Badonviller

Badonviller este o comună franceză situată în departamentul Meurthe-et-Moselle, în regiunea Grand Est.

Fost sat industrial, cunoscut pentru fabrica sa de faianță, Badonviller este, de la legea din 8 iulie 1879, reședința cantonului Badonviller, care reunește 12 comune, după scindarea cantonului Baccarat. Face parte, de asemenea, din comunitatea de comune Badonvillois de la crearea acesteia, pe 6 decembrie 2001.

Geografie [{ "type": "ExternalData", "service": "geoline", "ids": "Q1075351", "properties": { "fill": "#fc3", "stroke": "#ac6600" }}, { "type": "ExternalData", "service": "geoline", "ids": "Q1344620", "properties": { "fill": "#fc3", "stroke": "#ac6600" }}]

Badonviller se află pe primele contraforturi ale masivului Vosgi, pe cel mai scurt drum de la Nancy la Strasbourg, la aproximativ 15 kilometri de Baccarat și la 30 de Lunéville. Comuna este traversată de un afluent al râului Vezouze, numit Blette.

Comune limitrofe

Hidrografie Comuna se află în bazinul hidrografic al Rinului, în cadrul bazinului Rin-Meuse. Este traversată de râul Blette, pârâul France și pârâul Brême .

Râul Blette, cu o lungime de 23 km, izvorăște din comună și se varsă în râul Vezouze la Herbéviller, după ce traversează șase comune .

Trei lacuri completează rețeaua hidrografică: lacul Pierre-Percée, cu o suprafață totală de 303,4 ha (113,7 ha pe teritoriul comunei), iazul Conrad (1,1 ha) și iazul Thiaville (1,6 ha) .

Climă În 2010, clima comunei era de tip climat montan, conform unui studiu al Centrului Național de Cercetare Științifică bazat pe o serie de date care acoperă perioada 1971-2000. În 2020, Météo-France publică o tipologie a climei din Franța metropolitană în care comuna este expusă unui climat semi-continental și se află în regiunea climatică Vosgi, caracterizată de o pluviometrie foarte ridicată (1.500 până la 2.000 mm/an) în toate anotimpurile și o iarnă aspră (sub 1 °C) .

Pentru perioada 1971-2000, temperatura medie anuală este de 9,4 °C, cu o amplitudine termică anuală de 16,9 °C. Cantitatea medie anuală de precipitații este de 1 025 mm, cu 12,9 zile de precipitații în ianuarie și 10,2 zile în iulie. Pentru perioada 1991-2020, temperatura medie anuală observată la stația meteorologică situată în comună este de 10,2 °C, iar cantitatea medie anuală de precipitații este de 1 066,3 mm .

Pentru viitor, parametrii climatici estimati pentru comună, pentru anul 2050, conform diferitelor scenarii de emisii de gaze cu efect de seră, pot fi consultati pe un site dedicat publicat de Météo-France în noiembrie 2022 .

Urbanism Tipologie La 1 ianuarie 2024, Badonviller este clasificat ca târg rural, conform noii grile comunale de densitate pe șapte niveluri definită de INSEE (Institutul Național de Statistică și Studii Economice) în 2022. Este situat în afara unității urbane și în afara zonei metropolitane a orașelor .

Utilizarea terenului Ocuparea solului în comună, așa cum reiese din baza de date europeană de ocupare biofizică a solului Corine Land Cover (CLC), este marcată de importanța pădurilor și a mediilor semi-naturale (77% în 2018), o proporție sensibil echivalentă cu cea din 1990 (77,1%). Distribuția detaliată în 2018 este următoarea: păduri (77%), terenuri arabile (6,4%), zone agricole eterogene (6,1%), ape continentale (4,8%), zone urbanizate (3,3%), pajiști (1,3%), zone industriale sau comerciale și rețele de comunicații (1,1%) . Evoluția ocupării terenurilor în comună și a infrastructurilor sale poate fi observată pe diferitele reprezentări cartografice ale teritoriului: harta Cassini (secolul XVIII), harta de stat-major (1820-1866) și hărțile sau fotografiile aeriene ale IGN pentru perioada actuală (1950 până în prezent) .

thumb|500px|centre|Harta infrastructurii și utilizării terenului a comunei în 2018 (CLC).

