Stilul brâncovenesc

Termenii stil brâncovenesc sau artă brâncovenească caracterizează în istoriografia română de artă, arhitectura și artele plastice în Țara Românească din timpul domniei lui Constantin Brâncoveanu (1688-1714). Deoarece această epocă a influențat în mod hotărâtor evoluțiile de mai târziu, termenul se folosește prin extensie și pentru a descrie operele de artă din vremea primilor Mavrocordați, până către 1730.

Istoricii de artă caracterizează uneori stilul prin analogie cu Renașterea apuseană, datorită structurilor sale clare, raționaliste, dar exuberanța lui decorativă permite și folosirea termenului de Baroc brâncovenesc.

Context istoric și cultural Mișcarea cărturărească care ia ființă în Moldova secolului al XVII-lea, influențată prin intermediul polonezI.C. Chitimia: La signification contemporaine des relations culturelles roumano-polonaises au XVIIesiécle, în: Revue Roumaine d'Histoire 1, 1974, p. 63-72 - P. P. Panaitescu: Influența polonă în opera și personalitatea cronicarilor Grigore Ureche și Miron Costin, în: Academia Română. Memoriile Secțiunii Istorie (ARMSI) s. III, t. IV, 1925, p. 149-372 - Theodorescu 1987, p. 141. de umanismul european, este una din premizele apariției stilului brâncovenesc, caracterizat prin recepția barocului apusean și programe artistice unitare. Bazele înfloririi din epoca brâncovenească au fost puse în timpul celor două decenii de domnie a lui Matei Basarab (1632-1654), care asigurase Țării Românești o anumită stabilitate politică și favorizase dezvoltarea artelorVezi capitolul Tradiționalismul muntenesc sub Matei Basarab și deschiderile către viitor la Theodorescu 1992, p. 5-62.. Printre cele mai importante edificii ale epocii lui Matei Basarab se numără biserica Mănăstirii Arnota (1633), biserica Schitului Crasna-Gorj (1636), biserica Schitului Topolnița-Mehedinți (1646), precum și ansamblurile monastice de la Căldărușani (1638) și Brebu (1640-1650), ctitorii care continuă evoluția arhitecturii muntenești prin preluări ale formelor gotice moldoveneștiBiserica Stelea din Târgoviște (1645), ctitorită de Vasile Lupu, ilustrează bineînțeles cel mai bine modul de pătrundere al influenței moldovenești, prin formele gotice târzii ale ancadramentelor., fără a depăși însă un orizont provincialDrăguț 1971, p. 8.. O excepție din punct de vedere calitativ și programatic o constituie casa de piatră a cărturarului Udriște Năsturel de la Herăști (jud. Ilfov), care interpretează în stil oriental elemente ale Renașterii italieneVastitatea și confortul acestui conac, comparabil doar cu palatele din "țara francilor", sunt menționate de către arhidiaconul sirian Paul de Alep în descrierea călătoriei de la 1657 a patriarhului Macarie al Antiohiei. Citat în Călători străini despre Țările Române, vol. VI, îngrijit de M. M. Alexandrescu–Dersca Bulgaru și Mustafa Ali Mehmed, Editura Științifică și Enciclopedică : București 1976, p. 232.. thumb|right|200px|Portretul lui Constantin Brâncoveanu de Alessandro dalla Via În perioada care a urmat s-a dezvoltat mai ales arhitectura conacelor boierești. Această evoluție a corespuns acumulării puterii în mâinile marii boierimiUn rol important în viața politică a Țării Românești - și implicit în cea culturală - îl joacă în epocă membrii familiei postelnicului Constantin Cantacuzino (m. 1663). Vezi Drăguț 1971, p. 8. în al treilea sfert al secolului al XVII-lea, în detrimentul urmașilor lui Matei Basarab. Conace precum cele de la Dobreni, Mironești din Gostinari (jud. Ilfov)Despre dimensiunile impozante ale palatului postelnicului Constantin Cantacuzino de la Mironești vezi Mihai 2001, p. 123–124., Golești (jud. Argeș), FilipeștiConstrucțiile reședinței postelnicului Constantin Cantacuzino de la Filipeștii de Târg sunt considerate de către Paul de Alep drept "princiare", având un sistem evoluat de aducție a apei și