miniatura|Gara Rupea (perioada Austro-Ungară) miniatura|Biserica Sf. Nicolae Rupea (sf. sec. al XVIII-lea) Rupea, mai demult Cohalm (în dialectul săsesc Räppes, în germană Reps, în , în ), este un oraș în județul Brașov, Transilvania, România, format din localitățile componente Fișer și Rupea (reședința). Localitatea se află pe artera E60 la 60 km distanță de Brașov și 50 km de Sighișoara, fiind deservită și de o stație feroviară pe magistrala 300. În anul 2021 populația localității era de locuitori.
Fondată cel mai probabil între secolele al XII-lea și al XIII-lea (vezi terra Daraus, în Diploma andreană, 1224), odată cu reorganizarea juridică zonală, localitatea Rupea s-a dezvoltat la poalele cetății care în trecut a reprezentat un punct strategic defensiv important pentru administrația săsească din sudul Transilvaniei, și a găzduit un scaun de judecată.
Din punct de vedere administrativ, din prima jumătate a secolului al XIV-lea până în anul 1876, Rupea a fost sediul unuia dintre scaunele săsești (vezi Șapte Scaune), intrând după acea dată până în 1920 în componența comitatului Târnava-Mare, iar apoi până în anul 1950 în județul Tânava Mare. În urma reformelor administrativ-teritoriale din perioada comunistă localitatea a făcut parte din regiunea Stalin (1950-1960) și regiunea Brașov (1960-1968), pentru ca începând cu anul 1968 să intre în componența județului Brașov.
Orașul este cunoscut la nivel național pentru cetatea sa, care în anul 2023 a atras aproximativ 100.000 de turiști. De asemenea, la 11 km de localitate trece Via Transilvanica, cel mai important și lung traseu de drumeții și anduranță din România, iar la 13 km se află situl rural Viscri, inclus în patrimoniul UNESCO.
Etimologie La începutul secolului al XX-lea, lingvistul sas Gustav Kisch (membru de onoare al Academiei Române și profesor la Universitatea din Cluj în perioada 1920–1938), autor al teoriei privind originea mosel-franconă a populației săsești din Transilvania, a propus că numele localității își are originea în antroponimul Rips (pronunțat în mosel-franconă Reps). Ipoteza se bazează pe analogii toponimice din spațiul vest-german, precum Repsloch (lângă Düsseldorf), Ripsmoor (Luxemburg), Ripsdorf (lângă Aachen) și Ripsdorf (Hillesheim, Renania-Palatinat).Gustav Kisch, Vergleichendes Wörterbuch der Nösner (siebenbürgischen) und moselfränkisch-luxemburgischen Mundart nebst siebenbürgisch-niederrheinischem Orts- und Familiennamenverzeichnis sowie einer Karte zur Orientierung über die Urheimat der Siebenbürger Deutschen (Hermannstadt: Druck und Verlag von W. Krafft, 1905), 184.
Monumente istorice În localitate se găsesc atât monumente de patrimoniu arhitectural de interes național (cetatea Rupea sec.XIV-XVII, ansamblul bisericii evanghelice sec.XV-XVIII), cât și monumente de interes local (ansamblul str. Cetății sec.XVIII-XIX, ansamblul str. Republicii sec.XVIII-XIX, casă str.Republicii nr.104 sec.XVII,1870, casa Nicolae Filipescu nr.105 sec.XVIII și casă str.Republicii nr.117, 1860).
În afara acestora, biserica romano-catolică "Sf.Ana", construită între 1808-1810 sub patronajul și cu ajutorul financiar al contesei Anna Teleki de Szek (1780-1841), prezintă elemente ale stilului baroc transilvănean. Fostă mănăstire a ordinului franciscan apărută în anul 1760 pe terenul oferit de Andreas Glantz, membru al consiliului orășenesc, noul edificiu a fost ridicat pe ruinele unei capele care data din 1762.P. Boros Fortunát, Az erdélyi ferencrendiek, Cluj-Kolozsvár : Szent Bonaventura Ny. (1927), 139. În timpul campaniei Armatei României în Transilvania în anul 1916, biblioteca mănăstirii este distrusă.Hunor Boér, "Királyhágóntúli múzeumok és tudományos könyvtárak állami támogatása a Millenniumtól az elsõ világháború végéig," Székely Nemzeti Múzeum / Acta Siculica, 2. köt. (1996), 300.
