Mavra de pe Ceahlău (n. sec. al XVII-lea – d. sec. al XVIII-lea) a fost o schimonahie română, care a trăit în sec. al XVIII-lea în Muntele Ceahlău.

A fost canonizată ca sfântă de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române în ședința sa din 1 iulie 2025, cu titulatura Sfânta Cuvioasă Mavra de pe Ceahlău, și prăznuirea în ziua de 4 mai.

Biografie Cuvioasa Mavra s-a născut, cel mai probabil la sfârșitul secolului al XVII-lea într-un sat de pe Valea Bistriței primind la botez numele Maria.

La vârsta căsătoriei a hotărât să urmeze lui Hristos, alegând viețuirea monahală. A intrat în obștea de maici a Schitului Silvestru, în sihăstria numită „Schitișor”. Schitul Silvestru s-a numit astfel după întemeietorul său, ieroschimonahul Silvestru, unul dintre cei mai vechi sihaștrii din Ceahlău, tuns în monahism la Mănăstirea Neamț. Acestă sihăstrie este cunoscută în prezent ca Schitul Hangu, o denumire mai veche fiind și Mănăstirea Pionul, după un alt cunoscut nevoitor care a viețuit aici, sihastrului Peon.

În obștea de maici a „Schitișorului”, Maria a fost tunsă în monahism cu numele Mavra. După mai mulți ani petrecuți în ascultare, nevoințe și rugăciune, dorind mai multă isihie și-a făcut în apropiere o chiliuță din lemn și pământ. A dus o viață aspră, pustnicească dar a rămas în memoria localnicilor mai ales printr-o imagine delicată, așa cum fusese văzută de ei, mergând pe potecile muntelui însoțită de o căprioară. Între sihaștrii români doar Sfânta Teodora de la Sihla mai este cunoscută ca fiind slujită de păsările cerului care îi aduceau firmituri de pâine din trapeza Mănăstirii Sihăstria.

De la „Schitișor” s-a retras la poalele Ceahlăului, în poiana Ponoare, urmată fiind de câteva ucenice. În această poiană însorită ele și-au făcut, cu ajutorul credincioșilor de prin satele din împrejur, o bisericuță de lemn cu hramul Schimbarea la Față și mai multe chilii pustnicești. Toponimia locală păstrează amintirea obștei lor sihăstrești, astăzi dispărută, locul nevoinței lor numindu-se Poiana Maicilor. miniatura|256x256px|Poiana Maicilor, Masivul Ceahlău

Troparul și condacul

Troparul În pustia Ceahlăului nevoindu-te și luminându-te harul dumnezeiescului Duh, ca o făclie în sfeșnic te-ai arătat, Sfântă Mavra, strălucind cu mulțimea de virtuți și darul povățuirii; deci, la Hristos mijlocește totdeauna mântuire pentru noi. stanga|miniatura|278x278px|Proclamarea locală a canonizării Sf. Mavra de pe Ceahlău la Mănăstirea Durău

Condacul 1

Icoana miniatura|219x219px|Sf. Mavra de pe Ceahlău, frescă Cuvioasa Mavra a fost reprezentată iconografic în biserica Mănăstirii Hadâmbu, biserica „Sfântul Iulian din Tars” din Iași, Schitul Vovidenia sau biserica Schitului Cuejdi.

Schitul Cuvioasei Mavra Schitul obștei formate în jurul Cuvioasei Mavra nu mai există în prezent. Doar toponimul Poiana Maicilor mai dă mărturie despre existența acestor sihastre de pe versantul sud-sud-estic al muntelui Ceahlău.

Despre Biserica Sf. Nicolae din satul Neagra se spune că ar fi fost ridicată pe locul unei vechi biserici de lemn adusă pe la anul 1800 din Poiana Maicilor. Printre ctitorii acestei bisericuțe vechi se numără un armean Cristea, ieroschimonahul Lavrentie și monahia Elena, nume înscrise într-un Penticostar din anul 1743, păstrat la Mănăstirea Secu. În anul 2000 schitul a fost mutat în Poiana Stănile.

Traseul turistic spre Poiana Maicilor (1321m), marcat cu bandă roșie, pornește din Izvorul Muntelui, urmând pârâul cu același nume, apoi Pârâul Maicii, care primește alt pârâiaș ce coboară din Jgheabul Armenilor, continuă pe Bâtca Popii și iese într-o șa ce separă Piciorul Maicilor de Bâtca Popii. O altă variantă este traseul marcat cu cruce albastră ce pleacă din Neagra prin Poiana Văratec și duce prin Ocolașul Mic spre cabana Dochia.

Note

Categorie:Nașteri în secolul al XVII-lea Categorie:Decese în secolul al XVIII-lea Categorie:Sfinți în Biserica Ortodoxă Categorie:Sfinți români Categorie:Munții Ceahlău