Enrico Macias (născut Gaston Ghrenassia) este un cantautor francez, de origine evreiască, născut în Algeria franceză, orașul Constantine, la 11 decembrie 1938.
Biografie Născut într-o familie de evrei, a cântat la chitară din copilarie. Tatăl său a fost violonist într-o orchestră de maalouf, muzică arabo-andaluză. Gaston a inceput să cânte in această formație la 15 ani, și în scurt timp l-a înlocuit pe solist, Cheick Raymond.
Carieră Inițial a locuit în Argenteuil, apoi s-a mutat la Paris, unde a decis să urmeze o carieră muzicală. A început cu traducerea muzicii andaluziene în franceză. Mai târziu, a dezvoltat un nou repertoriu francez pe care îl interpreta în cafenele și cabarete. El a rămas, totuși, un interpret popular al muzicii arabo-andaluziene și al cântecelor arabo-iudeice din Franța.
Și-a atribuit numele de scenă Enrico Macias și a făcut prima înregistrare în 1962, după o întâlnire cu Raymond Bernard de la Pathé. Rezultatul a fost înregistrarea „Adieu,mon pays!” (,,Adio,țara mea!", dedicație pentru Algeria), compusă pe timpul unei excursii în Franța. A apărut la televiziunea franceză și a devenit o senzație peste noapte. Naturalizat francez, Macias a compus și un cântec despre legătura sa cu Franța: melodia în tempo de vals ,,Toi,Paris,tu m'as pris dans tes bras" (,,Tu,Paris,m-ai luat în brațe"). A urmat primul său turneu în 1963 împreună cu Paola și Billy Bridge. În același an, s-a născut fiica sa, Jocya.
Pe parcursul carierei sale, Enrico Macias a compus și a interpretat (acompaniat de orchestra și de chitara sa) zeci de cântece, creații proprii sau ale altora, majoritatea cu un mare succes de public (pe plan mondial), piese devenite adevărate șlagăre. Cele mai cunoscute mari succese ale sale sunt cântecele ,,La femme de mon ami"(,,Soția prietenului meu" & ,,Zingarella"(,,Țigăncușa"). Aceste melodii au devenit succese și ale cântărețului din Galați, Nicolae Nițescu, care le-a cântat în limba română.
Enrico Macias a cântat pe mari scene ale lumii (inclusiv L'Olympia din Paris) și a întreprins numeroase turnee concertistice prin multe țări de pe toate continentele. Enrico, prieten al României, a vizitat de mai multe ori și țara noastră oferind admiratorilor săi concerte de succes (ca peste tot în lume,de altfel). Prima dată a fost în 1971, când a susținut un recital în cadrul festivalului internațional de muzică ușoară ,,Cerbul de aur" de la Brașov. Ultima oară a fost la București acum câțiva ani, în 2017.
Viață personală Enrico este văduv. Soția sa, Suzy Leyris, a murit la 23 decembrie 2008. Albumul său din 1993, Suzy, este dedicat ei. Are o fiică Jocya Macias, iar fiul său, Jean-Claude Ghrenassia, este și un cunoscut producător de muzică.
Discografie 1963 : Un soir d'été 1964 : Olympia 1966 : 12 nouvelles chansons 1968 : Olympia 68 1968 : Un rayon de soleil 1969 : Bravo Enrico 1970 : 68-70 De musique en musique 1971 : Un grand amour 1972 : A la face de l'humanité 1972 : Au Japon 1972 : Pour mes amis du Japon 1973 : Un homme a traversé la mer 1974 : En direct de l'Olympia 1974 : Vous les femmes (compilație) 1975 : 62-67 (compilație) 1975 : Mélisa 1976 : La fête à l'Olympia 1977 : Aimez vous les uns les autres 1977 : Le violon de mon père 1979 : En Egypte 1979 : Ou la poésie de la Méditerranée 1980 : La France de mon enfance 1981 : Un berger vient de tomber 1982 : Olympia 1983 : Un homme comme toi 1984 : Générosité 1985 : Enregistrement public 1986 : Mon chanteur préféré 1989 : Macias 1991 : Enrico 1993 : A Suzy 1995 : Et Johnny chante l'amour 1995 : Olympia 1999 : Hommage à Chiekh Raymond 2003 : Olympia ( 2003 : Oranges amères 2006 : La vie populaire 2011 : Voyage d'une mélodie 2012 : Venez tous mes amis ! 2016 : Les clefs 2019 : Enrico Macias & Al orchestra
Note
Legături externe
Site oficial
Categorie:Nașteri în 1938 Categorie:Cântăreți francezi Categorie:Cântăreți evrei Categorie:Personae non gratae Categorie:Oameni în viață Categorie:Evrei sefarzi