Herbert Richard Baumeister () a fost un antreprenor american care a fost principalul suspect într-o serie de crime care au avut loc în orașul Indianapolis între anii 1993 și 1995. Toate victimele erau homosexuali care dispăruseră fără urmă după ce vizitaseră baruri frecventate de comunitatea LGBTQ+.
În iunie 1996, în urma unei percheziții efectuate pe proprietatea sa, au fost descoperite rămășițele scheletice ale șapte persoane, identitatea a patru dintre ele fiind stabilită ulterior. După descoperirea rămășițelor, autoritățile au emis un mandat de arestare pe numele lui Baumeister, dar acesta a reușit să fugă în Canada, unde și-a pus capăt vieții pe 3 iulie 1996, în provincia Ontario.
Ulterior, Baumeister a fost investigat pentru posibila implicare în cel puțin alte nouă crime comise între 1980 și 1991, în apropierea autostrăzii interstatale I-70, pe teritoriile statelor Indiana și Ohio. Numeroase aspecte ale personalității sale păreau incompatibile cu profilul psihologic tipic al unui criminal în serie. Deoarece Herbert Baumeister era un reprezentant al clasei de mijloc, era căsătorit, avea trei copii și locuia într-unul dintre suburbiile prestigioase ale orașului Indianapolis, descoperirea rămășițelor și implicarea lui Baumeister în crimele respective au provocat o puternică reacție publică în Statele Unite, atrăgând atenția mass-media chiar și la decenii după moartea sa..
Biografie Herbert Baumeister s-a născut la 7 aprilie 1947, în familia lui Herbert Eugene Baumeister și Elizabeth Baumeister, în orașul Indianapolis, statul Indiana. Era cel mai mare dintre cei patru copii ai familiei. Tatăl său, medic anestezist, a lucrat la spitalele „Methodist Hospital” și „Winona Memorial Hospital” din Indianapolis. De-a lungul anilor, el a ocupat funcția de președinte al societății de anestezie din Indianapolis și a fost membru al diverse asociații medicale, ceea ce i-a conferit o anumită recunoaștere în oraș, iar copiii săi au crescut într-un mediu social privilegiat.
Herbert a frecventat școala „North Central High School”, pe care l-a absolvit în 1965. În perioada liceului, acesta s-a implicat în activități sociale și a frecventat cluburile școlare de biologie, geologie și șah. Datorită caracterului său introvertit, Baumeister nu era popular printre colegi, devenind un izolat social. Nu avea prieteni apropiați și nu a fost implicat în relații romantice. Frații săi au susținut ulterior că, în această perioadă, tatăl său l-a internat într-un spital, unde a fost supus unei evaluări psihiatrice, în urma căreia i s-ar fi pus diagnosticul de schizofrenie, deși nu au fost găsite documente care să confirme acest fapt.
După absolvirea liceului, Baumeister s-a înscris la Universitatea din Indiana, unde a început să studieze anatomia, dar a pierdut rapid interesul pentru studii și a abandonat universitatea după primul semestru. În anii următori, a avut mai multe locuri de muncă necalificate, schimbând frecvent profesiile. Între 1966 și 1970, s-a reînscris de câteva ori la universitate, însă de fiecare dată a renunțat după unul sau două semestre, fără a obține o diplomă de studii superioare. Pentru o scurtă perioadă, a lucrat ca operator de copiat pentru ziarul „Indianapolis Star”. În noiembrie 1971, Herbert Baumeister s-a căsătorit cu Juliana Saiter, pe care o cunoscuse în 1968, în timpul studiilor la Universitatea Indiana. După căsătorie, comportamentul său a început să devină deviant, manifestând semne ale unei tulburări psihice. În mai 1972, acesta a cerut ajutor medical și a petrecut două luni într-o clinică psihiatrică, „Larue D. Carter Memorial Hospital” din Indianapolis. În urma evaluării, i s-a pus diagnosticul de tulburare obsesiv-compulsivă.
