Silvia-Ecaterina Colfescu () un editor român, autoare, ilustratoare, traducătoare, co-fondatoare (1990) și director editorial al editurii Vremea din București.
Biografie Silvia Colfescu se naște ca Ecaterina-Silvia Colfescu, fiica lui Marin Colfescu (1916-2013), ofițer de geniu al Armatei regale române și inginer constructor și a Aureliei Colfescu (1916-2008), născută Mârza. Familia locuiește în București, orașul natal al tatălui, dar adeseori îl urmează pe acesta în garnizoanele unde este repartizat. Primul copil al cuplului, Silvia, se naște la Roman, orașul de origine al mamei, iar Cristina, a doua fiică, în 1944 la Brăila. După cel de-al Doilea Război Mondial, tatăl este scos din cadrele armatei și își câștigă traiul ca inginer proiectant, iar familia nu mai părăsește capitala. Mama devine documentarist la Centrul de librării București. Din cauza aprigei politici de naționalizare a vremii, familia este silită să își schimbe des adresa.
Silvia urmează cursurile primare la școala de pe strada Cezar Bolliac, nr. 12 (școală care funcționa pe atunci într-o vilă naționalizată). Este pasionată de mică de lectură Laurențiu Ungureanu, Simona Chițan, Interviu cu Silvia Colfescu, editura Vremea: „Am detestat-o pe Madame Bovary“ în Adevărul de week-end, 23 iulie 2016, https://adevarul.ro/cultura/carti/interviu-silviacolfescu-editura-vremea-am-detestat-o-madame-bovary-1_5790d3305ab6550cb813423e/index.html, accesat pe 21.01.2020, printre preferatele sale numărându-se poveștile lui Perrault și ale Contesei de Ségur (citite de bunica maternă), dar și poveștile clasice românești și romanele lui Jules Verne. Din prodigioasa bibliotecă a familiei, Silvia citește Charles Dickens, Honoré de Balzac, Victor Hugo, Charlotte Brontë, Mark Twain, Gustave Flaubert, Anton Cehov, Émile Zola, însă preferații ei, la acea vârstă, sunt Dostoievski și Tolstoi.
Studiile liceale le face la Școala Medie nr. 16 George Coșbuc, de pe Calea Moșilor, 148 (fostul Institut de domnișoare „Choisy – Mangâru”, care funcționase la diferite adrese între 1869 și1949, pentru ca în anii ʼ50 să devină Școala Medie nr. 16 Vezi http://www.cosbucbilingv.ro/liceul-nostru/istoric/ accesat pe 14.04.2020).
După absolvirea liceului, dorindu-și să devină actriță, se pregătește cu regizorul Mihai Berechet pentru examenul de admitere la Teatru. Cum nu se află pe lista celor admiși, se înscrie, în schimb, la proaspăt înființatul Institut pedagogic, secția Arte Plastice, pe care îl absolvă în 1963. Aici e colegă, printre alții, cu sculptorița Valentina Boștină și cu pictorii Lucian Cioată, Teodor Moraru și Horia Bernea.
Își continuă apoi studiile la Facultatea de Istoria Artelor a Institutului de Arte Plastice București (azi Universitatea Națională de Arte București), pe care o absolvă în 1980.
În 1962 se căsătorește cu Nicolae Alexe Mihai Henegariu (n. 1927) Vezi Cicerone Ionițoiu, Victimele terorii comuniste. Arestați, torturați, întemnițați, uciși. Dicționar. Vol. 5, Ed. Mașina de scris, București, 2003, p. 43-44, absolvent al Facultății de Drept și al Academiei Comerciale, fiul fostului industriaș Alexe Henegariu (1880-1961) Vezi Galia Henegariu, Alexă a boldașului, Ed. Muncă și lumină, București, 1944; reeditat la Ed. Vremea, București, 2003 și al Annei Henegariu, născută Grațianski.
Activitate
1963-1990 Până în 1990, Silvia este profesor de desen și istoria artelor în București.
În paralel, ca artist independent, execută grafica și designul a numeroase coperte de carte pentru editurile Medicală, Ion Creangă etc., coperte de discuri și casete pentru Casa de discuri Electrecord Vezihttps://www.discogs.com/artist/2173254-Silvia-Colfescu?page=1, accesat la 27 ian. 2020, precum și ilustrație de carte pentru editurile Ion Creangă, București și Junimea, Iași.