Cetatea Rupea, atestată în 1324 ca și fortificație regală (castro Kuholm), se dezvoltă în jurul unei așezări confirmate documentar din secolul al XIII-lea. În secolul al XV-lea cetatea este trecută sub administrarea comunității săsești care o transformă într-o cetate de refugiu, cunoscând mai mult etape de extindere până în secolul al XVII-lea. Curtinele formează patru incinte, fiind întărite cu turnuri și porți interioare care compartimentează ansamblul fortificat. Incinta centrală este prevăzută cu un reduit și cu o capelă, care după unele surse a fost construită inițial în stil romanic, și datează din secolul al XIII-lea.Reduit (germ. Rückzugsturm): turn puternic fortificat, care folosește ca ultim refugiu într-un castel sau burg.
Borcoman, Mariana (2010). Așezări transilvane: Rupea. Editura Academia Română, Centrul de Studii Transilvane. p. 42-43
Instituții locale
În localitate se află un spital orășenesc înființat în anul 1902, cu o capacitate prezentă de 80 de paturi, având urmatoarele secții: chirurgie generală, obstetrică fiziologică, neonatologie, pediatrie, medicină internă, boli infecțioase și ATI. Liceul "Șt.O.Iosif", fondat în 1921, are în prezent o capacitate de aproape 400 de elevi. Acestă instituție de învățământ teoretic, tehnic și profesional este continuatoarea simbolică a vechii școli de meserii fondată în 1873 sub auspiciile Universității Săsești.Nicolae Teșculă, Asociaționismul săsesc și sistemul de educație tehnic din Transilvania în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, 251. Muzeul Etnografic "Gheorghe Cernea", înființat în anul 1957, ilustrează caracterul multiculturual al zonei Rupea, prezentând obiecte de îmbrăcăminte tradițională, țesături, mobilier, unelte gospodărești, icoane și ceramică ale comunităților istorice.
Lăcașuri de cult
Biserica Calvinistă - construită între anii 1990-1993 Biserica Evanghelică-Luterană - construită în secolul al XV-lea Biserica Nouapostolică Biserica Ortodoxă "Sf. Nicolae" - construită între anii 1791-1794 Biserica Ortodoxă "Sf. Treime" - construită în jurul anului 1898 Biserica Penticostală Betania Biserica Romano-Catolică "Sf. Ana" - construită în 1808 Biserica Unitariană
Date geologice În subsolul zonei se găsește un masiv de sare.http://www.cimec.ro/Arheologie/sarea/02-LiviuDraganescu.pdf Sarea gemă din extra- și intracarpaticul României Exploatarea apei sărate este confirmată arheologic pe cuprinsul localității încă din perioada romană (în apropierea unei așezări din secolul II-III). În epoca modernă este reconfirmată utilizarea apei saline din fântâni special amenajate și a folosirii acesteia în gospodării, încă de la începutul secolului al XVIII-lea.Arhivele Primăriei, 1936
De asemenea, în subsolul localității există depozite de apă sulfuroasă, care în a doua jumătate a secolul al XIX-lea până în prima parte a secolului XX, aduceau renume localității pentru proprietățile curative (recomandate mai ales pentru tratarea reumatismului), atrăgând vizitatori din întreg spațiul Central European (Viena, Dresda, Cernăuți), precum și din Vechiul Regat. Deschise în 1866, băile cu apă sulfuroasă de la Rupea, erau printre puținele locuri din Transilvania (fiind trei in total), care dețineau aceleași proprietăți curative. Cu toate aceastea au fost lăsate în paragină de către autoritățile comuniste, fiind în cele din urmă demolate.
Evenimente locale
Festivalul “Săptămâna Haferland″ - desfășurat în zona cuprinsă între Rupea și Sighișoara, evenimentul promovează cultura și tradițiile săsești. Colindatul de ceată bărbătească - obicei tradițional înscris în lista patrimoniului mondial imaterial UNESCO, desfășurat în localitate cu ocazia sărbătorilor de Crăciun În fiecare vineri în localitate se ține târg (piață) a cărui vechime este confirmată documentar din 1434 (oppidum Kwehelm) și reînnoită în 1589 printr-un document emis de principele Sigismund Bathory.SP - VT, II,Cluj-Napoca, 1979, p.148
Media
În cetatea Rupea a fost filmat Beowulf (1999), cu actorii Christopher Lambert și Rhona Mitra.