Toponimie Numele localității este atestat sub formele Alodum Baddonviler și Baudonviler; Rainerus de Baldovillari (1124); Baudonvilier (1357); Baudoviller (secolul al XIII-lea); Baudonvilleir (1386); Bodonvillare (secolul al XIV-lea); La chastellerie et forteresse de Baudonviller (1416); Baltzweiler (1552); Pfaltzweiller (1665); Badonisvillare (1778); Satul figurează pe harta Cassini, sub numele de Baudonviller.

Phaltzwiller în 1665, ca și Baltzweiler și Badenweiler, sunt denumirile în germană.

Albert Dauzat și Charles Rostaing au propus un etimon de persoană germanică Baldo, cu sufixul roman -villare „fermă”.

Conform lui Augustin Calmet și cohortei de erudiți loreni din secolul al XIX-lea, Badonviller (Bodonis villa), numele său ar proveni din ilustra familie Bodo, și în special de la sfântul Bodon sau Leudin Bodon, al 17-lea episcop de Toul care a trăit în jurul secolului al VII-lea și al cărui patrimoniu era această vilă sau domeniu. Aparentul dezacord lingvistic asupra explicației toponimului ar proveni dintr-o diferență notabilă între numele simplificat al prelatului Bodo în latina medievală (limba scrisă monopolistă) și limbile vernaculare din secolele al IX-lea și al X-lea, tudescul sau germana veche șvabă a cavaleriei locale, și adaptările sale în graiul romanic, care vor deveni după secolul al XII-lea la nivel vehicular, romana lorenă și, la nivel vernacular, patois-ul piemontului loren de Badonvillers, unde a se pronunță adesea ca sunetul o în franceză.

Variațiile toponimice începând cu secolul al XVI-lea trebuie luate cu precauție: sunt uneori adaptări suspecte sau invenții literare pure ale Renașterii, de către umaniști pasionați de latina clasică, ca și de multiple limbi romanice.

Istorie Evul Mediu Bodonis Villa este centrul unui mare domeniu merovingian. Este condus de o puternică familie Leudes, posesoare de pământuri în sud-vestul Austrasiei și nordul Burgundiei. Un membru al acestei familii, Leudinus Bodo, își încheie cariera preluând cârja și mitra episcopatului de Toul. Pentru a-și încheia viața exemplară, decide să creeze o mare mănăstire, Bodonis monasterium, din posesiunile sale care mărginesc piemontul vosgian și o parte a munților vecini. Aceasta este originea mănăstirii Bodonmoutier, probabil dezmembrată de Pepinide, înainte de a reapărea, printr-o reconstrucție parțială, sub forma abației Saint-Sauveur.

În epoca carolingiană, Badonviller nu mai este decât un modest centru de putere, un târg care guvernează o regiune țărănească, sub tutela temporală a episcopului de Metz. Dar după tulburările din secolul al X-lea, diverse familii de cavaleri alsacieni și șvabi tind să-și impună dominația, cu sau fără acordul autorității din Metz, solicitând uneori sprijinul spiritual al episcopatului de Toul.

Ținutul, împreună cu cel al Blâmontului, face parte dintr-un teritoriu administrat de castelanii de Pierre-Longue, care la mijlocul secolului al XI-lea se află sub autoritatea conților de Langenstein sau Langstein (Pierre-Longue în franceza veche), înainte de a trece după 1140 la casa de Salm. Lungul război purtat în jurul anului 1135 de episcopul de Metz, Étienne de Bar, împotriva ducelui de Lorena se încheie cu asediul timp de un an al capitalei Pierre-Longue (care se va numi de acum înainte Pierre-Percée, datorită tentativei de a săpa o fântână și de a amenaja o cisternă pentru apa de ploaie) și confiscarea provizorie a pământurilor comitatului de Salm, deoarece defunctul conte Hermann al II-lea, odinioară omul episcopului și pus de acesta în fruntea moșiei Senones, a devenit trădător urmându-l pe ducele de Lorena.

