Jacques Perrin () a fost un actor, realizator de documentare și producător francez. A devenit cunoscut pentru filme precum Z, Cinema Paradiso și Copiii lui Monsieur Mathieu. Ca proprietar al Galatée Films, a produs lungmetraje și documentare premiate despre natură.Galatee Film la unifrance.org
Activ în lumea cinematografiei franceze de mai bine de șapte decenii, și-a început cariera ca figurant în Porțile nopții de Marcel Carné, în 1946. Ultimul mare actor al epocii clasice, a devenit rapid unul dintre chipurile esențiale din noul val francez alături de actori model ai vremii precum Jean-Paul Belmondo, Jean-Claude Brialy, Jean-Pierre Léaud și Michel Piccoli. Artist complet, nu a încetat niciodată să combine diferite genuri, de la muzicaluri la filme istorice, filme de război, drame sociale și documentare.
Ca actor a câștigat Cupa Volpi pentru cea mai bună interpretare masculină la Festivalul de la Veneția în 1966 pentru Un uomo a metà. În calitate de producător, a câștigat trei premii César în 1997 și 2011 pentru două filme documentare: Microcosmos: The People of Grass și Oceane.
Biografie
Jacques André Perrin Simonet s-a născut sub numele Jacques André Simonet la 13 iulie 1941 la Arondismentul 14 din Paris[2,3,4]. Este fiul actriței Marie Perrin (al cărei nume de familie l-a adoptat ca nume de scenă) și al lui Alexandre Simonet, regizor la Comédie-Française apoi sufleor la Théâtre national populaire al lui Jean Vilar.
Din 1958, Perrin a studiat actoria la Conservatoire national supérieur d'art dramatique. După ce a devenit tânăr actor căutat la sfârșitul anilor 1950 și începutul anilor 1960, Jacques Perrin și-a făcut un renume în cinematografia de artă. La acea vreme a fost văzut mai ales în filme italiene: Fata cu valiza (1961) alături de Claudia Cardinale și Cronica de familie (1962) cu Marcello Mastroianni. Prima sa colaborare cu Costa-Gavras a fost Compartimentul ucigașilor din 1965.
Filmografia sa include unele dintre cele mai mari succese ale cinematografiei franceze: Adevărul (1960), Cronica de familie (1962), Domnișoarele din Rochefort (1967), Piele de măgar (1970), O onoare de căpitan (1982), Cinema Paradiso (1989), Frăția lupilor (2001) și Copiii lui Monsieur Mathieu (2004). A filmat sub conducerea celor mai mari realizatori ai timpului său: Marcel Carné, Pierre Schoendoerffer, Costa-Gavras, Henri G. Clouzot, Jacques Demy, Marcel Camus, Christophe Barratier, Christophe Gans, Agnès Varda și Valerio Zurlini.
La sfârșitul anilor 1960, Perrin și-a fondat propria companie de producție, Reggane Films. Contextul înființării a fost filmările thriller-ului politic Z al lui Costa-Gavras, care s-a bazat pe faptele adevărate ale unei lovituri de stat militare în Grecia. Deoarece nicio companie de producție nu a vrut să preia materialul brizant, Perrin a fondat rapid compania de producție ca unul dintre actorii principali ai filmului, care mai târziu a făcut multe filme politice de stânga și de critică socială. Ca actor și producător, a lucrat în Casă, dulce casă (1973), filmul lui Benoît Lamy despre o revoltă într-o casă de bătrâni. Filmul, în care Perrin ca asistent social și Claude Jade ca asistentă medicală au fost singurii tineri protagoniști, a câștigat 14 premii internaționale. Inspirat de acest succes, Perrin a lucrat ca producător de film. Cântând victoria, pe care l-a produs în 1976, a câștigat, ca înaintea lui Z, Oscarul pentru cel mai bun film în limbă străină în 1977, precum și numeroase alte premii. În 2002 a fost unul dintre producătorii filmului politic episodic 11 settembre 2001 despre atentatele din 11 septembrie. Filmul de aventuri Mia și leul alb, pe care l-a produs, a fost cel mai de succes film francez străin în 2019.
În plus, Perrin a lucrat ca producător și uneori și ca regizor la o serie de filme cu animale și natură de la sfârșitul anilor 1980. Filmul său cu animale Nomazii aerului – Secretul păsărilor migratoare (2001), pentru care a observat păsări sălbatice timp de trei ani, a devenit celebru.
