miniatura| Una dintre pietrele din Ica, cu gravuri reprezentând diferiți dinozauri Pietrele din Ica sunt o colecție de pietre de andezit descoperite în provincia Ica din Peru, cunoscute pentru imaginile și motivele lor gravate. În mare parte considerate a fi farse moderne, also online at skepdic, pietrele utilizează, în unele cazuri, stiluri artistice specifice diferitelor civilizații peruviene precolumbiene și redau, adesea, scene sau obiecte anacronice, printre care și dinozauri sau resurse tehnologice avansate.
Primele obiecte de artă gravate în piatră din Peru au fost menționate la mijlocul secolului al XVI-lea, în timpul cuceririi spaniole. Nu au fost înregistrate prea multe descoperiri arheologice ulterioare, deși huaqueros (jefuitorii de morminte) au început, la un moment dat, înainte de anii 1960, să vândă pietre similare pietrelor din Ica. Descoperiri moderne ale unor astfel de artefacte au fost popularizate pentru prima dată în anii 1960 și 1970. Cea mai cunoscută colecție, constând în aproximativ 20.000 de piese, a aparținut medicului Javier Cabrera Darquea. Cabrera a cumpărat majoritatea pietrelor de la fermierul Basilo Uschuya, susținând că acestea reprezintă dovezi ale unei civilizații interstelare străvechi care a existat cândva în Peru timp de sute de milioane de ani. Ulterior, Uschuya a recunoscut că a falsificat pietrele pe care i le-a vândut lui Cabrera; alți fermieri au recunoscut, de asemenea, că au creat astfel de pietre.
Deoarece pietrele nu au putut fi niciodată examinate într-un context arheologic, iar specialiștii nu se așteaptă la apariția altor dovezi despre existența unei civilizații la fel de avansate precum cea reprezentată pe ele, este puțin probabil ca o astfel de societate să fi existat. Dinozaurii reprezentați pe pietre reflectă idei despre viața dinozaurilor specifice anilor 1960 și reprezintă specii a căror prezență în zona Americii de Sud nu a fost dovedită, făcând puțin probabil ca acestea să fie reprezentări realizate de oameni care au văzut dinozauri reali. În ciuda faptului că, în general, sunt considerate farse, pietrele Ica constituie „dovezi” importante pentru anumite comunități pseudoștiințifice, cum ar fi YEC (Young Earth Creationists) sau adepții teoriei astronauților antici.
Este posibil ca unele dintre pietrele descoperite în regiunea Ica să fie artefacte precolumbiene autentice.; este vorba de pietre care nu au făcut parte din colecția lui Cabrera și care prezintă motive specifice artei convenționale precolumbiene.
Descriere miniatura| Două pietre înfățișând figuri umane Toate artefactele provin din provincia Ica, Peru. Acestea sunt pietre din andezit gri, un tip de rocă vulcanică. Dimensiunea lor variază considerabil, pornind de la câțiva centimetri în diametru și depășind jumătate de metru. Majoritatea pietrelor, însă,sunt relativ mici.
Toate pietrele prezintă o patină întunecată pe care sunt gravate diferitele imagini sau modele, zgâriate pe suprafața oxidată. Patina, se pare, este relativ subțire. Dată fiind expunerea continuă la diferite condiții climatice, stratul exterior și-ar fi schimbat structura chimică. Mai departe, intemperiile ar fi transformat o parte din feldspat în argilă, rezultând un material mai moale, cotat 3 până la 4 pe scara Mohs de duritate minerală, suficient de moale pentru a putea fi zgâriat.
Istorie
Context istoric Descoperirile arheologice dovedesc existența mai multor societăți peruviene pe parcursul a mii de ani. În unele etape ulterioare, întregul Peru modern a fost unit într-o singură unitate politică și culturală, culminând cu Imperiul Inca, urmat de cucerirea spaniolă. În alte etape, zone precum Valea Icăi, o regiune locuibilă separată de altele prin deșert, și-au dezvoltat culturi distinctive.
Prezența în regiune a gravurilor în piatră era cunoscută cu mult înainte de apariția seriei de pietre din Ica. Cele mai vechi atestări documentare cu privire la existența unor artefacte similare aparțin misionarului iezuit Padre Simón, care a călătorit în Peru în timpul cuceririi spaniole a Imperiului Inca, la începutul și mijlocul secolului al XVI-lea. Mai multe astfel de pietre au fost trimise înapoi în Spania în 1562.
