Școlile comunei Hudești, județul Botoșani

Școlile comunei Hudești au luat ființă în majoritatea lor la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului următor, excepție făcând Școala Costăchească care s-a înființat în anul 1841. Acest lucru s-a realizat prin acțiunea de mecenat al lui Iordache Gheorghe Costache Boldur-Lățescu, principalul proprietar al moșiei Hudeștii-Mari. Acesta a urmat exemplul lui Anastasie Bașotă, cel care a înființat la Pomârla Institutul „Anastasie Bașotă”. Înființată la 1841, funcționarea acestei instituții de învățământ s-a derulat efectiv începând din anul 1861 într-un local care a aparținut moșierului. Începutul Școlii Constăcheasca, similar cu al celorlalte școli de pe teritoriul administrat astăzi de comuna Hudești, s-a făcut în spații necorespunzătoare, închiriate prin casele localnicilor.

Școala din Vatra a luat ființă în anul 1890, a urmat apoi cea din satul Alba în 1897, apoi cea din Bașeu în 1914, simultan cu cea din Mlenăuți, apoi cea din Baranca în 1929. Din cauza stării financiare precare a locuitorilor, au existat multe sincope la înscrierea elevilor în școli dar și la creșterea prezenței acestora la orele de clasă. Astfel, din cauză că în perioada interbelică nu s-au școlarizat majoritatea copiilor, mulți locuitori au trecut în rândul analfabeților. Lichidarea acestui flagel social, dar și al ignoranței, a fost principala sarcină a școlilor comunale aflate în funcțiune în regimul comunist.

Datorită startului târziu al învățământului din nordul Moldovei prin comparație cu alte zone ale României, din cauze social-economice privind modul de exploatare al țărănimii, perioada de înflorire a acestor instituții locale s-a desfășurat în perioada comunistă, cea în care s-a pus în practică lichidarea analfabetismului. Politica demografică corelată cu cea ideologică și de propagandă, au dus la școlarizarea cu cadre didactice calificate al unui număr de elevi aflat în continuă creștere. Majoritatea lor au urmat ulterior școli profesionale și instituții de învățământ superioare, fapt care s-a finalizat cu o depopulare masivă a satelor din regiune.

Preambul istoric La fel ca în toate localitățile mai importante din Moldova și la Hudești învățământul s-a derulat încă de la începuturile lui sub patronajul bisericii. Rădăcinile educației școlare hudeștene se regăsesc astfel în Biserica Sfinții Voievozi Mihail și Gavril din Lupeni ( Hudești ), Biserica din Vatra, Mlenăuți și Bobeștii de Jos, acolo unde se văd încă urme ale vechilor lăcașe de cult. Preoții care au slujit în satele din Hudeștii-Mari au fost instruiți la Suceava sau Iași și ei la rândul lor au format în Lupeni cântăreți bisericești, care știau să citescă și să scrie.Apătăchioae... pag. 110

Prima școală care s-a înființat în zona administrată astăzi de comuna Hudești a fost Școala Costăchească în anul 1841. Pe rând au luat ființă școala din Vatra în anul 1890,Apătăchioae... pag. 230 apoi în satul Alba în 1897, apoi cea din Bașeu în 1914, simultan cu cea din Mlenăuți, apoi cea din Baranca în 1929. Sistemul de învățământ din aceste sate s-a confruntat cu greutățile inerente începutului, startul dându-se în toate cazurile în spații necorespunzătoare închiriate prin casele sătenilor. Începând din anul 1924 s-a înființat în Lupeni / Hudești Școala superioară de arte și meserii care a funcționat în Conacul Boldur-Lățescu și care s-a transformat la final în Gimnaziu și mai apoi în Școală Generală de 10 ani cu profil agroindustrial.Apătăchioae... pag. 116

Din cauza stării financiare precare a locuitorilor, au existat multe sincope la înscrierea elevilor în școli dar și la creșterea prezenței acestora la orele de clasă. Astfel, din cauză că în perioada interbelică nu s-au școlarizat majoritatea copiilor, mulți locuitori au trecut în rândul analfabeților. Lichidarea acestui flagel social, dar și al ignoranței, a fost principala sarcină a școlilor comunale. Acest fapt a devenit o realitate, pentru că în anul 1944 numărul analfabeților din comună era de peste 2.000 locuitori cu vârsta de până în 55 de ani, circa 31% din populație, din care 546 bărbați. Cum regimul comunist a urmărit lichidarea analfabetismului din România prin politică de stat, în comuna Hudești acest lucru a fost definitivat în perioada 1953 - 1958. Această mișcare a avut loc ca urmare a Decretului nr. 175/1948 care a pus bazele așa numitei „Revoluții Culturale”.lege5.ro: Decretul nr. 175/1948 pentru reforma învățământului - accesat 3 iulie 2025