o baie de marmură (ed. Belfour vol. I 1836, p. 160)., Măgureni (jud. Prahova) sau de la Băjești, concepute după modelul reședințelor princiare din ConstantinopolPaul de Alep compară de pildă conacul postelnicului Cantacuzino de la Coești-Mironești cu un palat constantinopolitan, în cartea a XVI-a a relatării călătoriei sale (ed. Belfour vol. II 1836, p. 378). În general arhidiaconul se exprimă elogios despre edificiile Țării Românești., vor crea o paradigmă a edificiului reprezentativ muntenesc, caracterizată atât printr-o înaltă calitate a materialelor și prelucrării cât și prin situarea pitorească, în mijlocul unor parcuri și în apropierea râurilor și heleșteielor. Cea din urmă caracteristică va influența dezvoltarea ulterioară a arcadelor și pridvoarelor ca elemente ale deschiderii spre naturăVasile Drăguț vede în acest aspect, care este atât de caracteristic arhitecturii muntenești de la sfârșitul secolului al XVII-lea, influența formelor de construcție țărănești (1971, p. 8 sq.). Despre restul edificiilor civile ale vremii se știe din păcate prea puțin. Casele de la Măgureni, construite între 1666 și 1667 de Păuna, soția spătarului Drăghici Cantacuzino, relevă faptul că și arhitectura de dimensiuni mai restrânse se orienta după modelul dat de reședințele domnești. Casele erau finisate foarte îngrijit, cu decorații în stuc de tip levantin, și aveau loggii de inspirație italiană. Aceste elemente vestice au pătruns probabil din Transilvania în Țara RomâneascăDrăguț 1971, p. 10. Despre recepția formelor renascentiste în Europa răsăriteană înaintea occidentului de la nord de Alpi vezi și Jan Bialostoki: The Art of the Renaissance in Eastern Europe. Hungary. Boehmia. Poland, New York 1976, p. 2. Despre meșterii italieni activi în Ardeal A. Kovács, M. Toca:Arhitecți italieni în Transilvania în cursul secolelor al XVI-lea și al XVII-lea, în: Studia Universitatis Babeș-Bolyai. Series Historia 2, 1973, p. 19-36, și Theodorescu 1987, p. 14.. Atât recepția elementelor orientale cât și a celor nord-italiene a fost înlesnită de numeroase călătorii, prin care boierimea valahă descoperise pe lângă Orientul Apropiat, Grecia și Peninsula Balcanică mai ales Italia. Exemplul cel mai grăitor pentru această deschidere este cel al marelui cărturar Constantin Cantacuzino, format la școlile din Constantinopol și Padova, care ajunsese să joace un rol central în politica Țării Românești din ultimul sfert al secolului al XVII-lea. Acea perioadă tulbure, caracterizată de ascensiunea Cantacuzinilor și a altor familii boierești, înlesnise răspândirea idealului umanist în cultură, promovat tocmai de acești "oameni noi". Elitele politice își manifestă mai puternic interesul pentru arta apuseană și sunt la rândul lor descoperite de portretiștii italieni și flamanzi. Gravori specializați în portretistică îi consacraseră deja lui Mihai Viteazul ca principe de rang european mai multe portreteUn portret i se datorează lui Giovanni Orlandi, gravor activ la Roma și Neapole, altul lui Giacomo Franco din Veneția, un al treilea lui Aegidius Sadeler. Vezi Andrei Pippidi: Portretele occidentale ale lui Mihai Viteazul într-o nouă perspectivă, în Arta 2-3 1976, p. 26-29., începând cu domnia lui Matei Basarab majoritatea domnilor români sunt reprezentați de artiști apuseni în postura tipică monarhilor din epoca barocului timpuriu, cu elemente orientale în vestimentație. Astfel îl reprezintă pe Constantin Brâncoveanu veronezul Alessandro dalla Via, activ la VenețiaMario Ruffini: L'influenza iraliana in Valacchia nell'epoca di Constantino-Voda Brancoveanu (1688- 1714), Milano: Combi, 1933, p. 68-69.. În epoca lui Matei Basarab apăruseră în Țara Românească primele teme istorice în pictură, în general se acordă acum și în arta românească mai multă atenție reprezentării figurii umane. În același timp se produce o reevaluare a statutului