Documentele întocmite cu ocazia săpăturilor arheologice timpurii din provincia Ica, de la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea întreprinse de oameni de știință precum Max Uhle, Julio C. Tello, Alfred Kroeber, William Duncan Strong și John Howland Rowe nu menționează descoperirea de roci de andezit gravate. Cu toate acestea, pietre gravate, care au fost furate de huaqueros ( jefuitorii de morminte ) au început să fie oferite spre vânzare turiștilor și colecționarilor amatori.
O cantitate extraordinară de pietre provenind din zona Ica este cunoscută astăzi, numărul total fiind estimat la aproximativ 50.000 –100.000.
Colecția lui Cabrera stanga|miniatura|Portret al lui Javier Cabrera Darquea înconjurat de pietre gravate Cea mai cunoscută colecție de pietre gravate provenite din Ica este cea a medicului Javier Cabrera Darquea (1924–2001). După cum el însuși a mărturisit, interesul lui Cabrera pentru astfel de pietre a fost stârnit de prietenul său Felix Llosa Romero, care i-a dăruit o astfel de relicvă cu ocazia zilei sale de naștere, pe 13 mai 1996. Extrem de interesat de preistoria peruană, Cabrera a identificat motivul pietrei ca un tip de pește preistoric. Cabrera nu a explicat niciodată ce specie anume credea el că era gravată în piatră sau ce l-a condus la concluzia că aceasta era preistorică.
Dornic de a-și extinde colecția, Cabrera i-a contactat pe frații Carlos și Pablo Soldi, colecționari de artefacte pre-incașe peruane. Cei doi ar fi avut o colecție mare de pietre gravate similare, găsite în regiunea Ocucaje, din care ar fi acceptat să îi vândă 341 de piese lui Cabrera. Frații Soldi au afirmat că au început să colecționeze pietrele gravate în 1961, când mai multe astfel de obiecte ar fi fost descoperite după ce râul Ica și-a ieșit din matcă.
Cabrera a mai cumpărat, de asemenea, câteva mii de pietre de la fermierul Basilo Uschuya. Pe lângă pietrele achiziționate, Cabrera a păstrat și o colecție de pietre similare, despre care care se presupune că ar fi fost găsite de tatăl său, Bolivia Cabrera, pe plantația familiei, în anii 1930. Până la sfârșitul anilor 1970, colecția lui Cabrera conținea peste 11.000 de pietre gravate. Continuându-și munca în domeniul medical (inclusiv un mandat de șef al Departamentului de Medicină al Universității din Lima ), Cabrera și-a păstrat inițial colecția și interesul secret. Până în 1970, pietrele și ideile lui Cabrera cu privire la acestea începuseră să devină binecunoscute.
În 1996, Cabrera a încetat să mai practice medicina și a pus bazele unui muzeu, Museo de Piedras Grabadas, pentru a-și prezenta colecția. Exponatele sunt grupate după subiectul gravurilor, iar pietrele sunt aliniate de-a lungul pereților. La momentul morții lui Cabrera, colecția conținea aproximativ 20.000 de pietre, dintre care multe rămân expuse la muzeul său. Camera Națională de Turism din Peru listează muzeul ca destinație turistică, fără a comenta asupra autenticității lor.
Cabrera s-a referit la pietre drept „gliptoliți”, formulând o ipoteză cu privire la originea lor în cartea sa The Message of the Engraved Stones of Ica. Potrivit lui Cabrera, autorii gravurilor ar fi aparținut unei specii antice din genul Homo pe care a numit-o „Omul gliptolitic”, care ar fi avut un creier mai mare decât oamenii moderni și abilitatea de a-și folosi energia psihică pentru a influența evenimentele din spațiul cosmic. „Omul gliptolitic” ar fi apărut pe Pământ cu cel puțin 405 milioane de ani în urmă și ar fi părăsit planeta înainte de evenimentul de extincție din Cretacic-Paleogen, acum 66 de milioane de ani, pentru a călători spre o planetă din Pleiade. Evenimentul de extincție, consideră Cabrera, ar fi fost cauzat de ciocnirea a două dintre cele trei luni ale Pământului cu planeta, ceea ce ar fi condus, de asemenea, la scufundarea Atlantidei. „Omul gliptolitic” al lui Cabrera af fi plecat la bordul unei nave spațiale electromagnetice din zona Liniilor Nazca, pe care acesta o consideră un „port spațial antic”. Înainte de a pleca, presupune autorul teoriei, „oamenii gliptolitici„ ar fi format o civilizație globală, responsabilă, printre altele, de construirea piramidelor Egiptene. Din cauza lipsei de dovezi, interpretarea lui Cabrera a câștigat puțini adepți, chiar și în rândul pseudoistoricilor.