Badonviller, târg ideal situat pe piemontul vosgian și ales de episcopul de Metz, tutorele moștenitorului captiv, Henri, care este și nepotul său prin mama sa Agnès, a profitat de decăderea administrativă a Pierre-Percée. Se impune rapid ca capitală a comitatului de Salm. Linia conților o fortifică și o apără mai târziu împotriva pretențiilor seniori de Blâmont, proveniți dintr-o ramură cadetă a casei de Salm, în secolele al XIII-lea și la începutul secolului al XIV-lea.

Badonviller este deja o fortăreață în secolul al XIII-lea.

Epoca modernă Reforma și exodul protestanților Ascensiunea Badonvillerului, capitală și reședință a conților de Salm, este remarcabilă în secolul al XVI-lea și mai ales la sfârșitul secolului al XVI-lea, perioadă în care se bat monede și medalioane. Parohia înființată în secolul al XIV-lea este dedicată Sfântului Martin. Există două faubourguri (suburbii), Haut-faubourg și faubourg d'Allemagne. Badonviller pe râul Blette se află la 1,5 leghe de Blâmont, 2,5 leghe de Raon-L'Étape, 3 leghe de Étival, 5 leghe de Senones, 7 leghe de Lunéville...

În 1518, familia princiară a conților de Salm, în special cea a lui Philippe-François, urmează curentul Reformei luterane, fără a obliga însă populația la această alegere. Dar pastorii luterani ai templului princiar nu încetează să predice. Badonviller, capitala comitatului, are o populație de protestanți reformați și din ce în ce mai puțini catolici care coexistă pașnic. Cu toate acestea, reforma scapă în jurul anului 1550 prințului și pastorilor luterani oficiali, poporul și religioșii optând masiv pentru calvinism.

Căsătoria din 1597 a lui François de Vaudémont, fiul intransigentului duce catolic Carol al III-lea, cu Christine de Salm, una dintre moștenitoarele comitatului de Salm, provoacă o situație inedită, deoarece celălalt moștenitor, Philippe-Othon de Salm, se convertește la catolicism după o călătorie la Roma în compania cardinalului de Lorena în 1591. Împărțirea comitatului în 1598, cu Badonviller ca capitală, nu clarifică viitorul religios. Ajunși la putere, conții loreni de Salm, ca și principele de Salm, onorat cu titlul de grof și principe al Imperiului în 1621 pentru întoarcerea sa în tabăra catolică, fundament al partidului Habsburgic, trebuie să purifice erezia.

Se străduiesc ei cu prudență să-și convertească toți supușii la catolicism? François de Vaudémont devine nerăbdător de lenta recucerire tridentină și, trecând peste avizul măsurat al episcopului de Toul, îi cere papei Grigore al XV-lea un vicar apostolic. Astfel, obține intervenția misionarilor sub conducerea lui Bernard, abate de Haute-Seille. Acest ultim inchizitor se asociază cu priorul abației de Senones, Hipolyte Bobant, pentru partea muntoasă, pământ de principat.

Printr-un edict datat 12 martie 1625, prinții, uimiți de mulțimea de eretici încă prezenți, interzic exercitarea cultului calvinist, închid templele, alungă pastorii și învățătorii protestanți și ordonă locuitorilor să se instruiască în credința catolică în termen de un an, sub pedeapsa exilului. Rezultatul acestui edict este o migrație destul de importantă a comunității protestante din Badonviller către Sainte-Marie-aux-Mines, teritoriu limitrof ducatului Lorenei, unde domnea toleranța. Registrele de botez ale Bisericii Reformate din Badonviller (din 1567 până în 1624) se găsesc și în prezent la arhivele comunale din Sainte-Marie-aux-Mines. Dar problema rămâne nerezolvată în satele și dependențele fostului comitat, unde cripto-protestanții, din necesitate, nu vor să-și abandoneze bunurile sau averile modeste.

Integrarea în Lorena și în regatul Franței Deși devastat în timpul Războiului de Treizeci de Ani, Badonviller rămâne totuși, cu titlu, capitala indiviză a comitatului loren de Salm și a principatului Salm-Sauvage. Puțini principi de Salm locuiesc acolo mult timp, linia conților loreni fiind reprezentată de acum de ducii de Lorena, iar conții de pe Rin servesc Împăratul la Viena și în dependențele sale. În 1747, administrația silvică din Badonviller depinde de administrația apelor și pădurilor din Saint-Dié.