Jurisdicția este autoritatea legală conferită unei instanțe sau unei instituții de a aplica legea, de a soluționa litigii și de a emite hotărâri cu forță juridică.
Etimologie Termenul jurisdicție provine din limba latină, din expresia , formată din ius („drept”, „lege”) și diction („ a spune”). În Roma Antică, acest termen desemna autoritatea magistratului de a emite hotărâri, de a interpreta și aplica legea în mod oficial.
Termenul poate desemna atât competența teritorială și materială a unei autorități, cât și sfera de aplicare a legii într-un anumit spațiu sau asupra unui anumit grup de persoane.
Jurisdicția internațională În context internațional, jurisdicția desemnează dreptul unui stat sau al unei instanțe internaționale (precum Curtea Penală Internațională) de a acționa asupra persoanelor, bunurilor sau evenimentelor în afara teritoriului său. Aceasta poate fi:
Jurisdicție teritorială care se aplică asupra faptelor petrecute pe teritoriul statului. Jurisdicție personală care se aplică asupra cetățenilor proprii, indiferent de locul în care se află. Jurisdicție universală aplicabilă în cazul crimelor internaționale grave (genocid, crime împotriva umanității), indiferent de naționalitate sau locul comiterii.
Categorie:Drept procesual