Date istorice
În 1324, trupele regelui Carol Robert de Anjou (1288, Napoli - 1342, Visegrád) înfrâng răscoala greaveului sas Henning de Petrești la poalele cetății Rupea. În 1448, Ioan de Hunedoara (c.1407, Hunedoara - 1456, Belgrad), regent al Ungariei, se afla la Rupea, de unde a emis un document diplomatic către oficialii sași.Reps 1448 August 7 - Der Gubernator Johannes von Hunyad trägt der Gesamtheit der Sachsen auf, den muntenischen Woiwoden Vladislav mit allen Ehren in ihrer Mitte zu empfangen.
Orig. Pap. Ungar. Landesarchiv Budapest, Sammlung L. Kovacsy Nr. 548. Siegel vorne aufgedrückt. Derselbe Stempel wie Nr. »2547. În jurul anului 1511, Mircea al III-lea, domn al Țării Românești (1509-1510), se afla la Rupea.ANSB - Primăria Braşov - Colecţia de documente "Stenner" - Colecţia de documente "Stenner" - Seria slavo-română - Scrisoarea lui Mircea, pretendent la tronul Țării Românești, fiul lui Mihnea cel Rău, domnul Țării Românești, către mama sa vitregă, Voica, prin care o roagă să-i trimită bani prin Dragomir, logofăt. În 1534 trece prin localitate Alvise Gritti (1480, Constantinopol - 1534, Mediaș), regent al Ungariei (1530), fiu al dogelui Veneției Andrea Gritti și pentru o perioadă cel mai bogat om din Constantinopol. În 1658 campează în localitate domnitorul Moldovei Gheorghe Ștefan (d.1668, Szczecin).Archiv (1910), 194. În 1661, campează în localitate trupele otomane alături de care se găsea și Evliya Çelebi (1611-1682), unul dintre cei mai importanți călători din perioada modernă, care cu acestă ocazie descrie Rupea în scrierile sale.Mustafa Ali Mehment, Ed. Calători străini despre Țările Române, Vol.VI, Editura Științifică și Enciclopedică, București (1976). În 1685, înnoptează în localitate Mihály Teleki (1634-1690), cancelarul Transilvaniei. În 1773, înnoptează în localitate împăratul Iosif al II-lea de Habsburg.Müller (1913), 462. Până în 1872, când sistemul breslelor a fost desființat pentru a face loc unui model economic modern și competitiv, în localitatea Rupea au funcționat, încă din epoca medievală, o serie de bresle care reflectă o activitate manufacturieră intensă. În ordine cronologică, breslele care se știe că au funcționat în Rupea sunt: Breasla tăbăcarilor (1493, 1778); Breasla morarilor (1540); Breasla fierarilor (1569); Breasla rotarilor (1589); Breasla dogarilor (înainte de 1580); Breasla tâmplarilor (1630, reglementări aprobate la Sibiu); Breasla croitorilor (1625, devine independentă în 1714); Breasla măcelarilor (1751); Breasla olarilor (probabil fondată în jurul anului 1776).stanga|miniatura|Băile Rupea, proprietatea familiei Jacobi, aprox.1881 Demografie În prima jumătate a secolului XX, populația localității cunoaște o ușoară scădere, contrastată de o creștere a elementului românesc. Datele demografice oficiale din această perioadă indică o fluctuație a populației determinată atât de schimbările politice cât și de factori precum migrația internă și externă sau rata natalității.
Din perioada celui de-al Doilea Război Mondial sașii din Rupea au început să plece în Germania, această tendință demografică accelerându-se după căderea comunismului în decembrie 1989.Cum renaște "scaunul" săsesc la Rupea, 1 decembrie 2010, Oana Dan, evz.ro, accesat la 8 decembrie 2011 În 2021, doar 52 de indivizi (1%) s-au identificat ca făcând parte din grupul de populație săsească.
În paralel, industrializarea și urbanizarea forțată din perioada comunistă, a rezultat într-o creștere demografică internă de 40%, în doar 36 de ani, între 1941 și 1977, prin așezarea în localitate a noi familii venite atât din alte județe ale României cât și din alte localități din apropiere. +Evoluție demografică în Rupea între 1700 și 2021AnulGermaniMaghiariRomâniRomiAlțiiTotal1700cca.9501720cca.1100cca.200cca.1300185015412073221842256518801396?920??18901338?861??19001276365S-au inclus aici și muncitorii care lucrau în Rupea ca zilieri și servitori.987?262819101230425975311294119301056497121536 (dintre care