, de asemenea cunoscut drept Festivalul stelei (星祭り, Hoshimatsuri), este un festival japonez, originar din Festivalul chinez Qixi. Sărbătorește întâlnirea zeităților Orihime și Hikoboshi (reprezentați de stelele Vega, respectiv Altair). Conform legendei, Calea Lactee îi separă pe acești îndrăgostiți și le este permis să se vadă numai o dată pe an, în cea de-a șaptea zi a celei de-a șaptea luni acalendarului luni-solar. Data festivalului Tanabata variază în funcție de regiunea țării, dar primele festivități încep pe 7 iulie a calendarului gregorian. Sărbătoarea se ține în perioada lunilor iulie și august.
Istoric Festivalul a fost adus în Japonia de către împărăteasa Kōken în anul 755. Are ca origine , o altă denumire pentru Qixi, care e sărbătorit în China și a fost adoptat în Palatul Imperial Kyōto în perioada Heian.
Festivalul a devenit foarte cunoscut în rândul publicului la începutul perioadei Edo, când s-a amestecat cu diverse tradiții Obon sau Bon (deoarece Bon se ținea în a 15-a zi a a 7-a lună atunci) și s-a dezvoltat în festivalul Tanabata modern. Tradițiile populare legate de festival variază în funcție de regiunea țării, dar, în general, fetele își doreau să își îmbunătățească îndemânarea la cusut și alte arte, iar băieții își doreau un scris mai frumos, cu ajutorul unor fâșii de hârtie pe care își scriau dorințele. Atunci, tradiția era să se folosească de roua rămasă pe frunzele de taro pentru a crea cerneala utilizată în scrierea dorințelor. Întâmplător, Bon se ține acum pe a 15 august după calendarul solar, aproape de data inițială de pe calendarul lunar, Tanabata și Bon devenind evenimente individuale.
Numele de Tanabata este legat de citirea în japoneză a ideogramelor chinezești 七夕, care se citeau în trecut „Shichiseki”. Se crede că în aceeași perioadă exista o ceremonie de purificare șintoistă, în care o tesea la război o bucată specială de stofă numită și i-o oferea unui zeu, rugându-se ca semănăturile de orez să fie protejate de ploi sau furturi și să aibă o recoltă bogată mai târziu, în toamnă. Treptat, această ceremonie s-a îmbinat cu Kikkōden și a devenit Tanabata. Caracterele chinezești 七夕 și citirea japoneză de „Tanabata” s-au unit, desemnând același festival, deși inițial erau două lucruri diferite, un exemplu al citirii speciale a kanjiurilor denumită .
Legendă
Precum Qixi și Chilseok, Tanabata a fost inspirată din faimoasa poveste folclorică chinezească „Păstorul și fata țesătoare”. Unele variante au fost incluse în .
Cea mai populară variantă este următoarea:
, fiica lui , țesea haine frumoase la malul lui . Tatăl ei iubea haina pe care o țesea, așa că aceasta muncea din greu în fiecare zi să o țese. Cu toate acestea, Orihime era tristă din cauza faptului că muncea atât de mult timp, încât nu se putea întâlni și îndrăgosti de nimeni. Îngrijorat pentru fiica lui, Tentei a aranjat ca aceasta să se întâlnească cu (denumit și ), care trăia și muncea de cealaltă parte a lui Amanogawa. Când s-au întâlnit, s-au îndrăgostit la prima vedere și s-au căsătorit imediat după. Însă, acum căsătoriți, Orihime nu mai țesea haine pentru Tentei, iar Hikoboshi le permitea vacilor să hoinărească prin întregul rai. Mânios, Tentei i-a separat pe cei doi îndrăgostiți pe părți diferite ale lui Amanogawa și le-a interzis să se mai întâlnească. Orihime a devenit deprimată din cauza pierderii soțului ei și și-a rugat tatăl să îi lase să se reîntâlnească. Tentei, mișcat de lacrimile fiicei lui, le-a permis celor doi să se întâlnească în a șaptea zi a celei de a șaptea luni atâta timp cât ea muncea din greu și termina de țesut. Prima dată când au încercat să se întâlnească și-au dat seama că nu pot traversa Caleea Lactee din cauză că nu exista niciun pod. Orihime a plâns atât de mult, încât un stol de coțofene a apărut și i-au promis că vor face un pod din aripile lor să poată trece. Se spune că dacă plouă de Tanabata, coțofenele nu pot veni datorită înălțării râului, iar cei doi îndrăgostiți trebuie să aștepte încă un an ca să se întâlnească. Ploaia din această zi se numește „Lacrimile lui Orihime și Hikoboshi”.