Prin Decretul nr. 175 s-a generalizat învățământul de șapte clase și s-a asigurat obligativitatea dar și gratuitatea lui. Prima școală din Hudești cu acest profil a fost cea din Conacul Lățescu unde învățau cei mai buni copii din comună dar și cei din comunele învecinate Mileanca, Oroftiana, Suharău, Havârna, Păltiniș, Concești, Horodiștea sau Rădăuți-Prut. Această școală avea o bază materială bună, în sensul că avea în administrare un internat pentru fete și băieți, bucătărie, sală de mese, chiar și o grădină de zarzavat.

Așa cum a fost politica de partid, în anul școlar 1951 - 1952, au luat ființă în toate școlile comunale detașamentele de pionieri și s-a trecut la o propagandă națională. În anul 1961 - 1962 s-a generalizat învățământul de șapte clase în toate școlile comunei ca urmare a creșterii demografice. Absolvenții celor șapte clase au fost orientați spre școlile profesionale, școli medii-tehnice sau licee într-o proporție de 70% spre 100%. Ca efect, acest proces a dus la depopularea satelor, fenomen care exista și la începutul mileniului al III-lea.

Datorită necesarului de forță de muncă pe care trebuia să-l asigure sistemul de învățământ comunist pentru a susține dezvoltarea economiei, în 1965 s-a trecut la generalizarea învățământului de opt clase. Așa s-a întâmplat și în satele comunei Hudești, mai puțin Bașeu. Cum economia României era în plină dezvoltare și necesitatea de cadre tehnice calificate era mare, în 1968 s-a trecut la generalizarea învățământului de zece clase prin stipulările Legii nr. 11 din 13 mai 1968.legislatie.just.ro: Legea nr. 11 din 13 mai 1968 - accesat 4 iulie 2025

Ținând cont de toate realitățile social-economice, prin creșterea numărului de elevi s-a mărit corespunzător și numărul de cadre didactice. Dacă în 1944 școlile din comună aveau 21 învățători și 9 profesori, în 1960 erau 31 învățători și 10 profesori, în 1970 erau 35 învățători, 41 profesori și 5 educatoare. În 1985 erau 76 învățători și profesori și 10 educatoare.Apătăchioae... pag. 117

Pentru asigurarea unui învățământ de calitate s-au construit școli noi prin contribuția locuitorilor în Vatra ( 1961 ), Baranca ( 1963 ), Alba ( 1966 ) și Mlenăuți ( 1970 ). La Gimnaziul din Hudești s-au făcut reparații capitale. În anul școlar 1986 - 1987, toată rețeaua de școli din satele comunei era formată din o școală de zece clase având profilul agroindustrial, patru școli de opt clase, o școală cu patru clase și cinci grădinițe. Carțile aflate în bibliotecile existente în toate școlile comunei însumau peste 12.000 volume.Apătăchioae... pag. 118

Pe 25 noiembrie 1987, la Școala din Hudești a fost numit ca director Apătăchioae Gheorghe, monograful comunei Hudești. El a intreprins acțiuni pe lângă organele județene de partid pentru construirea unei noi școli în satul Hudești în apropiere de Școala Costăchească. S-au făcut în acest sens memorii ce au fost trimise la București, prin care s-au semnalat condițiile precare în care se desfășura învățământul aici. În consecință, au fost trimise de la București două comisii care au completat un raport prin care s-a susținut ideea ridicării unui nou local de școală care să fie prevăzut cu opt săli de clasă, două laboratoare și două ateliere. Construcția a demarat în primăvara anului 1989 și a fost terminată la începutul anului școlar 1990 - 1991. În acel moment Conacul Boldur-Lățescu a fost părăsit ca loc de desfășurare al învățământului din sat. Ca urmare, conacul a fost deteriorat prin vandalizare de către răufăcători și o parte din cadrele didactice existente au plecat în alte localități. Școala nou construită, aflată în funcțiune și în 2025, a pornit cu o structură de învățământ bazată pe zece clase și a revenit în 2011 la opt clase.