Jacques Perrin a fost căsătorit cu Valentine Perrin, cu care a avut doi fii: Maxence Perrin (n. 1995) și Lancelot Perrin. Fiul său dintr-o relație anterioară, Mathieu Simonet, este și actor și regizor. Sora sa Eva Simonet și fiul ei Christophe Barratier sunt, de asemenea, activi în industria filmului. Perrin a fost membru al Académie des Beaux-Arts.
Jacques Perrin a decedat la Paris în 2022, la vârsta de 80 de ani. Se odihnește în Cimitirul Père-Lachaise (Diviziunea 44) din Paris.
Filmografie selectivă thumb|290px|Împreună cu Claudia Cardinale în filmul Fata cu valiza (1961) thumb|290px|Jacques Perrin cu Marcello Mastroianni în Cronica de familie (1962), de Valerio Zurlini
Actor de film 1946 Porțile nopții (Les Portes de la nuit), regia Marcel Carné () 1957 Piele de urs (La Peau de l'ours), regia Claude Boissol 1958 Trișorii (Les Tricheurs), regia Marcel Carné () 1959 Secerișul verde (La Verte moisson), regia François Villiers
1960 Adevărul (La Vérité), regia Henri-Georges Clouzot 1961 Fata cu valiza (La ragazza con la valigia), regia Valerio Zurlini 1961 Les croulants se portent bien, regia Jean Boyer 1962 Il sole sulla pelle (Le Soleil dans l'oeil), regia Jacques Bourdon 1962 Cronica de familie (Cronaca familiare), regia Valerio Zurlini 1963 Corupția (La corruzione), regia Mauro Bolognini 1963 La calda vita, regia Florestano Vancini 1964 Oltraggio al pudore, regia Silvio Amadio 1964 317º battaglione d'assalto (317eme section), regia Pierre Schoendoerffer 1965 Compartimentul ucigașilor (Compartiment tueurs), regia Costa-Gavras 1965 Trandafiri roșii pentru Angelica (Rose rosse per Angelica), regia Steno 1966 Linia de demarcație (La Ligne de démarcation), regia Claude Chabrol 1966 Un uomo a metà (Un uomo a metà), regia Vittorio De Seta 1967 Domnișoarele din Rochefort (Les Demoiselles de Rochefort), regia Jacques Demy 1967 Shock Troops (Un homme de trop), regia Costa-Gavras 1968 Spuma zilelor (L'écume des jours), regia Charles Belmont 1968 Vivre la nuit (Vivre la nuit), regia Marcel Camus 1969 L'américain, regia Marcel Bozzuffi 1969 Invitata (L'invitata), regia Vittorio De Seta 1969 Z, regia Costa-Gavras
1970 Piele de măgar (Peau d'âne), regia Jacques Demy 1971 Blanche, un amore proibito, regia Walerian Borowczyk 1972 Stare de asediu (État de siège), regia Costa-Gavras 1972 Strangulatorul (L'étrangleur), regia Paul Vecchiali 1973 Casă, dulce casă (Home Sweet Home), regia Benoît Lamy 1975 Secția specială (Section spéciale), regia Costa-Gavras 1976 Deșertul tătarilor (Il deserto dei Tartari), regia Valerio Zurlini 1977 L'uomo del fiume (Le Crabe-tambour), regia Pierre Schoendoerffer 1978 Una donna due passioni (La Part du feu), regia Étienne Périer 1979 L'adoption, regia Marc Grunebaum
1980 O robă pentru ucigaș (Une robe noire pour un tueur), regia José Giovanni 1981 Nesupunere (La disubbidienza), regia Aldo Lado 1982 I quarantesimi ruggenti (Les quarantièmes rugissants), regia Christian de Chalonge 1982 Onoarea unui căpitan (L'Honneur d'un capitaine), regia Pierre Schoendoerffer 1984 Il giudice (Le Juge), regia Philippe Lefebvre 1984 Anul meduzelor (L'année des méduses), regia Christopher Frank 1984 Cuvinte și muzică (Paroles et Musique), regia Élie Chouraqui : Yves 1985 Pe cuvânt de polițist (Parole de flic), regia José Pinheiro 1988 Cinema Paradiso (Nuovo Cinema Paradiso), regia Giuseppe Tornatore 1989 Vanilie roz (Vanille fraise), regia Gérard Oury