Nume
Personaje Orihime și Hikoboshi au nume diferite în multele variante ale poveștii. +Orihime 織姫Hikoboshi 彦星Nume de naștere棚機津女 or 棚機つ女 - Tanabata-tsume牽牛 – Kengyū ("Văcar")Titluri女七夕 – Me-Tanabata ("Femeia Tanabata")男七夕 – O-Tanabata ("Bărbatul Tanabata")Diferite nume și epitete秋去姫 – Akisari-hime ("Prințesa-Mergând spre toamnă") 朝顔姫 – Asagao-hime ("Prințesa dimineții strălucitoare")
糸織り姫 sau 糸織姫 – Ito-ori-hime ("Prințesa țesătoare")
百子姫 – Momoko-hime ("Prințesa copilă-piersică")
薫物姫 – Takimono-hime ("Prințensa tămâie")
蜘蛛姫 – Sasagani-hime ("Prințesa păianjen")
梶葉姫 – Kajinoba-hime ("Prințesa dudului japonez")
琴寄姫 – Kotoyori-hime
灯姫 – Tomoshibi-hime ("Prințesa luminii strălucitoare")
妻星 – Tsuma-boshi ("Constelația soției")
機織姫 – Hata'ori-hime ("Prințesa țesătoare")
星の妻 – Hoshi-no-tsuma ("Constelația soției", adică: soția lui Kengyū)飼星 – Kai-boshi ("Constelația ciobanului") 犬飼星 – Inukai-boshi ("Constelația câinelui cioban")
牛引星 – Ushihiki-boshi ("Constelația văcarului")Numele constelației女星 – Me-boshi ("Femeia constelație")男星 – O-boshi ("Bărbatul constelație")
Festival Festivalul Tanabata este cunoscut după mai multe nume: +NumeTransliterareSemnificație秋七日Aki-nanoka„A șaptea zi de toamnă”芋の葉の露Imo-no-ha-no-tsuyu„Roua de pe frunzele de ignamă sau cartofi七夕雨Tanabata-ame„Ploaia de Tanabata”七夕送りTanabata-okuri„Îmbarcarea Tanabata”七夕紙Tanabata-gami„Hârtia de Tanabata”, adică hârtia care poartă dorințele七夕色紙Tanabata-shikishi„Hârtia colorată de Tanabata”七夕竹Tanabata-take„Bambusul de Tanabata”, adică bambusul care poartă decorațiunile sau dorințele七夕竹売Tanabata-take'uri„Bambusul de Tanabata care oferă și cară”七夕棚Tanabata-dana„Raftul Tanabata”短冊竹Tanzaku-dake„Bambusul Tanzaku”星今宵Hoshi-koyoi„Seara stelei”星宮祭Hoshi-no-miya-matsuri„Festivalul Palatului Stelei”星祭Hoshi-matsuri„Festivalul stelei”
Alte povești
Bărbat uman și femeie cerească Cercetătorii japonezi au subliniat că unele povești ale Tanabata se intersectează cu personajul Fecioarei Cerești (cunoscută în Japonia sub numele de Tennin Nyoobo sau Hagoromo).Takagi Masafumi. "[シリーズ/比較民話](二)天人女房/白鳥処女" [Series: Comparative Studies of the Folktale (2) Tennin Nyoobo/The Swan Maiden]. In: The Seijo Bungei: the Seijo University arts and literature quarterly 223 (2013-06). pp. 35–55. (In Japanese)Yanagita, Kunio; Translated by Fanny Hagin Meyer (1986). Yanagita Kunio Guide to the Japanese Folk Tale. Indiana University Press. pp. 25–27. .
Studiile comparative asupra variantelor japoneze arată că, la începutul poveștii, bărbatul uman merge lângă un lac din diverse motive (o rugăciune către zei pentru o soție; o viziune apărută într-un vis; un animal recunoscător îi arată drumul). Pe parcursul poveștii, partenerul uman ajunge în tărâmul ceresc unde locuiesc soția sa și familia acesteia. Odată ajuns acolo, el este forțat să îndeplinească sarcini înainte de a se reuni cu ea. La finalul narațiunii, soțul încalcă un tabu (nu trebuie să mănânce un anumit pepene/ dovleac, dar o face și este luat de ape), iar el și soția sa cerească sunt separați, pentru a se reuni din nou în noaptea de 7 iulie.노영근. "설화의 유형 분류와 비교 연구 試論 -<선녀와 나무꾼> 유형을 중심으로-" [A Trial Research for Classification and Comparative Study of Folktales -Focused on Swan-Maiden Type-]. In: 온지논총 no.24(2010): 83–85. UCI: G704-001782.2010..24.010
James Danandjaja povestește despre Amafuri Otome (Femeia care a venit din Cer), o poveste japoneză similară cu cea a bărbatului muritor necăsătorit, numit Mikeran, care ascunde chimonoul unei femei ce se scălda, astfel încât ea să nu poată zbura înapoi în cer. După ce se căsătoresc și trăiesc împreună câțiva ani, femeia își găsește chimonoul și pleacă acasă, luând copiii cu ea. Mikeran confecționează o mie de sandale de paie pentru a ajunge în lumea cerească și a-și găsi soția. Când își întâlnește socrii, tatăl-soacră îi dă sarcini dificile, inclusiv să taie o mie de pepeni într-o singură zi. Soția sa cerească știe că este o capcană, dar el îndeplinește sarcina, iar din pepeni se creează o inundație care îl duce departe. Din această cauză, cei doi se pot întâlni doar în noaptea festivalului Tanabata.Danandjaja, James. "A Comparative Study of Japanese and Indonesian Folklores". In: Southeast Asian Studies, Vol. 33, No.3, December 1995. pp. 210–211.
