Shiitake (; (Lentinula edodes) este o ciupercă comestibilă nativă pentru Asia de Est, care este cultivată și consumată în întreaga lume.

Taxonomie Ciuperca a fost pentru prima dată descrisă științific ca Agaricus edodes de Miles Joseph Berkeley în 1877. A fost plasată în genul de în 1976. Ciuperca a dobândit numeroase sinonime în istoria sa taxonomie: Agaricus edodes Berk. (1878) Armillaria edodes (Berk.) Sacc. (1887) Mastoleucomychelloes edodes (Berk.) Kuntze (1891) Cortinellus edodes (Berk.) S.Ito & S.Imai (1938) Lentinus edodes (Berk.) Singer (1941) Collybia shiitake J.Schröt. (1886) Lepiota shiitake (J.Schröt.) Nobuj. Tanaka (1889) Cortinellus shiitake (J.Schröt.) Henn. (1899) Tricholoma shiitake (J.Schröt.) Lloyd (1918) Lentinus shiitake (J.Schröt.) Singer (1936) Lentinus tonkinensis Pat. (1890) Lentinus mellianus Lohwag (1918)

Denumirea japoneză a ciupercii este un cuvânt compus din , pentru copacul care furnizează buștenii morți pe care se cultivă de obicei, și . Epitetul specific este cuvântul latinesc pentru „comestibil”.

Este, de asemenea, numită comun „ciupercă neagră de pădure”, „ciupercă neagră”, sau „ciupercă de stejar”.

Distribuție și habitat Shiitake crește în grupuri pe lemnul în descompunere al foioaselor, în special și alți , castan, stejar, arțar, fag, arbore de gumă, plop, carpen, lemn de fier și mure. Distribuția sa naturală include climatele calde și umede din Asia de sud-est.

Cultivare Cea mai veche atestare scrisă a cultivării shiitake se găsește în Înregistrările din comitatul () compilate de He Zhan () în 1209 în timpul dinastiei Song din China. Descrierea de 185 de cuvinte a cultivării shiitake din acea literatură a fost ulterior comparată de mai multe ori și în cele din urmă adaptată într-o carte a unui horticultor japonez în 1796, prima carte despre cultivarea shiitake în Japonia. Japonezii cultivau ciuperca tăind copaci shiii cu topoarele și așezând buștenii lângă copacii în care creștea deja shiitake sau care conțineau sporii shiitake. Înainte de 1982, varietatea din Insulele Japoniei a acestor ciuperci putea fi cultivată doar în locuri tradiționale, folosind metode străvechi.{ Un raport din 1982 privind înmugurirea și creșterea soiului japonez a dezvăluit oportunități de cultivare comercială în Statele Unite.

Shiitake sunt cultivate pe scară largă în întreaga lume, contribuind cu aproximativ 25% din producția anuală totală de ciuperci. În mod comercial, ciupercile shiitake sunt cultivate de obicei în condiții similare mediului lor natural, fie pe substrat artificial, fie pe bușteni de lemn de esență tare, cum ar fi stejarul.

Toxicitate

Rareori, consumul de ciuperci shiitake crude sau ușor fierte poate provoca o reacție alergică numită „dermatită shiitake”, incluzând o pruriginoasă eritematoasă, micro-papulară, erupție cutanată striată care apare pe tot corpul, inclusiv pe față și scalp, apare la aproximativ 24 de ore după consum, se poate agrava prin expunerea la soare și dispare după 3 până la 21 de zile. Acest efect - probabil cauzat de polizaharid, lentinan - este mai frecvent în Asia de Est, dar este posibil ca frecvența să crească în Europa, pe măsură ce crește consumul de shiitake. Gătirea temeinică poate elimina alergenicitatea.

Utilizări Shiitake proaspete și uscate au multe utilizări în Asia de și . În bucătăria chineză, sunt utilizate în multe feluri de mâncare, inclusiv supe, fierturi și mâncăruri cu legume , cum ar fi . În Japonia, sunt servite în supă miso, folosite ca bază pentru un fel de vegetarian și ca ingredient în multe mâncăruri gătite la abur și fierte.

Două soiuri apreciate sunt produse la temperaturi mai scăzute: o varietate de calitate superioară se numește () (literalmente „ciupercă de iarnă”) în chineză sau în japoneză. Varietatea cea mai apreciată se numește () (literalmente „ciupercă cu flori”) în chineză, datorită modelului de crăpături în formă de floare.

Nutriție

Într-o porție de referință de 100 de grame, ciupercile shiitake crude furnizează de energie alimentară și sunt 90% apă, 7% carbohidrați, 2% proteine și mai puțin de 1% grăsime. Ciupercile shiitake crude conțin niveluri moderate de unele minerale dietetice.

Ca toate ciupercile, shiitake produc vitamina D2 prin expunerea ergosterolul lor intern la razele ultraviolete B (UVB) din lumina soarelui sau din tuburile fluorescente UVB cu bandă largă.

Galerie

Note

Categorie:Marasmiaceae Categorie:Ciuperci comestibile