Printre cărțile pe care le ilustrează în această perioadă se află: Familia Roademult (Florian Cristescu, Ed. Ion Creangă, București, 1983); Povestește-mi despre tine (Elena Dragoș, Ed. Ion Creangă, București, 1985); Rapsodii de toamnă (George Topârceanu, Ed. Junimea, Iași, 1988); Erzahlungen einer Bibliotekmaus (Ion Acsan, Ed. Ion Creangă, București, 1988); Furnicuțele harnice (Constantin Colonaș, Ed. Ion Creangă, București, 1990); Galaxia cu mure (Emilia Căldăraru, Ed. Ion Creangă, București, 1990). Participă, de asemenea, la expoziții de grup de pictură și ilustrație de carte.
În 1982, Silvia Colfescu publică prima sa carte pentru copii la editura Ion Creangă (O familie veselă), iar în 1983 contribuie la Dicționarul limbii române pentru elevi Dicționarul limbii române pentru elevi, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1983; republicat în 1999 la Ed. Cartier, București cu partea de termeni de arte plastice.
1990-prezent: Editura Vremea La 20 august 1990 Silvia Colfescu fondează, împreună cu Nicolae Henegariu, editura Vremea din București. Numele este o trimitere la Editura Vremea din perioada interbelică, căci noii editori își propun să continue tradiția acesteia „în felul nostru și în lumina zilelor noastre” UN Cristian, „Resemnarea nu are ce căuta în meseria de editor” – Interviu cu Silvia Colfescu, în Observator cultural nr. 763, 13.03.2015, https://www.observatorcultural.ro/articol/resemnarea-nu-are-ce-cauta-in-meseria-de-editor/, accesat la 27 ian. 2020. După ce renunță, din motive practice (în principal accesul la resurse tipografice), la ideea înființării unui ziar, fondarea unei edituri le apare drept cea mai bună metodă de a pune în practică ceea ce își doreau de fapt: publicarea documentelor marilor procese din timpul comunismului, despre care se știa foarte puțin în acel moment.
Prima carte publicată este O familie veselă (de Silvia Colfescu, o republicare a celei din 1982), vândută în 100.000 de exemplare. Urmează diferite cărți din literatura română și internațională, iar în 1995 este lansată cea mai importantă și mai longevivă colecție a Editurii Vremea – FID („Fapte, Idei, Documente”), primele apariții fiind documentele din procesul lui Lucrețiu Pătrășcanu Nicolae Henegariu, Silvia Colfescu (eds.), Principiul bumerangului. Documente ale procesului lui Lucrețiu Pătrășcanu, Ed. Vremea, București, 1996, cele privind reeducarea de la Pitești Nicolae Henegariu, Silvia Colfescu (eds.), Memorialul ororii: Documente ale procesului reeducării din închisorile Pitești, Gherla, Ed. Vremea, București, 1995 și de la Gherla, precum și cele de la procesul lui Toma Arnăuțoiu Ioana-Raluca Voicu-Arnăuțoiu (ed.), Luptătorii din munți: Toma Arnăuțoiu, Grupul de la Nucșoara: documente ale anchetei, procesului, detenției, Ed. Vremea, București, 1997.
Fiind vorba, de la început, de o „afacere de familie” (în 1990, singurii angajați erau cei doi fondatori și un contabil), Silvia Colfescu se implică în mod activ în toate aspectele editoriale – de la obținerea documentelor propriu-zise și redactarea, editarea și îngrijirea lor, până la găsirea resurselor tipografice (o problemă esențială în peisajul românesc imediat post-revoluționar) și distribuția produsului final.
Mai mult, traduce, ilustrează și scrie ea însăși – inițial o serie de cărți pentru copii, apoi, începând cu anii 2000, proză de călătorie și povestiri și schițe memorialistice. Este, printre altele, inițiatoarea colecțiilor „Planeta București” (cuprinzând cărți de istorie, memorialistică, interviuri, antropologie și urbanistică având ca subiect capitala) și „În jurul lumii” (ghiduri turistice, multe dintre ele semnate chiar de Silvia Colfescu).
Dintre toate scrierile sale, însă, culegerea de proze scurte Mătuși fabuloase și alte istorioare bucureștene (Vremea, 2013) s-a bucurat de cel mai mare succes la public, precum și de un număr de recenzii favorabile: „Spumoase, scrise cu stil, conduse cu un precis simț al frazei, al economiei de mijloace tipic povestirii, pline de tact și de eleganță, povestirile Silviei Colfescu aduc în scenă o întreagă lume veche bucureșteană, de dinainte de comunism, o lume boierească sau burgheză, a vechilor familii, scăpătate și prigonite în comunism, ale căror ultime vlăstare sunt „mătușile fabuloase“ ce i-au încântat ori pigmentat copilăria autoarei.” Adina Dinițoiu, Silvia Colfescu – Mătuși fabuloase și alte istorioare bucureștene, în Observator Cultural, nr. 734, 07.08.2014, pe https://www.observatorcultural.ro/articol/istorioare-cu-matusi-fabuloase/, accesat pe 08.04.2020
Membru în boardul Asociația Editorilor din România, președinte și membru-fondator al ARCCA - Asociația Română a Creatorilor Culturali și Artiștilor.