După tratament, în vara aceluiași an, Baumeister s-a înscris la Universitatea Butler, însă a abandonat studiile și aici, după primul semestru.
În 1974, Herbert Baumeister a început să lucreze la inspecția transportului auto, unde a rămas angajat timp de 11 ani. În această perioadă, a avansat rapid în carieră, ajungând în 1985 să ocupe funcția de director al departamentului de operațiuni casieriale și audit, cu un salariu anual de 30.472 de dolari. Între 1979 și 1984, soția sa, Juliana Baumeister, ia născut trei copii.
În a doua jumătate a anilor 1980, Herbert a început din nou să manifeste semne de tulburare psihică. La începutul anului 1985, el a fost sancționat disciplinar și, în cele din urmă, a fost concediat de la inspecția transportului auto, după ce a urinat pe o scrisoare adresată guvernatorului statului Indiana. La 3 septembrie 1985, a fost arestat după ce, aflat în stare de ebrietate, a provocat un accident rutier și a fugit de la locul incidentului. Baumeister a fost condamnat la câteva luni de închisoare, pedeapsă pe care a executat-o în penitenciar.
După eliberare, în martie 1986, Herbert a fost din nou arestat, fiind acuzat de furt de automobil și conspirație pentru comiterea unui furt în grup. Acuzațiile au fost ulterior retrase. În 1988, Herbert a decis să înceapă o afacere proprie. Cu un împrumut de 4.000 de dolari de la mama sa, a deschis un magazin de comisioane. În primul an de activitate, Baumeister a obținut un profit de peste 50.000 de dolari, ceea ce i-a permis să deschidă un al doilea magazin și să se mute împreună cu familia în orașul Westfield, statul Indiana. Acolo, a achiziționat un teren de 7,3 hectare într-un cartier de lux, cunoscut sub numele de „Fox Hollow Farm”, care includea o fermă, grădini, pajiști și o casă mare, construită în stil Tudor în anii 1940.
La începutul anilor 1990, afacerea lui Baumeister a început să înregistreze pierderi. Problemele financiare au condus la conflicte frecvente cu soția sa. Tot în această perioadă, Herbert a dezvoltat o dependență de alcool și a fost observat frecvent în baruri destinate comunității gay. În 1994, a fost arestat în orașul Rochester, statul Indiana, pentru conducerea unui vehicul sub influența alcoolului. Și-a recunoscut vina și a fost condamnat cu suspendare, primind un termen de probă de un an.
Câteva luni mai târziu, în toamna aceluiași an, fiul său de 13 ani, Eric, a descoperit un craniu uman în timp ce se juca într-una dintre grădinile proprietății „Fox Hollow Farm”. Eric a povestit despre descoperire mamei sale și prietenilor. Herbert a explicat soției sale că era vorba despre un model anatomic utilizat de tatăl său, fost profesor de medicină, și că l-a îngropat după ce a curățat garajul unde fusese depozitat. Cu toate acestea, Juliana Baumeister a privit cu suspiciune explicațiile soțului ei, ceea ce a dus la o deteriorare a relațiilor lor în continuare.
