Educația din Australia include educația timpurie (nivel preșcolar) și învățământul primar (școli primare), urmate de învățământul secundar (licee) și în cele din urmă învățământul terțiar, care include învățământul superior (universități și alți furnizori de învățământ superior) și învățământul profesional (organizații de formare înregistrate). Reglementarea și finanțarea educației revin mai întâi statelor și teritoriilor; cu toate acestea, guvernul australian contribuie și el la finanțare.

În Australia, educația este obligatorie între vârstele de patru, cinci sau șase ani și cincisprezece, șaisprezece sau șaptesprezece ani, în funcție de stat sau teritoriu și de data nașterii.

În ceea ce privește învățământul primar și secundar, la școlile de stat învață aproximativ 64% dintre elevii australieni, cu aproximativ 36% în școli neguvernamentale. La nivel terțiar, majoritatea universităților din Australia sunt publice, iar taxele universitare sunt subvenționate printr-un program de împrumut pentru studenți în care plata devine scadentă atunci când debitorii ating un anumit nivel de venit, cunoscut sub numele de HECS. Susținută de Cadrul australian al calificărilor, implementat în 1995, Australia a adoptat un sistem național de calificări, care cuprinde învățământul superior, educația și formarea profesională (VET) și educația școlară. Pentru școlile primare și secundare, din 2010 a fost dezvoltată și implementată progresiv o programă națională australiană.

În 2012, Australia a fost clasată pe locul trei în topul furnizorilor de educație internațională după Statele Unite și Marea Britanie.

La studiul PISA din 2018, la nivel mondial elevii australieni OCED s-au clasat pe locul 16 la citit, pe locul 29 la matematică și pe locul 17 la științe. Aceasta continuă o scădere bruscă a standardelor educaționale.

Totuși Indicele Educației, publicat împreună cu Indicele Dezvoltării Umane al ONU în 2018, pe baza datelor din 2017, a evaluat Australia la 0,929, al doilea cel mai mare furnizor de educație internațională din lume.

Reglementare, funcționare și finanțare

Reglementarea, funcționarea și finanțarea educației sunt responsabilitatea statelor și teritoriilor, deoarece guvernul australian nu are o putere constituțională specifică pentru a adopta legi referitoare la educație. Cu toate acestea, guvernul federal ajută la finanțarea școlilor care nu sunt de stat, ajută la finanțarea universităților publice și subvenționează învățământul terțiar printr-o schemă națională de împrumut pentru studenți și reglementează furnizorii de educație profesională.

Învățământul post-obligatoriu este reglementat prin Cadrul Australian al Calificărilor, un sistem unificat de calificări naționale în școli, instruire și formare profesională și sectorul învățământului terțiar.

Implicarea guvernului australian în educație a fost în sarcina mai multor departamente de-a lungul anilor, Departamentul pentru Educație, Competențe și Ocuparea Forței de Muncă fiind înființat în 2020.

În Australia, anul universitar variază între state și instituții; cu toate acestea, în general începe la sfârșitul lunii ianuarie/începutul lunii februarie și se încheie la începutul/mijlocul lunii decembrie pentru școlile primare și secundare și colegiile TAFE, cu ușoare variații ale vacanțelor inter-semestrialeFor Western Australia, see: și la sfârșitul lunii februarie până la mijlocul lunii noiembrie pentru universități, cu vacanțe sezoniere și vacanțe pentru fiecare instituție de învățământ.