1990 Fuga din paradis (Fuga dal paradiso), regia Ettore Pasculli 1990 Cu toții sunt bine (Stanno tutti bene), regia Giuseppe Tornatore 1990 În numele poporului suveran (In nome del popolo sovrano), regia Luigi Magni 1992 L'ombre, regia Claude Goretta 1993 O tăcere prelungită (Il lungo silenzio), regia Margarethe von Trotta 1993 La corsa dell'innocente, regia Carlo Carlei 1994 C'è Kim Novak al telefono, regia Riki Roseo 1994 Montparnasse-Pondichéry, regia Yves Robert 1996 Tăcerea armelor (Le silence des fusils), regia Arthur Lamothe 1997 Love in Ambush, regia Carl Schultz 1998 Victor Schoelcher, l'abolition, regia Paul Vecchiali
2000 Scènes de crimes, regia Frédéric Schoendoerffer 2001 Frăția lupilor (Le Pacte des loups), regia Christophe Gans 2002 Ti voglio bene Eugenio, regia Francisco José Fernandez 2004 Copiii lui Monsieur Mathieu (Les choristes), regia Christophe Barratier 2005 Infernul (L'enfer), regia Danis Tanović 2005 Le Petit Lieutenant, regia Xavier Beauvois 2018 Remi, regia Antoine Blossier 2022 Goliath, regia Frédéric Tellier
Realizator de documentare 2001 Nomazii aerului – Secretul păsărilor migratoare (Le peuple migrateur) - cu Jacques Cluzaud și Michel Debats 2002 L'empire du milieu du sud - cu Eric Deroo 2009 Oceane (Océans) - cu Jacques Cluzaud
Producător 1968 Z, regia Costa-Gavras 1972 Stare de asediu (État de siège), regia Costa-Gavras 1973 Casă, dulce casă (Home Sweet Home), regia Benoît Lamy 1975 Secția specială (Section spéciale), regia Costa-Gavras 1975 Războiul din Algeria (La guerre d'Algérie), regia Yves Courrière și Philippe Monnier 1976 Cântând victoria (La Victoire en chantant), regia Jean-Jacques Annaud 1976 Deșertul tătarilor (Il deserto dei Tartari), regia Valerio Zurlini 1996 Microcosmos : Le Peuple de l'herbe de Claude Nuridsany și Marie Pérennou (coproducător) 1999 Himalaya - L'infanzia di un capo (Himalaya, l'enfance d'un chef), regia Éric Valli 2001 Populația migratoare (Le peuple migrateur) - anche regia, cu Jacques Cluzaud și Michel Debats 2002 11 settembre 2001 (11'09"01 - September 11) 2004 Copiii lui Monsieur Mathieu (Les choristes), regia Christophe Barratier 2009 L'insurgée, regia Laurent Perreau 2009 Oceane (Océans) 2016 Voyage of Time, regia Terrence Malick 2018 Il mistero di Donald C. (The Mercy), regia James Marsh 2018 Mia și leul alb (Mia et le lion blanc), regia Gilles de Maistre
Premii și nominalizări Premiile Oscar 1970 – Nominalizare la cel mai bun film pentru Z 2003 – Nominalizare la cel mai bun documentar pentru Nomazii aerului – Secretul păsărilor migratoare Festivalul de la Veneția 1966 – Cupa Volpi pentru cea mai bună interpretare masculină pentru Un uomo a metà Premiile César 1997 – Cel mai bun producător perntru Microcosmos : Le Peuple de l'herbe 2002 – Nominalizare la cel mai bun regizor debutant Nomazii aerului – Secretul păsărilor migratoare 2011 – Cel mai bun documentar pentru Oceane Premiile BAFTA 2005 – Nominalizare la cel mai bun actor într-un rol secundar pentru Copiii lui Monsieur Mathieu 2005 Étoiles d'or du cinéma français Étoile d'or du producteur 2007 – Premiul Henri Langlois
Note
Vezi și Listă de filme străine până în 1989
Legături externe
Categorie:Nașteri în 1941 Categorie:Nașteri pe 13 iulie Categorie:Decese în 2022 Categorie:Decese pe 21 aprilie Categorie:Regizori de filme documentare Categorie:Actori francezi Categorie:Regizori de film francezi Categorie:Producători de film francezi Categorie:Ofițeri ai Legiunii de onoare Categorie:Actori din Paris Categorie:Actori francezi din secolul al XX-lea Categorie:Actori francezi din secolul al XXI-lea