Tulburarea de procesare senzorială (TPS), cunoscută anterior sub denumirea de disfuncție de integrare senzorială, este o afecțiune în care stimulii multisenzoriali nu sunt în mod adecvat, ceea ce conduce la răspunsuri inadecvate la cerințele mediului. TPS este prezentă la numeroase persoane cu dispraxie, tulburare din spectrul autist și tulburare hiperchinetică cu deficit de atenție (ADHD). Persoanele cu TPS pot procesa atipic stimulii senzoriali vizuali, auditivi, olfactivi (miros), gustativi (gust), (atingere), (echilibru), proprioceptivi (conștiința corpului) și (senzații interne ale corpului).
a fost definită de în 1972 ca fiind „procesul neurologic care organizează senzațiile din propriul corp și din mediul înconjurător și face posibilă utilizarea eficientă a corpului în mediul înconjurător”. TPS a fost caracterizată ca o sursă a unor probleme semnificative în organizarea senzațiilor provenite din corp și din mediul înconjurător și se manifestă prin dificultăți de performanță în unul sau mai multe domenii majore ale vieții: productivitate, timp liber și sau .
Sursele dezbat dacă TPS constituie o tulburare distinctă sau reprezintă un set de simptome observate în cadrul altor tulburări mai bine stabilite.Walbam, K. (2014). The Relevance of Sensory Processing Disorder to Social Work Practice: An Interdisciplinary Approach. Child & Adolescent Social Work Journal, 31(1), 61-70. TPS nu este inclusă în Manualul de diagnostic și statistică al tulburărilor mintale al , iar a recomandat în 2012 ca pediatrii să nu utilizeze TPS ca diagnostic de sine stătător.
Semne și simptome Dificultățile de integrare senzorială sau tulburarea de procesare senzorială (TPS) se caracterizează prin dificultăți persistente în procesarea neurologică a stimulilor senzoriali, care interferează cu capacitatea unei persoane de a participa la activitățile vieții de zi cu zi. Astfel de dificultăți pot apărea în unul sau mai multe sisteme senzoriale: sistemul somatosenzorial, , sistemul proprioceptiv, , sistemul auditiv, sistemul vizual, sistemul olfactiv și sistemul gustativ.
Deși multe persoane pot prezenta unul sau două simptome, TPS trebuie să aibă un impact funcțional clar asupra vieții cotidiene a persoanei pentru a fi considerată semnificativă clinic.
Semne de hipersensibilitate includ, de exemplu, aversiunea față de anumite texturi (precum cele ale țesăturilor, alimentelor sau produselor de îngrijire) la care majoritatea oamenilor nu reacționează negativ, precum și disconfort sever, stare de rău sau senzație de amenințare declanșate de stimuli obișnuiți, cum ar fi sunetele, luminile, temperatura ambientală, mișcările, mirosurile, gusturile sau chiar senzațiile interne ale corpului, precum bătăile inimii.
Cauze Cauza exactă a TPS nu este cunoscută. Totuși, se știe că regiunile mezencefalului și trunchiului cerebral din cadrul sistemului nervos central reprezintă centre timpurii ale căii de procesare implicate în ; aceste regiuni sunt implicate în procese precum coordonarea, atenția, starea de veghe și funcția autonomă. După ce informațiile senzoriale sunt procesate la acest nivel, ele sunt direcționate către regiunile creierului responsabile de emoții, memorie și funcții cognitive de nivel superior.
Mecanism Cercetarea privind procesarea senzorială s-a concentrat, în special după 2007, pe identificarea cauzelor genetice și neurologice ale TPS. Electroencefalografia (EEG), măsurarea (ERP) și magnetoencefalografia (MEG) sunt utilizate în mod tradițional pentru a investiga bazele neurofiziologice ale comportamentelor observate în TPS.
Diferențele în supraresponsivitatea tactilă și auditivă prezintă influențe genetice moderate, supraresponsivitatea tactilă demonstrând o eritabilitate ridicată. În populațiile cu autism au fost observate diferențe în latența auditivă (intervalul de timp dintre primirea stimulului și reacția cerebrală), hipersensibilitate la vibrații la nivelul receptorilor corpusculilor Vater-Pacini și alte modificări ale procesării unimodale și multisenzoriale.
Persoanele cu deficiențe de procesare senzorială par să prezinte un nivel mai scăzut de decât subiecții tipici și o integrare neuronală atipică a intrărilor senzoriale. La persoanele cu hipersensibilitate senzorială se pot activa generatori neuronali diferiți, ceea ce face ca asocierea automată a intrărilor senzoriale corelate cauzal, caracteristică etapelor senzorial-perceptive timpurii, să nu funcționeze corespunzător. Persoanele cu hipersensibilitate senzorială ar putea prezenta un nivel crescut al în , asociat cu aversiunea față de stimulii tactili și cu o redusă. În , a crescut semnificativ evitarea tactilă.
Note
Vezi și
Categorie:Percepție Categorie:Boli ale sistemului nervos Categorie:Autism Categorie:Sistem senzorial