miniatura|Soluții de substanțe în sticle de reactivi, inclusiv hidroxid de amoniu și acid azotic, iluminate în diferite culori Chimia (denumirea provine din cuvântul egiptean kēme pronunțat , care înseamnă „pământ”The Esoteric Codex: Hermeticism I, de Mark Rogers, pagina 39) reprezintă una dintre ramurile științelor naturale al cărei obiect de studiu îl constituie compoziția, structura, proprietățile și schimbarea materieiChemistry. (n.d.). Merriam-Webster's Medical Dictionary. Retrieved 19 august 2007.; chimia mai este numită și „știința de mijloc” sau „știința centrală”, întrucât conține elemente combinate din cadrul celorlalte științe ale naturii precum astronomia, fizica, biologia și geologia.Theodore L. Brown, H. Eugene Lemay, Bruce Edward Bursten, H. Lemay. Chemistry: The Central Science. Prentice Hall; 8 edition (1999). ISBN 0-13-010310-1. Pages 3-4.Wiley-VCH, 2001. ISBN 3-527-30271-9. Paginile 1-2. Ca obiect de studiu, chimia a apărut acum câteva milenii în anumite părți ale lumii, mai exact în Orientul Mijlociu sub forma alchimieiTheodore L. Brown, H. Eugene Lemay, Bruce Edward Bursten, H. Lemay. Chemistry: The Central Science. Prentice Hall; 8 edition (1999). ISBN 0-13-010310-1. Pages 3–4.Chemistry occupyies an intermediate position in a hierarchy of the sciences by reductive level between physics and biology. Carsten Reinhardt. Chemical Sciences in the 20th Century: Bridging Boundaries. Wiley-VCH, 2001. ISBN 3-527-30271-9. Pages 1–2., iar aceasta din urmă a permis elaborarea chimiei moderne ca urmare a revoluției chimice (1773).
Obiectivele acestui domeniu implică în special: studierea materiei la nivel atomic, proprietățile atomilor, modul de formare a legăturilor chimice, formarea compușilor chimici, modul în care anumite substanțe interacționează la nivel molecular și conferă materiei anumite proprietăți generale, precum și modul în care nivelul de interacțiune dintre aceste substanțe poate conduce la crearea altor substanțe prin intermediul unor reacții chimice.
În majoritatea studiilor chimiei energia și entropia sunt deosebit de importante.
Disciplinele cuprinse în chimie sunt grupate tradițional după tipul de materie studiată sau tipul de studiu. Acestea includ chimia anorganică (studiul materiei anorganice), chimia organică (studiul materiei organice), biochimia (studiul substanțelor găsite în organismele biologice, vii), chimie fizică (studiile legate de energie despre sistemele chimice la scară macromoleculară, moleculară și sub-moleculară), electrochimie, chimia analitică (analiza mostrelor de material pentru a dobândi o înțelegere a compoziției chimice și structurii acestuia) etc. Multe alte discipline specializate au apărut în anii recenți, de exemplu neurochimia — studiul chimic al sistemului nervos.
Etimologie Conform Dicționarului Explicativ al Limbii Române, definiția chimiei este următoarea:
Definiția generală a chimiei (cea acceptată în mod implicit de marele public) s-a schimbat de-a lungul timpului, pe măsură ce noi ramuri au fost incluse în studiul chimiei. Ca și componentă a istoriei științelor, etimologia termenului de "chimie" este considerată a fi una diversă, fără a se fi ajuns la un anumit consens. Prima menționare a termenului de chimie este atribuită lui Dioclețian în anul 296, în momentul când ordona incendierea cărților locuitorilor din Alexandria, privind modul prin care aurul și argintul pot fi replicateA Philatelic Ramble Through Chemistry, de Edgar Heilbronner,Foil A. Miller, pagina 12; cu toate acestea, este posibil ca această menționare făcută de Dioclețian să fie o simplă legendă
Se consideră că termenul provine din cuvântul arab al-kīmīā (الكيمياء), ce desemna acel set timpuriu de practici care îngloba elementele chimiei, metalurgiei, astrologiei, astronomiei, misticismului și medicinei; obiectul principal al alchimiei era considerat a fi transfigurarea materialelor în aur. Alternativ, al-kīmīā poate deriva din χημεία, insemnand "faurit impreuna"Weekley, Ernest (1967). Etymological Dictionary of Modern English. New York: Dover Publications. ISBN 0-486-21873-2. Termenul arabic este derivat din elenul χημία sau χημεία,"alchemy", entry in The Oxford English Dictionary, J. A. Simpson and E. S. C. Weiner, vol. 1, 2nd ed., 1989, ISBN 0-19-861213-3.p. 854, "Arabic alchemy", Georges C. Anawati, pp. 853–885 in Encyclopedia of the history of Arabic science, eds. Roshdi Rashed and Régis Morelon, London: Routledge, 1996, vol. 3, ISBN 0-415-12412-3. (chemia), care desemna arta făuririi aurului și argintuluiA Manual of Chemistry: Containing a Condensed View of the Present State of ..., de Lewis Caleb Beck, pagina 13. Totodată, termenul poate fi considerat ca provenind de la cuvântul "chumeia", care desemna arta extragerii sucurilor sau infuziilor din plante, precum și prepararea medicamentelor și tincturilor din planteThe Elixir of Immortality: A Modern-Day Alchemist’s Discovery of the ..., de Robert E. Cox, pagina 21.
