistul politic Sorin Cucerai a identificat o consecință neintenționată și neprevăzută, comună pe plan internațional a succesului economic al globalizării, anume creșterea în România a puterii și ponderii economice a Muncitor cu guler albastru în cadrul clasei de mijloc, fără ca această creștere să fie însoțită de creșterea prestigiului social al segmentului respectiv al acesteia. Prestigiul social rămâne deocamdată un atribut propriu al segmentului clasei educate (Muncitor cu guler alb, minoritare în prezent) al clasei de mijloc, chiar dacă ponderea acesteia s-a redus în prezent în cadrul acestei clase economice. Astfel, conform lui Cucerai, ar putea fi explicată diferența dintre valorile sociale și valorile politice ale „gulerelor albastre”. Ar exista, de asemenea, o diferență între sursa iliberalismului și suveranismului din țările dezvoltate (cum sunt cele din Europa Occidentală și cea din statele din parte de est a Europei): în primul caz este vorba de inechitate economică (declasarea economică și socială a clasei muncitoare) și în al doilea de inechitate socială (îmbunătățirea statutului economic al clasei muncitoare fără o îmbunătățire similară a statutului social).
Altă problemă a suveranismului românesc ar fi lipsa sa de vizibilitate și de posibilități de identificare distinctă, ca atare, în plan internațional. În ce privește identificarea unui suveranist din România, Dragoș Damian (CEO al companiei Terapia din Cluj) dat fiind că puterea economică proprie stă la baza posibilității unei națiuni de a se exprima suveran, optează pentru o viziune în care un suveranist se identifică pe plan local (românesc) în primul rând prin opțiunea sa de sprijin pentru produsele companiilor care produc local în România (indiferent dacă acestea o fac cu finanțare prin intermediul capitalului național sau străin).
Rusia Din 2006 Vladimir Putin a susținut actuala viziune suveranistă rusă a unei bătălii politice, economice și culturale între popoarele suverane ale Rusiei, pe de o parte, iar pe de altă parte, instituțiile transnaționale cu ideologiile lor neoliberale și cosmopolite care subminează suveranitatea Rusiei. și existența culturală. În putinism, „bunăstarea națională” a popoarelor multietnice ruse (morala, valorile, memoria strămoșilor și cultura sa) definește și este protejată de suveranitatea sa. Consilierul lui Putin, Vladislav Surkov, a articulat amenințarea la adresa „democrației suverane” reprezentată de organizațiile internaționale care servesc interesele NATO, OSCE și ordinea controlate de Statele Unite. Conform ideologiei putinismului, suveranitatea georgiană și ucraineană nu putea fi respectată, deoarece fusese deja pierdută din cauza , văzute ca o prăbușire a granițelor care le protejează de a fi înghițite cultural, economic și politic de către Europa și Occident.Minakov, 2022, p. 306–307 În calitate de protector cultural și politic împotriva amenințării puterilor occidentale, ideea unei uniuni suverane a mai multor popoare sub conducerea Rusiei a fost folosită ca o teorie a legitimării expansiunii imperiale. Această utilizare este anterioară Uniunii Sovietice, datând de la originile panslavismului în secolul al XVI-lea, devenind ulterior integrată cu naționalismul rus, și mesianismul ortodox în secolul al XIX-lea.
Ungaria Prim-ministrul Viktor Orbán și partidul său, Fidesz, aflat la putere din 2010, au urmat din ce în ce mai mult o politică suveranistă împotriva Uniunii Europene. La 12 decembrie 2023 Adunarea Națională a adoptat legea privind protecția suveranității, care a creat o nouă agenție guvernamentală, numită Biroul de Protecție a Suveranității, care urma să fie înființată până la 1 februarie 2024. Aceasta urma să aibă largi competențe de a investiga presupusele atacuri la adresa suveranității maghiare, inclusiv activitățile organizațiilor civice susținute din străinătate.
America de Nord Canada