Colecția lui Calvo
Pietre din Ica au fost colectate și de arhitectul Santiago Agurto Calvo, rector al Universității Naționale de Inginerie din Lima. Pe lângă faptul că a cumpărat multe astfel de pietre de la localnici, Calvo a organizat săpături în cimitire antice și, în august 1966 a raportat descoperirea unei pietre gravate în sectorul Toma Luz, districtul Callango, în Valea Ica. Condițiile în care s-a făcut descoperirea par să indice apartenența acesteia la cultura Tiwanaku. Calvo a fost de părere că pietrele gravate ar fi fost folosite ca parte a unui ritual funerar antic.
Calvo și-a prezentat descoperirea Muzeului Regional din Ica și a fost însoțit în expediții ulterioare de curatorul acestuia, arheologul Alejandro Pezzia Assereto. În septembrie 1966, în cimitirul Uhle Hill, sectorul De la Banda, districtul Ocucaje, a fost găsită o piatră gravată într-un mormânt al culturii Paracas. Pe piatra mică, de câțiva centimetri, era gravat un desen care putea fi interpretat fie ca un model abstract, fie ca o floare cu opt petale. Calvo a publicat descoperirea într-un ziar din Lima. Pezzia și-a continuat cercetările, descoperind încă o piatră gravată în cimitirul San Evaristo din Toma Luz, de dimensiuni similare celei precedente, înfățișând un pește. Mormântul ar fi datat din perioada cunoscută ca Orizontul Mijlociu ( 600–1000 d.Hr.). În același cimitir, într-un mormânt aflat în apropierea primului, a fost descoperită încă o astfel de piatră reprezentând, de data aceasta, o lamă. Pezzia și-a publicat descoperirile în 1968, incluzând desene și descrieri.
În 1968, Calvo a donat unele dintre pietrele din colecția sa Muzeului Regional din Ica. El a mai încercat, însă fără succes, să convingă autoritățile responsabile să transforme regiunea în care vestigiile au fost descoperite într-o zonă protejată, astfel încât obiectele antice să nu poată fi îndepărtate ilegal. Pietrele au fost expuse la muzeu, etichetate drept „artă funerară pre-incaișă”, până în 1970, când au fost îndepărtate din expoziție Colecția lui Cabrera și ideile referitoare la pietre similare au început să fie mediatizate, lucru care a pus la îndoială autenticitatea exponatelor, muzeul considerând că acestea ar fi putut fi farse.
Subiecte reprezentate Pietrele din Ica sunt gravate cu diverse imagini, unele incizate direct, altele - realizate prin eliminarea fundalului, lăsând imaginea în relief. Imaginile variază de la figuri simple pe o parte a pietrei până la modele de mare complexitate. Unele dintre acestea amintesc de culturile istorice Paracas, Nazca, Tiwanaku sau Inca.
Dinozauri miniatura|Piatră reprezentând un om care ucide un sauropod, în timp ce este atacat de un teropod. Mai multe pietre par să reprezinte o serie de animale dispărute, în special diferite tipuri de dinozauri. Printre aceștia se numărăteropode, sauropode, precum și ceratopsieni, stegosauri și pterozauri Gravurile înfățișează doar animale dispărute care erau deja cunoscute științei în momentul „descoperirii” lor. Imaginile nu corespund, însă, descoperirilor de fosile din regiunea Ica; nu se cunosc rămășițe de dinozaur care să fi fost descoperite în zonă și mai multe grupuri prezentate (cum ar fi ceratopsienii) nu sunt specifice Americii de Sud.