În limba greacă, termenul este întâlnit în cartea unui scriitor grec, Suidas, din secolul al XI-leaPopular Treatise on Chemistry. 1. Chemistry of Nature, pagina 18. La origine, termenul grecesc a fost stabilit datorită influențelor Egiptului Antic, unde termenul keme însemna "nisipul aluvial al Nilului", "pământ negru"Egyptian Magic: The Quest for Thoth's Book of Secrets, de Maarten J. Raven, pagina 175. Limba persană a influențat de asemenea originea termenului, datorită termenului de "kimiya", care însemna "artă, truc"The Gulistan: Or Rose Garden, De Saʻdī,James Ross,Ralph Waldo Emerson, pagina 74
În anul 330, Zosimos din Panopolis denumea alchimia ca fiind studiul compoziției apelor, mișcărilor, creșterii, încorporării, respingerii, desenului sufletului din trupuri și al împreunării sufletelor cu trupurile.Strathern, P. (2000). Mendeleyev’s Dream – the Quest for the Elements. New York: Berkley Books.
În anul 1661, Robert Boyle elaborează modelul chimiei prin intermediul principiilor sale mereologice, care încorporau filozofia corpuscularianăPhilosophy of Chemistry: Growth of a New Discipline, editat de Eric Scerri,Lee McIntyre, pagina 108. Principiul generic, acela că chimia este bazată pe considerentul că materia este alcătuită din componente minuscule, apare la începutul lucrării "Chimistul sceptic"..
Glaser susținea în 1663 despre chimie că este o artă științifică prin care cineva învață cum să dizolve corpuri, cum să reprezinte diversele substanțe din compoziția lor, cum să împreuneze din nou substanțele între ele și cum să le aducă la un grad de perfecțiune mai mare. as found in: Distilling Knowledge: Alchemy, Chemistry, and the Scientific Revolution, De Bruce T. MORAN,Bruce T Moran, pagina 118
Stahl definea chimia în 1730 ca fiind arta împărțirii corpurilor mixte, compuse și agregateChemistry and Medical Debate: Van Helmont to Boerhaave, de Allen G. Debus, pagina 217 în elementele principale ale lor
În 1837, Jean Baptiste Dumas definea chimia ca fiind știința care se ocupă cu legile și efectele forțelor moleculare. ()Dumas, J. B. (1837). 'Affinite' (lecture notes), vii, pg 4. “Statique chimique”, Paris: Academie des Sciences Totodată, este cel care contribuie la dezvoltarea teoriilor chimiei organice, afirmând că între cele 2 ramuri ale chimiei, principiile sunt aceleași.A Short History of Chemistry, de James Riddick Partington, pagina 234
În anul 1947, chimia este denumită de către Linus Pauling ca fiind știința substanțelor: a structurii, proprietăților și reacțiilor care le schimbă în alte substanțe.
Raymond Chang oferă o definire mai largă a termenului, menționând chimia în 1998 ca fiind studiul materiei și a schimbărilor prin care trece.The Future of Post-Human Chemistry: A Preface to a New Theory of Substances ..., de Peter Baofu, pagina 5
Istoric
Deși considerată "știință modernă" de aproape 2 secole, chimia a fost prezentă în viața oamenilor ca și aplicabilitate încă din perioada preistorică. Cele mai timpurii utilizări ale chimiei au fost remarcate în cazul picturilor rupestre, care datau de prin perioada 25.000 î.HrThe Basics of Chemistry, de Richard Myers, pagina 7.