Nivelul preșcolar Prevederile guvernamentale din Australia privind anii de dinainte ca elevii să înceapă școala reprezintă o inovație recentă. În trecut, programele preșcolare și de pregătire în Australia era relativ nereglementate, iar copiii erau îngrijiți în moduri neoficiale de bone și de membrii familiilor lor și de asociații apropiați. Deși încă nu este obligatorie participarea copiilor, guvernul federal s-a concentrat din 2009 pe încurajarea familiilor să-și înscrie copiii (începând cu vârsta de aproximativ 4 ani) la o grădiniță care oferă educație și îngrijire timpurie de calitate. Legislația federală și de stat impune ca serviciile preșcolare să implementeze și să furnizeze programe bazate pe Cadrul de învățare pentru anii timpurii, aprobat la nivel național, implementat din 2009. Prima expunere în cadrul căreia mulți copii australieni trebuie să învețe împreună cu alții în afara educației parentale tradiționale este grădinița sau un grup de joacă condus de părinți. Acest tip de activitate nu este considerat în general școlarizare, deoarece educația preșcolară este separată de școala primară în toate statele și teritoriile, cu excepția Australiei de Vest - unde educația preșcolară este predată ca parte a sistemului școlar primar - și a statului Victoria, unde cadrul de stat, Cadrul de învățare și dezvoltare din primii ani în Victoria (VEYLDF) acoperă copiii de la naștere până la vârsta de 8 ani, este folosit de către școlile naționale. În Queensland, programele preșcolare sunt adesea numite Grădiniță sau Pregătitoare și sunt de obicei conduse în mod privat, dar atrag finanțare guvernamentală de stat dacă sunt derulate timp de cel puțin 600 de ore pe an și sunt predate de un profesor autorizat.

Instituțiile preșcolare sunt, de obicei, conduse de guvernele de stat și teritoriale, cu excepția celor din Victoria, Australia de Sud și New South Wales, unde sunt conduse mai des de consilii locale, grupuri comunitare sau organizații private. Învățământul preșcolar este oferit copiilor cu vârste între trei și cinci ani; prezența variază foarte mult între state, dar 85,7% dintre copii au urmat cursurile preșcolare cu un an înainte de școală, anul principal de prezență la nivelul preșcolar. Acest an este mult mai des frecventat și poate lua forma unor ore de activitate în timpul săptămânii. Majoritatea statelor Australiei finanțează acum nivelul preșcolar guvernamental pentru a oferi 15 ore pe săptămână (600 de ore pe an) pentru fiecare copil înscris în anul de dinainte de începerea școlii oficiale

Învățământ primar și secundar dreapta|miniatura| Persoanele care frecventează o instituție terțiară ca procent din populația locală la recensământul din 2011, subdivizată geografic pe zone statistice locale dreapta|miniatura| Persoanele care frecventează o instituție terțiară ca procent din populația locală la recensământul din 2011, subdivizată geografic pe zone statistice locale În 2023, în Australia erau înscriși 4.086.998 de elevi în 9.629 de școli primare, secundare și speciale. Până în 2023, școlile de stat au educat 64% din toți elevii, în timp ce școlile catolice (19,7%) și școlile independente (16,3%) au educat restul. În 2023, în școlile primare și secundare din Australia existau puțin sub 311.655 de cadre didactice cu normă întreagă (FTE). Cea mai mare parte a costurilor școlilor administrate de guvern este suportată de guvernul relevant de stat sau teritoriu. Guvernul australian oferă cea mai mare parte a finanțării publice pentru școlile neguvernamentale, care este completată de state și teritorii.

De obicei, școlile non-guvernamentale, atât religioase, cât și laice, percep taxe pentru școlarizarea obligatorie și alte tipuri de taxe. Școlile guvernamentale oferă educație fără taxe de școlarizare obligatorii, deși multe școli de stat solicită plata unor taxe „voluntare” pentru a acoperi anumite cheltuieli.

Indiferent dacă o școală este de stat sau privată, ea este reglementată de același cadru de standarde curriculare. Cadrul este administrat de Australian Curriculum, Assessment and Reporting Authority. Majoritatea școlilor impun elevilor să poarte uniforme școlare prestabilite. Un an școlar în Australia începe de obicei în ianuarie/februarie și se termină în decembrie.

Cerințe de prezență obligatorie Învățământul școlar în Australia este obligatoriu în anumite intervale de vârstă, conform legislației fiecărui stat sau teritoriu. În funcție de statul sau teritoriul în care se află, precum și de data nașterii copilului, educația este obligatorie începând de la vârsta de cinci până la șase ani și până la vârsta de cincisprezece până la șaptesprezece ani.