În 2021 în comună existau următoarele școli:Situatie-scoli-Judet-BT.pdf - accesat 13 iulie 2025

Școala Gimnazială nr. 1 Hudești, cu 154 elevi, dir. Apătăchioae Mirela,Școala Gimnazială nr. 1 Hudești Școala Primară nr. 1 Mlenăuți, cu 14 elevi. Școala Gimnazială nr. 2 Vatra-Hudești, cu 77 elevi Școala Gimnazială nr. 3 Alba, cu 87 elevi Școala Gimnazială nr. 4 Baranca, cu 233 elevi

Grădinița cu program normal nr. 1 Mlenăuți, cu 21 copii Grădinița cu program normal nr. 2 Vatra, cu 23 copii. Grădinița cu program normal nr. 3 Alba-Hudești, cu 31 copii Grădinița cu program normal nr. 4 Baranca-Hudești, cu 72 copii

Școlile hudeștene Școala din Alba Datorită locuitorilor satului Alba care și-au dat copiii să învețe la Școala Costăcheasca din Lupeni, școala gimnazială din Alba a fost prima unitate de învățământ din comună cu clasele complete și a fost înființată în anul 1897. În perioada 1897 - 1927, școala a funcționat prin casele sătenilor în spații necorespunzătoare și neîncăpătoare. Până în 1902 au fost active doar clasele I-a și a II-a, apoi clasa a III-a și din 1907/1908 clasa a IV-a. Între anii 1900 - 1906 școala a fost condusă de preotul Gheorghe Dimitriu, fost absolvent al Seminarului „Veniamin Costache” din Iași. Clasa a V-a a luat ființă în anul școlar 1909/1910 suplimentându-se numărul de învățători la trei.Apătăchioae... pag. 252

Din 1911 primul post a fost ocupat de Burlacu Dumitru care era absolvent al Școlii Normale „Vasile Lupu” din Iași, originar din Bașeu. Învățătorul Burlacu a ocupat postul până la pensionarea sa din anul 1937. A ținut o evidență remarcabilă și o arhivă corespunzătoare, a dezvoltat relațiile dintre biserică și școală și a fost preocupat de construirea unui local de școală care a debutat în 1921. Imobilul a avut la bază materiale deficitare așa cum erau furcile, nuielele și șindrila pentru acoperiș. În 1925 s-a mărit numărul de învățători la șase. În anul școlar 1927 - 1928 cu ajutorul Comitetului Școlar din comuna Hudești s-au dat în folosința elevilor primele două săli de clasă. Preotul Dumitru Hadârcă a fost învățător titular în perioada 1920 - 1925. Din anul 1925 la Școala din Alba funcționau șapte clase gimnaziale. Dotarea claselor era satisfăcătoare cu mobilier suficient format din 40 de bănci cu patru locuri, scaune, table, catedre, dulapuri și vitrine pentru bibliotecă și arhivă.

După 1930 la închiderea anului școlar se organizau serbări școlare și fanfara satului cânta premianților „Mulți ani trăiască” și „Imnul Regal”. În toamna anului 1936 au venit la școală ca învățători - Vladimir Colescu și Elena Colescu, care au funcționat ca atare până în 1940, an în care școala avea 245 de elevi organizați în șapte clase și patru cadre didactice.Apătăchioae... pag. 253

În primăvara anului 1944, luna martie, Școala din Alba a fost evacuată în satul Izvoarele, Dâmbovița, arhiva ei rămânând în grija învățătoarei Eugenia Grosu. După cel de Al Doilea Război Mondial, întors acasă de pe front, Vasile Grosu și Eugenia și-au adus aportul la reorganizarea învățământului din satul Alba. Eugenia a murit de tifos exantematic în 1947 și a fost înhumată lângă biserica satului.

În perioada 1952 - 1984 a existat încă un post de învățător pentru ciclul primar de patru clase la Podiș-Alba, acolo unde învățau 16 - 17 copii. Conform normelor politice dictate de regimul comunist, în anul școlar 1953 - 1954 s-a încheiat alfabetizarea populației din satul Alba. În anul 1955 s-a trecut la construirea unui Cămin Cultural, obiectiv în care a funcționat și școala din Alba încă de la darea lui în folosință până în 1965. Au fost prevăzute prin proiectare patru săli de clasă, un laborator, o cameră pentru materialele didactice și încă una pentru materialele necesare ținerii cursurilor de geografie și istorie.