În gramatică, cazul absolutiv (abreviat ) este cazul substantivelor din limbile ergativ-absolutive care ar fi, în general, subiectele verbelor intranzitive sau obiectele verbelor tranzitive în echivalentele traduse ale limbilor nominativ-acuzative, cum ar fi româna.
În limbile ergativ-absolutive În limbile care folosesct structura de acțiune ergativ-absolutive, absolutivul este cazul folosit pentru a marca atât subiectul unui verb intranzitiv, cât și obiectul unui verb tranzitiv, pe lângă faptul că este folosit pentru forma de citare a unui substantiv. Acesta contrastează cu cazul ergativ marcat, care marchează subiectul unui verb tranzitiv.Haspelmath, Martin. 2022. Ergativul, absolutivul, acuzativul și nominativul ca concepte comparative. În Iomdin, Leonid & Milićević, Jasmina & Polguère, Alain (eds.), Lifetime linguistic inspirations: To Igor Mel'čuk, 201-213. Frankfurt: Peter Lang. (doi:10.5281/zenodo.7625026) (https://zenodo.org/record/7625026) În aceste limbi, deseori cazul absolutiv este folosit pentru a marca subiectul și numele predicativ când este folosit un verb copulativ.
De exemplu, în bască substantivul ia doar articolul de singular atât ca subiect al propoziției intranzitive () și ca obiect al clauzei tranzitive () în care agentul poartă terminația ergativă . Fiind nemarcat decât de acest articol, cuvântul este în absolutiv.
În foarte puține cazuri, a fost raportat un absolutiv marcat, în limbile Nias și Sochiapam Chinantec.Donohue, Mark (2008). "Semantic alignment systems: what's what, and what's not". In Donohue, Mark & Søren Wichmann, eds. (2008). The Typology of Semantic Alignment. Oxford: Oxford University Press. lugal-Ømuĝenrege-kamRegele vine. (intranzitiv) lugal-ebàd-Øinsìgrege-zidul-riss niederRegele a dărâmat zidul. (transitiv)
În limbile tripartite În limbile tripartite, atât agentul, cât și obiectul unei clauze tranzitive au forme de caz, ergativ și acuzativ, iar agentul unei clauze intranzitive este forma de citare nemarcată. Se numește ocazional și caz intranzitiv, dar se folosește și absolutiv. Altfel spus, toate cele 3 posibile roluri ale unei perifraze nominale sunt marcate morfosintactic diferit între ele.
Alte utilizări Ocazional, termenul „caz absolutiv” (sau de asemenea: „caz absolut”) este folosit pentru forma de caz nemarcată în limbile cu alte tipuri de structuri de acțiune. Acest lucru este frecvent în tradiția lingvistică descriptivă a limbilor africane. În limbile nominativ marcat, unde nominativul este marcat morfosintactic, acuzativul este nemarcat și servește ca formă de citare. În aceste limbi, acuzativul nemarcat/forma de citare este astfel adesea numit „absolutiv”. Pe de altă parte, în anumite limbi nominativ-acuzative, acuzativul este cel care este marcat explicit pentru caz, în timp ce nominativul este nemarcat și servește ca formă de citare. În astfel de situații, termenul „absolutiv” este folosit ocazional pentru a descrie nominativul nemarcat/forma de citare.
Note
Vezi și Cazul ergativ Ergativitate divizată Structură ergativ-absolutivă Structură nominativ-acuzativă Structură tripartită
Absolutiv