În ACT, NSW, Teritoriul de Nord, Queensland, Australia de Sud, Victoria și Australia de Vest, copiii sunt obligați legal să meargă la școală de la vârsta de șase ani, până la vârsta minimă de instruire. În Tasmania, vârsta de începere a școlii obligatorii este de 5 ani. Cu toate acestea, cei mai mulți copii încep anul preliminar de școlarizare formală, în Pre-Anul 1, între patru ani și jumătate și cinci ani și jumătate, an denumit grădiniță (uneori numită Anul K), primire, pregătire (de asemenea, prescurtat ca „preg”), tranziție sau fundație.

Până în 2024, rata de retenție națională între anul 10 și anul 12 (ARR), o măsurare a implicării elevului care oferă un indicator al sistemelor educaționale în păstrarea elevilor la școală dincolo de vârsta minimă de ieșire, a fost de 79,9% pentru toți elevii full-time din .

Programa australiană

Deși guvernele de stat și teritoriale sunt responsabile pentru reglementarea și furnizarea educației școlare în jurisdicția lor, prin Consiliul guvernelor australiene, guvernul Commonwealth-ului a jucat, din 2014, un rol din ce în ce mai important în stabilirea Curriculumului australian care stabilește așteptările pentru ceea ce trebuie să fie predat tuturor tinerilor australieni, indiferent de locul în care locuiesc în Australia sau de mediul lor. Dezvoltarea programei australiene se bazează pe principiile îmbunătățirii calității, echității și transparenței sistemului educațional din Australia. Curriculumul australian, pentru pre-Anul 1 până în Anul 9, este alcătuit din următoarele opt domenii de învățare: engleză; matematică; științe; științe umaniste și sociale; arte; tehnologii; sănătate și educație fizică, precum și limbi străine. În programa australiană de nivel secundar superior, pentru Anul 10, Anul 11 și Anul 12, cincisprezece discipline secundare superioare dintre engleză, matematică, știință, istorie și geografie au fost aprobate între 2012 și 2013. Autoritatea Australiană pentru Programă, Evaluare și Raportare a impus standardele de realizare care descriu calitatea învățării (inclusiv profunzimea înțelegerii, amploarea cunoștințelor și sofisticarea abilităților) așteptate de la studenții care au studiat conținutul pentru fiecare materie.

Tipuri de școli Tipurile de școli din Australia se încadrează în general în două categorii: școli de stat, fiind acele școli administrate de departamente sau agenții de stat sau de teritoriu; și școli neguvernamentale, fiind acele școli care nu sunt operate de departamente sau agenții guvernamentale. Școlile neguvernamentale pot fi clasificate ulterior, pe baza autoidentificării afilierii școlii. Școlile neguvernamentale sunt grupate pentru raportare ca școli catolice (inclusiv școli private afiliate celor catolice) sau private (alte școli neguvernamentale).

Școlile de stat primesc finanțare de la guvernul statal sau teritorial relevant. Școlile neguvernamentale obțin finanțare de la guvernul australian și de la guvernul statal sau teritorial relevant; și în majoritatea cazurilor, părinților li se cere să facă o co-plată pentru educația copilului lor.

Până în 2019, în cadrul educației primare și secundare, aproximativ două treimi dintre elevi au frecventat școli publice, iar o treime au frecventat școli neguvernamentale.

O mică parte dintre elevi sunt instruiți acasă în mod legal, mai ales în zonele rurale. O parte dintre acești elevi își completează educația cu School of the Air, un program educațional guvernamental australian care oferă acces la învățământul primar și secundar copiilor din zonele îndepărtate. Începând cu 1951, acest program a funcționat inițial prin transmisiuni radio, dar cursurile de predare telefonică au înlocuit aceste transmisiuni în 2005. Din 2007 până în 2009, au fost lansate cursuri și resurse online și au devenit metoda principală de învățare