În China Antică, cunoștințele din domeniul chimiei ar fi fost prezente încă din perioada 9000-7000 î.Hr, demonstrându-se prezența acidului tartaric și anumiți alcani în interiorul unor urne, componente de asemenea prezente în vinul realizat din struguri sau orezChemistry: Notable Research and Discoveries, de Kyle Kirkland, pagina 183.
Vechii egipteni au pionierat arta chimiei sintetice acum aproape 4000 de ani.http://www.newscientist.com/article/mg16121734.300-first-chemists.html First chemists], 13 februarie 1999, New Scientist Pe la sfârșitul celui de-al doilea mileniu î.Hr., populațiile antice dețineau deja mijloacele necesare care urmau să formeze bazele mai multor ramuri ale chimiei cum ar fi: extragerea metalelor din minereuri, obținerea vaselor de lut, fermentarea berii și a vinului, crearea de pigmenți pentru cosmetice și picturi, extragerea substanțelor din plante în scopul utilizării lor ca medicament sau ca parfum, obținerea brânzei, obținerea sticlei și obținerea de aliaje precum bronzulThe Basics of Chemistry, de Richard Myers, pagina 8.
Nașterea chimiei poate fi atribuită foarte comunului fenomen al arderii, care a dus la apariția metalurgiei - arta și știința care se ocupă cu procesarea minereurilor de fier pentru obținerea metalelor. Goana după aur a dus la descoperirea procesului purificării lui, chiar dacă principiile care stăteau la baza ei nu erau prea bine înțelese - se credea că este o transformare, nu o purificare. Mulți savanți din acea vreme considerau că transformarea metalelor de bază în aur este posibilă, lucru care a dus la formarea alchimiei și căutarea pietrei filozofale, despre care se credea că va aduce astfel de transformări la o singură atingere.Alchemy Timeline - Chemical Heritage Society
Începând cu anul 600 î.Hr, filozofii greci au conceput noțiuni menite să determine natura materieiThe Basics of Chemistry, de Richard Myers, pagina 9. Anaximandru din Milet (610-545 î.Hr) considera că aerul este principalul constituent al materiei; Heraclit din Efes (544-484 î.Hr) considera focul ca și constituent, privind lucrurile din perspectiva unei schimbări continue. Școala eleată, reprezentată de Parmenidae (515-450 î.Hr) considera lumea ca fiind o unitate și schimbarea era privită drept o iluzie. Urmându-l pe Parmenidae, eleatul Empedocle din Agrigentum (495-435 î.Hr) se va opune ideii de definire a aerului ca substanță primordială, propunând existența a patru elemente primare: foc, apă, aer și pământ.
Școala atomistă, reprezentată de Leucip și Democrit vor determina faptul că lumea fizică este bazată pe observațiile fizice, ajungând la concluzia că materia poate fi redusă până la unitatea sa constituentă, care este eternă și nu mai poate fi divizată (atomul)The Basics of Chemistry, de Richard Myers, pagina 10. Această idee va fi adoptată ulterior de Epicur (341-270 î.Hr) și de poetul roman Lucretius (95-55 i.Hr), care redactase lucrarea De Rerum Natura (Natura Lucrurilor), în anul 50 î.Hr.
Unii îi consideră pe arabi și perși ca fiind cei mai vechi chimiști, cei care au introdus observarea precisă și experimentarea controlată, descoperind astfel multe substanțe chimice. Cei mai influenți chimiști musulmani erau Geber, al-Kindi, al-Razi și al-BruniChemistry De Joan Solomon, pagina 15. La finalul secolului al VIII-lea d.Hr, alchimistul arab Geber sau Abu Musa Jabir Ibn Hayyan, folosește termenul de Al-kimya în unul din tratatele sale reprezentativeThe Story of Chemistry De N.C. Datta, pagina 23. Lucrările lui Geber au ajuns în Europa în secolul al XIV-lea, în Spania prin traducerile unui pseudo-Geber, care și-a semnat cărțile cu numele de „Geber”. Contribuția alchimiștilor și a metalurgiștilor indieni a fost de asemenea remarcată.