thumb|Pseudo-botez al unui copil Lebensborn: Un ofițer SS pune un pumnal deasupra copilului. (lit. „credincios în Dumnezeu”) a fost un termen folosit în Germania nazistă pentru a desemna persoanele care au ieșit din bisericile creștine, dar continuau să creadă într-o putere superioară sau într- un creator divin. Astfel de oameni erau numiți („credincioși în Dumnezeu”), iar termenul pentru mișcarea generală era („credința în Dumnezeu”); termenul desemnează pe cineva care încă mai crede într-un Dumnezeu, deși fără a avea vreo apartenență religioasă instituțională. Acești naziști nu erau favorabili instituțiilor religioase din vremea lor și nici nu tolerau ateismul de orice tip în rândurile lor.Burleigh, Michael: The Third Reich: A New History; 2012; pp. 196–197 Dicționarul filosofic din 1943 a definit ca: „desemnare oficială pentru cei care mărturisesc un fel de evlavie și moralitate potrivite speciei [germaneCf. f. i. Von deutscher Art und Kunst (1773); Of German Character and Art. ], fără a fi legați de o denominație bisericească, respingând totuși și ireligia și lipsa de Dumnezeu”.. Cited in Cornelia Schmitz-Berning, 2007, p. 281 ff. a fost o formă de deism și era „predominant bazată pe vederi creaționiste și deiste”. La recensământul din 1939, 3,5% din populația germană s-a identificat drept .
Note
Categorie:Nazism și ocultism Categorie:Cuvinte și expresii în limba germană Categorie:Anticreștinism