Tulburarea de coordonare a dezvoltării (TCD), cunoscută și sub denumirea de tulburare de coordonare motorie a dezvoltării, dispraxie a dezvoltării sau pur și simplu dispraxie (din greaca veche praxis „activitate”), este o caracterizată printr-o , ca urmare a faptului că mesajele creierului nu sunt transmise corect organismului. Deficiențele în mișcările sau grosiere interferează cu activitățile vieții cotidiene. Este adesea descrisă ca o tulburare în dobândirea abilităților, în care învățarea și executarea abilităților motorii coordonate sunt substanțial inferioare celor așteptate având în vedere vârsta cronologică a individului. Dificultățile se pot manifesta prin neîndemânare, lentoare și inexactitate în executarea abilităților motorii (de exemplu, prinderea obiectelor, utilizarea tacâmurilor, scrisul de mână, mersul pe bicicletă, utilizarea uneltelor sau participarea la sporturi de echipă sau înot). Este adesea însoțită de dificultăți de organizare și/sau probleme cu atenția, memoria de lucru și gestionarea timpului.

Diagnosticul de DCD este pus numai în absența altor deficiențe neurologice, cum ar fi paralizia cerebrală, scleroza multiplă sau boala Parkinson. Afecțiunea durează toată viața și debutează în copilăria timpurie. Se consideră că afectează aproximativ 5% din populație. Terapia ocupațională poate ajuta persoanele cu dispraxie să își dezvolte coordonarea și să realizeze lucruri pe care altfel le-ar putea considera extrem de dificile de realizat. Dispraxia nu are nimic de-a face cu inteligența, dar persoanele cu dispraxie se pot confrunta cu probleme de stimă de sine, deoarece colegii lor pot face cu ușurință lucruri cu care ei se luptă zilnic. Dispraxia nu este adesea cunoscută ca un handicap în rândul publicului larg.

Semne și simptome Organizația Mondială a Sănătății (OMS) recunoaște TCD ca o afecțiune și a publicat definiția sa în Clasificarea Internațională a Bolilor. Aceasta descrie TCD ca:

Manualul de diagnostic și statistică al Asociației Americane de Psihiatrie (APA), DSM-5 clasifică tulburarea de coordonare a dezvoltării (TCD) ca o tulburare motorie discretă sub titlul mai larg de tulburări de neurodezvoltare. Este adesea descrisă ca o tulburare a dobândirii de abilități sau a învățării motorii, în care învățarea și executarea abilităților motorii coordonate sunt substanțial sub nivelul așteptat având în vedere vârsta cronologică a individului. Diverse domenii de dezvoltare pot fi afectate de TCD, iar aceste afecțiuni pot persista până la vârsta adultă.

La copii, TCD se poate manifesta prin întârzieri în dezvoltarea timpurie a șezutului, târâșului, mersului; abilități reduse sau dificultăți în activitățile copilăriei, cum ar fi alergatul, săritul, țopăitul, prinderea, sporturile și înotul; lentoare; împiedicări și vânătăi frecvente; abilități reduse de scriere de mână; dificultăți în îngrijirea de sine; dificultăți în abilități cum ar fi utilizarea tacâmurilor sau legarea șireturilor; înțelegere spațială redusă; dificultăți în respectarea instrucțiunilor; gestionare deficitară a timpului; și pierderea frecventă a obiectelor.

Diagnostic Evaluările pentru tulburarea de coordonare a dezvoltării necesită de obicei un istoric al dezvoltării, care să detalieze vârstele la care au avut loc etape de dezvoltare semnificative, cum ar fi târâtul și mersul.

Asociația Americană de Psihiatrie are patru criterii primare de diagnostic inclusiv pentru a determina dacă un copil are tulburare de coordonare a dezvoltării.

Criteriile sunt după cum urmează: Coordonarea motorie va fi foarte redusă, deși inteligența copilului este normală pentru vârsta sa. Dificultățile cu care se confruntă copilul în ceea ce privește coordonarea motorie sau planificarea interferează cu viața de zi cu zi a copilului. Dificultățile de coordonare nu sunt cauzate de nicio altă afecțiune medicală. În cazul în care copilul prezintă și comorbidități, cum ar fi o dizabilitate intelectuală sau o altă dizabilitate de dezvoltare, coordonarea motorie este afectată în mod disproporționat.

Prevalența Proporția exactă a persoanelor cu această afecțiune este necunoscută, deoarece afecțiunea poate fi dificil de detectat din cauza lipsei testelor de laborator specifice, făcând astfel ca diagnosticul afecțiunii să fie unul de eliminare a tuturor celorlalte cauze/afecțiuni posibile. Aproximativ 5-6% dintre copii și adulți sunt afectați de această afecțiune și aproximativ 2% sunt grav afectați.

TCD este o afecțiune neurologică care durează toată viața și care se așteaptă să fie la fel de frecventă la bărbați ca și la femei.

Note

Surse

Lectură suplimentară

Categorie:Boli ale sistemului nervos Categorie:Articole cu surse în limba italiană (it) Categorie:Articole cu surse în limba neerlandeză (nl)