Valeri Oleksandrovîci Șevciuk (în ; ) a fost un scriitor ucrainean.
Biografie Șevciuk s-a născut în 1939 într-o familie de cizmari. În 1956, dorind să devină geolog, a aplicat la Institutul Silvic din Liov, dar a picat examenul de admitere fiind nevoit să lucreze într-o fabrică de beton. În anul următor a început studii de filologie la Kiev, iar după absolvire a lucrat pe post de corespondent la un ziar numit Garda Tânără.
Șevciuk și-a publicat prima lucrare, o povestire despre Taras Șevcenko intitulată „Nastunka” (Escrocheria), în 1961.
Șevciuk a decedat pe 6 mai 2025. Avea 85 de ani.
Premii 55x55px Premiul Național Șevcenko (Ucraina, 1988) 55x55px Ordinul Prințului Iaroslav cel Înțelept, clasa a V-a (Ucraina, 1999) 55x55px Medalia Jubiliară „25 de ani de independență a Ucrainei” (Ucraina, 2016)
Valeri Șevciuk a fost profesor emerit al Academiei Kiev-Mohyla și al Universității Naționale din Lviv. A fost laureat al Premiului Fundației Antonovych și al altor numeroase premii literare. Este, de asemenea, o figură onorată a culturii poloneze , iar operele sale au fost traduse în 22 de limbi.
În 2011, Premiul Valeri Șevciuk a fost instituit de Jitomir.
Lucrări notabile „La mijlocul săptămânii” (1967) „Esplanada 12” (1968) „Țipătul cocoșului în zori” (1979) „Pe un câmp umil” (1983) „O casă pe un munte” (1983) „Trei frunze în spatele ferestrei” (1986) „Arborele gânditorului” (1986) „Păsări de pe o insulă invizibilă” (1989) „Ciuma” (1989) „Un ceas etern” (1990) „Femeia cu flori” (1990 – colecție de basme) „Cărarea în iarbă. Saga Jitomir” (două volume, 1994) „În burta unei bestii apocaliptice” (1995) „ Ochiul Abisului ” (1996) „Femeia șarpe” (1998) „Lapte argintiu” (2002) „Umbrele care dispar. O cronică de familie.” (2002) „Statul cazac: Studii asupra istoriei înființării statului ucrainean” (1995) „Muza Roxelana: literatura ucraineană din secolele XVI-XVIII în 2 volume” (2005) „Sfinxul cunoscut și cel necunoscut. Hryhorii Skovoroda în perspectiva modernă” (2008)
A compilat mai multe culegeri de poezie de dragoste din secolele XVI-XIX și le-a tradus în limbaj literar modern, precum „Cântecele lui Cupidon” (1984) și poezia eroică din secolele IX-X „Câmpul lui Marte” în 2 volume (1989), „ Cronica lui Samiilo Velychko ” (în două volume, 1991) etc.
Traduceri Cei blânzi vor moșteni... (trad. lui Na poli smyrennomu ). Trad. de Viktoriia Kholmohorova. Kiev: Editura Dnipro, 1989.
Note
Legături externe Biografie
Categorie:Nașteri în 1939 Categorie:Nașteri pe 20 august Categorie:Decese în 2025 Categorie:Decese pe 6 mai Categorie:Traducători ucraineni Categorie:Scriitori ucraineni Categorie:Decese în Kiev Categorie:Oameni din Jitomir