artistului, meșterii autohtoni ies pentru prima oară din anonimat. thumb|right|200px|Constantin Brâncoveanu. Desen calchiat de pe aversul unei medalii jubiliare din 1713 (d=48 mm)Vezi medalia la Coinarchives.com După urcarea pe tron a liniei familiei Cantacuzino edificiul reprezentativ a continuat să fie palatul. Domnitorii Șerban Cantacuzino și Constantin Brâncoveanu s-au remarcat însă și prin numeroase ctitorii de biserici și mănăstiri. Inițial arhitectura sacrală s-a orientat după modelul dat de biserica Mănăstirii Dealu, având drept caracteristici planul triconc și sistemul decorării fațadelor cu arcaturi. Deja acel edificiu de la începutul secolului al XVI-lea denotă predilecția pentru siluete elansate care va caracteriza apoi arta brâncovenească. Gustul mai rafinat al epocii a dus la înlocuirea treptată a stâlpilor voluminoși de cărămidă cu elegante colonade de piatră. În timpul domniei lui Brâncoveanu activitatea de construcție s-a intensificat. Patronatul domnitorului nu s-a limitat doar la Țara Românească, daniile sale au fost destinate și Mănăstirii Sf. Ecaterina de pe Muntele SinaiÎn 1682 bunica și mama domnitorului, Elena și Stanca Cantacuzino, întreprinseseră dealtfel un pelerinaj la Muntele Sinai. Vezi Nicolae Iorga: Byzance après Byzance. Continuation de l'"Histoire de la vie Byzantine", București 1935, p. 187 sq. (online)., unor biserici din Ierusalim, Liban, Epir și mănăstirilor de pe Muntele AthosDrăguț 1971, p. 13.. Prima tiparniță cu litere mobile din Caucaz provine din Țara Românească, prin mijlocirea lui Antim IvireanulVezi capitolul Literatura al articolului despre cultura Georgiei.. Ilustrul voievod se afla în corespondență cu Ludovic al XIV-lea, Petru cel Mare, papa Clement al XI-lea și cu împărații de la Viena Leopold I, Iosif I și Carol al VI-leaTheodorescu 1987, p. 167, nota 14.. Din 1695 Brâncoveanu poartă titlui de principe al Sfântului Imperiu Roman de Națiune Germană cu armoarii proprii, demnitate confirmată în 1706, și se imortalizează în 1713 în medalioane de aur și argint cu inscripții latine asemenea unui suveran independent, atitudine care va scandaliza Înalta Poartă și va contribui, un an mai târziu, la sfârșitul BrâncovenilorMateiu I. Caragiale: O contribuție heraldică la istoria Brâncovenilor, în: Opere, ed. Perpessicius, București 1936, p. 280-300 - Constantin Moisil: Medaliile lui Constantin-vodă Brâncoveanu, în: Buletinul Societății Numismatice Române XI 1914, p. 9-18 - Drăguț 1971, fig. 5 - Theodorescu 1987, p. 167, nota 14.. Inscripția "Dei Gratia Sacri Romani Imperii et Valachiae Transalpinae Princeps" de pe un clopot al Mănăstirii Gura Motrului confirmă mândria domnitorului pentru această poziție de rang europeanVirgil Drăghiceanu: Curțile domnești Brâncovenești III. Potlogii, în Buletinul Comisiunii Monumentelor Istorice (BCMI) III (1910, p. 69..

Arhitectura Stilul brâncovenesc se distinge prin expresivitatea conferită de volumele arhitectonice ale scărilor exterioare, ale foișoarelor sau loggiilor, care variază în mod pitoresc aspectul fațadelor. Sistemul tradițional al decorării cu arcaturi de ciubuce mai este încă aplicat, dar ornamentica bogată a ancadramentelor, a coloanelor și a balustradelor trădează prin motivele vegetale compuse în vrejuri influența barocă. Proporțiile devin mai zvelte și mai armonioase, ele dovedesc o mai grijulie elaborare a planurilor. Atât decorul cât și spațiile libere, structurate de coloane, neagă masivitatea formelor arhitectonice; pridvorul deschis ajunge de exemplu a fi un element reprezentativ al clădirilor. Boltirea se face de obicei în semicilindru sau cu cupole semisferice. Decorul poate fi sculptat din piatră sau aplicat sub forma unor reliefuri din stuc. În decorația din piatră predomină motivele florale, în stuc sunt des întâlnite ornamente de tip oriental. Palate thumb|200px|right|Palatul Mogoșoaia