Investigații În toamna anului 1994, poliția din Indianapolis a fost contactată de un localnic al cărui nume real nu a fost făcut public și care a fost cunoscut sub pseudonimul Tony Harris. Conform mărturiei lui Harris, în august 1994, acesta a cunoscut într-un bar destinat comunității gay din Indianapolis un bărbat alb, înalt și slab, de vârstă mijlocie, care s-a prezentat sub numele de Brian Smart. Mai mulți cunoscuți ai lui Harris susțineau că Brian Smart ar fi fost ultima persoană care l-a văzut pe Roger Goodlet, un bărbat de 33 de ani, înainte de a dispărea fără urmă în iulie același an, după ce a vizitat același bar. În timpul conversației, Smart a evitat să răspundă la întrebările lui Harris despre Roger Goodlet și i-a propus lui Tony să bea și să petreacă noaptea cu el în casa lui din afara orașului, la care Harris a acceptat. Potrivit declarațiilor sale, Smart l-a dus cu un Buick cu numere de înmatriculare din statul Ohio într-o suburbie luxoasă a orașului Indianapolis, situată în comitatul Hamilton, unde s-au oprit lângă o casă mare, construită în stilul arhitectural Tudor. Conform mărturiilor lui Harris, Smart a consumat cocaină, l-a invitat să înoate într-o piscină acoperită și i-a propus să practice o formă riscantă de satisfacere sexuală, folosind tehnica de autoerotică prin asfixiere folosind un furtun de cauciuc ca mijloc de limitare a accesului oxigenului la creier pentru a intensifica senzațiile legate de descărcarea sexuală. Harris a relatat că, în timpul acestei practici, Smart a strâns furtunul în jurul gâtului său și a încercat să-l omoare și s-a oprit doar după ce Harris a simulat că a pierdut cunoștința. După ce a înțeles că Harris este viu, Smart l-a trezit și, înfuriat, i-a explicat riscurile serioase asociate acestei practici, afirmând că știe despre numeroase cazuri de deces autoerotic cauzate de astfel de practică. Dimineața următoare, Smart s-a trezit devreme, l-a dus pe Harris înapoi în Indianapolis și i-a propus o întâlnire ulterioară într-un club gay numit „501 Club”, care, în cele din urmă, nu a avut loc. În timpul investigației, Harris nu a reușit să ofere poliției adresa exactă a lui Brian Smart sau o descriere detaliată a casei sale, însă a continuat să colaboreze activ cu detectivul Mary Wilson, care investiga disparițiile unor bărbați precum Jeff Jones, Roger Goodlet, Richard Hamilton (20 de ani), Johnny Bayer (21 de ani), Allan Livingston (28 de ani) și alții. Toți erau homosexuali și au dispărut fără urmă după ce frecventaseră baruri pentru persoane gay din Indianapolis la începutul anilor 1990. Pe 29 august 1995, Harris a informat poliția că l-a întâlnit pe Brian Smart într-un bar gay numit „Varsity Lounge”. L-a urmărit și a oferit poliției numărul de înmatriculare al mașinii acestuia, ceea ce a permis identificarea vehiculului ca aparținând lui Herbert Baumeister. Ulterior, Harris l-a identificat pe Baumeister ca fiind Brian Smart.
Timp de două luni, poliția l-a supravegheat în secret pe Baumeister. Unul dintre angajații magazinelor sale a declarat că, în vara anului 1993, Baumeister dispărea frecvent pentru perioade lungi în timpul programului de lucru și își închidea telefonul mobil. La 1 noiembrie 1995, Herbert Baumeister a fost reținut împreună cu soția sa în fața unuia dintre magazinele lor și a fost supus unui interogatoriu. În timpul interogatoriului, Baumeister a refuzat să recunoască implicarea sa în dispariția homosexualilor și a insistat asupra orientării sale heterosexuale. Deoarece nu exista un mandat de percheziție pentru teritoriul său, poliția i-a cerut permisiunea lui Baumeister să inspecteze casa și teritoriul fermei în căutarea unor dovezi care să-l incrimineze, dar el a refuzat categoric. Suspiciunile asupra sa s-au intensificat după interogarea soției sale, Juliana Baumeister, care a dezvăluit că, în fiecare vară, ea și copiii plecau la casa mamei lui Herbert, lăsându-l singur pe teritoriul fermei, și că nu știa ce făcea el în acea perioadă. Juliana l-a descris pe Herbert ca fiind un soț exemplar, implicat activ în creșterea copiilor. După interogatoriu, starea mentală a lui Baumeister s-a deteriorat. A început să manifeste semne de paranoia, ceea ce a agravat tensiunile din familie. Soția sa a depus acte de divorț în ianuarie 1996, și Baumeister a părăsit fermă și s-a mutat în Indianapolis.