Activitate editorială
Proză Mătuși fabuloase și alte istorioare bucureștene, Editura Vremea, București, 2013
Două luni în Europa, Editura Vremea, București, 2004
Printesa Alba, Editura Vremea, București
Ghiduri turistice București, ghid turistic, artistic, istoric, Editura Vremea, București, 2000, text și fotografii (cu versiunea in limba engleză, Bucharest Guide, Vremea, 2011, trad. de Ian Alistair Blyth)
Cărți pentru copii Plăcinta cu cireșe, Ed. Vremea, București, 1991, text și ilustrații
1, 2, 3 șoricei, Editura Vremea, București, 1994, text și ilustrații
Alfabetul vesel, Editura Vremea, București, 1995, text și ilustrații
Traducător
Traduceri din limba franceză 1992 – Georges Simenon – Revolverul lui Maigret, Editura Vremea, București
1997 – Jacques Sadoul – Istoria SF‐uluimodern, Editura Vremea, București
1998 – Charles Perrault – Povești cu zâne, Editura Vremea, București,retipărit 1999, 2000, 2001
2007 – Nicolas Werth – Insula Canibalilor, Editura Vremea, București
2011 – Antoine Vitkine – Mein Kampf.Istoria unei cărți, Editura Vremea,București
2013 – Erik Orsenna – Pe drumul hârtiei, Editura Vremea, București
2017 – Dinu Ghika – Lungul drum al nopții către zi. Memorii 1948‐1978, Editura Vremea, București
2019 – Natalia Semenova, André Delocque – Colecționarul, Editura Vremea, București
2022 – Tristan Gaston‐Breton – Saga familiei Rothschild, Editura Vremea, București
2023 – Sophie Brocas – Sărutul, Editura Vremea, București
2024 – Josephine Baker – Memorii, Editura Vremea, București
Traduceri din limba engleză 1993 – H.P. Lovecraft – Monstrul din prag, Editura Vremea, București
1993 – A.E. van Vogt – Soarele subteran, Editura Vremea, București
1994 – A.E. van Vogt – Rătăcitori printre stele, Editura Vremea, București
1995 – Ira Levin – O zi perfectă, Editura Vremea, București
2007 – T.J. Macgregor – Nevăzuți, Editura Vremea, București
2008 – James Hadley Chase –Ți‐arăt eu, Editura Vremea, București
Ilustrator 1980‐1990 – coperte de disc (design și ilustrație), Electrecord, București
1980 – 1990 – coperte de carte (design și ilustrație), Editura Medicală, Editura Ion Creangă etc.
1980‐2004 – participări la expoziții colective, pictură și ilustrație
1990‐2024 – coperte de carte (design și ilustrație) Editura Vremea
Cele mai frumoase povești, Editura Vremea, București, 1992
Creionul fermecat, carte de colorat, Editura Vremea, București, 1993
Note
Legături externe
Interviuri si articole Editura Vremea – 32 ani – o bibliotecă, colecția „Brand Cultural de București”, ed. Casa de pariuri literare, Buc., 2022
Doina Jela https://www.observatorcultural.ro/articol/cronica-unei-morti-inevitabile-2/
Articole interviuri Observator cultural https://www.observatorcultural.ro/author/silviacolfescu/Interviu Ovidiu Șimonca
https://www.observatorcultural.ro/articol/doream%E2%80%88binele%E2%80%88tarii-%E2%80%88na%E2%80%88fost%E2%80%88sa%E2%80%88fie/
Revista Apostolul Neamț https://www.slineamt.ro/apostolul/dubito/silvia-colfescu-director-al-editurii-vremea-fiecare-carte-este-un-cadou-pentru-mine/
Adevărul Simona Chițan Laurențiu Ungureanu https://adevarul.ro/stil-de-viata/cultura/interviu-silvia-colfescu-editura-vremea-am-1724273.html
„Rezist” cu Oana Stănciulescu https://www.youtube.com/watch?v=aWMHCJ1eUiY
Mirel Bănică, Observator cultural https://www.observatorcultural.ro/articol/ca%CC%86la%CC%86torind-i%CC%82n-europa-de-la-dinicu-