Femeie umană și bărbat ceresc Profesorii Masako Satō și Noriko T. Reider au analizat o poveste veche din genul , în care o femeie umană devine partenera prințului . În această poveste, prințul ia forma unui șarpe și se căsătorește cu femeia. Ulterior, dezvăluie că este o divinitate cerească, numită Prințul Dragon. După un timp, acesta dispare, iar mireasa sa umană trebuie să-l caute, asemănător mitului greco-roman al lui Eros și Psyche. Ea ajunge până în lumea cerească, unde locuiește tatăl lui, un oni. La finalul poveștii, tatăl oni îi separă pe cei doi iubiți, care se pot reuni doar în timpul Tanabata.Satō, Masako. "Transforming an Ancient Myth into a Popular Medieval Tale". In: Japan on the Silk Road. Leiden, The Netherlands: Brill, 2017. pp. 339–345. .Satō, Masako. "Transforming an Ancient Myth into a Popular Medieval Tale". In: Japan on the Silk Road. Leiden, The Netherlands: Brill, 2017. pp. 339–345. .Reider, Noriko T. "Tale of Amewakahiko (Amewakahiko Sōshi): A Demon in the Sky, a Maiden in Search of Her Husband". In: Seven Demon Stories from Medieval Japan. Boulder, Colorado: University Press of Colorado, 2016. Accessed June 28, 2021. pp. 135–155. http://www.jstor.org/stable/j.ctt1g04zg4.9.
Noriko T. Reider menționează o a doua variantă a acestui tip de poveste, cunoscută sub numele de „Povestea lui Qian Luwei”. În această versiune, tatăl soției umane este identificat ca Qian Luwei, iar divinitatea masculină este Hikoboshi, fiul lui „Bontennō”, Brahma.Reider, Noriko T. "A Demon in the Sky: The Tale of Amewakahiko, a Japanese Medieval Story". In: Marvels & Tales 29, no. 2 (2015): 272–274. Accessed June 28, 2021. .
Tradiții
În Japonia contemporană, această zi este celebrată scriind dorințe, uneori în formă de poezii, pe , bucăți mici de hârtie, care sunt apoi agățate pe bambus, împreună cu alte decorațiuni. După festival, bambusul și decorațiunile sunt adesea plutite pe un râu sau arse, de obicei la miezul nopții sau a doua zi. Această practică este similară cu obiceiul de a pluti bărcuțe de hârtie și lumânări pe râuri în timpul Obon. Multe zone din Japonia au propriile lor tradiții de Tanabata, care sunt legate în mare parte de obiceiurile locale de Obon. Există și o melodie tradițională. SimpluTanabata-samaPoeticTransliterareTraducereささのは さらさら のきばに ゆれる お星さま きらきら きんぎん すなご ごしきの たんざく わたしが かいた お星さま きらきら 空から 見てる笹の葉 さらさら 軒端に 揺れる お星様 きらきら 金銀 砂子 五色の 短冊 私が 書いた お星様 きらきら 空から 見てるSasa no ha sara-sara Nokiba ni yureru Ohoshi-sama kira-kira Kingin sunago Goshiki no tanzaku Watashi ga kaita Ohoshi-sama kira-kira Sora kara miteruFrunzele de bambus foșnesc, Și se leagănă sub streașină. Stelele strălucesc, Ca grăunțele de aur și argint. Benzile de hârtie în cinci culori, Eu le-am scris. Stelele strălucesc, Privind din cer.
Data festivalului Data originală a Tanabata a fost stabilită pe baza calendarului lunisolar japonez, care este cu aproximativ o lună în urmă față de calendarul gregorian. Drept urmare, unele festivaluri sunt organizate pe 7 iulie, altele în jurul datei de 7 august (conform metodei „Întârziere de o lună”), iar restul se țin pe a șaptea zi a celei de-a șaptea luni lunisolare, care de obicei cade în august în calendarul gregorian.
Festivaluri