Les Baux-de-Provence este o comună franceză situată în departamentul Bouches-du-Rhône, în regiunea Provence-Alpes-Côte d'Azur.
Situat în masivul Alpilles, satul Les Baux este astăzi în principal un sit turistic, mai degrabă decât un loc de viață. Este membru al asociației Les Plus Beaux Villages de France („Cele mai frumoase sate din Franța”) și primește peste un milion și jumătate de vizitatori pe an .
Geografie [{ "type": "ExternalData", "service": "geoline", "ids": "Q1075351", "properties": { "fill": "#fc3", "stroke": "#ac6600" }}, { "type": "ExternalData", "service": "geoline", "ids": "Q1344620", "properties": { "fill": "#fc3", "stroke": "#ac6600" }}]
Localizare Comuna este organizată în jurul unui sat situat pe un pinten stâncos, la începutul unui platou — primul contrafort al lanțului Alpilles — care domină cu 200 m câmpia din jur.
Comuna este dominată de o vastă fortăreață, Castelul Les Baux , astăzi în ruine, care oferă o panoramă largă asupra câmpiilor din sud, spre Arles și către apropiata Camargue.
Comune limitrofe
Hidrografie Datorită reliefului său, masivul Alpilles este străbătut de numeroase pâraie numite „gaudres”. Un gaudre (din provensalul gaudre: „pârâu mic”) desemnează un curs de apă adesea sec vara și cu un debit redus în restul anului. Principalele gaudres ale comunei sunt gaudre du Trible, a cărui sursă se află la nord de sat, gaudre du mas de Chevrier, care se varsă în gaudre d'Auge — aflat de asemenea pe teritoriul comunei, la vest de localitate — și gaudres de Verpetières și d'Entreconque, la est de sat.
Climă În 2010, clima comunei a fost clasificată ca tipic mediteraneană, conform unui studiu realizat de CNRS, bazat pe o serie de date care acoperă perioada 1971-2000. În 2020, Météo-France a publicat o tipologie a climei din Franța metropolitană, conform căreia comuna se află într-o zonă cu climat mediteranean, în regiunea climatică Provence, Languedoc-Roussillon. Aceasta este caracterizată de precipitații reduse vara, o foarte bună expunere la soare (2.600 ore/an), veri calde (21,5 °C), un aer foarte uscat vara și sec în toate anotimpurile, vânturi puternice (cu o frecvență de 40-50 % a vânturilor > 5 m/s) și puține cețuri .
Pentru perioada 1971-2000, temperatura medie anuală este de 14,3 °C, cu o amplitudine termică anuală de 17,6 °C. Cantitatea medie anuală de precipitații este de 665 mm, cu 5,4 zile de precipitații în ianuarie și 2,3 zile în iulie. Pentru perioada 1991-2020, temperatura medie anuală observată la stația meteorologică situată în comuna Eyragues la 11 km distanță în linie dreaptă , este de 15,2 °C, iar cantitatea medie anuală de precipitații este de 631,8 mm .
Pentru viitor, parametrii climatici estimati pentru comună pentru anul 2050, conform diferitelor scenarii de emisii de gaze cu efect de seră, pot fi consultati pe un site dedicat publicat de Météo-France în noiembrie 2022 .
Mistralul Mistralul bate puternic dinspre nord sau nord-vest, în special iarna și primăvara. Masivul Alpilles deviază vântul, dar acesta suflă la Les Baux aproape la fel de puternic ca în nordul lanțului. Mistralul bate puternic în medie 100 de zile pe an și slab 83 de zile, ceea ce înseamnă că rămân doar 182 de zile fără vânt pe an.
Se disting două tipuri de mistral: „mistralul alb”, care degajă complet cerul și accentuează luminozitatea, și „mistralul negru”, mai rar, care este însoțit de ploaie.
Clima regiunii Salon-de-Provence (1960–1991) Lună ian. feb. mar. apr. mai iun. iul. aug. sep. oct. nov. dec. Anual Temperatura minimă medie (°C) 1,1 2,1 3,9 6,6 9,9 13,6 16,2 15,7 13,2 9,5 4,9 1,9 8,2 Temperatura medie (°C) 5,7 7 9,2 12 15,7 19,5 22,5 21,9 19 14,8 9,5 6,3 13,6 Temperatura maximă medie (°C) 10,3 11,8 14,5 17,5 21,6 25,5 28,8 28,1 24,8 20,1 14,1 10,8 19 Precipitații (mm) 49,7 56,7 47,5 52,7 46,9 32,2 18,9 36,7 50,3 88,6 59,3 54,1 593,8 Umiditate relativă (%) 75 73 68 67 67 65 61 64 72 76 77 77 70
Floră și faună Faună Numeroase specii de animale cuibăresc în masivul Alpilles și pot fi observate ocazional pe teritoriul comunei Les Baux-de-Provence. Cea mai cunoscută este acvila lui Bonelli, specie protejată, la fel ca vulturul hoitar, șoimul și buha mare.
Stâncile aride adăpostesc o specie de șopârlă emblematică pentru masivul Alpilles, șopârla ocellată, considerată și ea o specie amenințată și protejată.
Specii vegetale protejate, precum ghiocelul de baltă (Leucojum aestivum) sau heliantemul cu frunze de Marum (Helianthemum lavandulaefolium), pot fi întâlnite acolo, în fundul văilor.
Specii vânate Teritoriul comunei Les Baux, în special văile sale, adăpostește numeroase mamifere. Mistrețul este foarte răspândit, iar populația sa este în creștere. În schimb, numărul iepurilor de câmp și al iepurilor domestici este în scădere. Cauza pare a fi epidemia de mixomatoză din 1953, care a decimat populațiile, urmată, începând cu sfârșitul secolului al XX-lea, de VHD-ul viral (boala hemoragică virală), care contribuie la diminuarea speciei. Rărirea rozătoarelor ar putea reprezenta, pe termen lung, o problemă pentru supraviețuirea speciilor de păsări răpitoare care se hrănesc cu acestea.
Alte specii de animale Nu se poate vorbi despre fauna din Les Baux fără a menționa specii precum vulpea, viezurele european, jderul de piatră, precum și popândăul sau șoarecele de câmp. Numeroase specii de lilieci își au cuibul aici.
Floră Flora din Les Baux este, în mare parte, xerică și mediteraneeană. Botanistul Bernard Girerd a identificat aici 800 de specii vegetale în anul 1992. În afară de măslin, caracteristic peisajului din zona Maussane, se remarcă prezența arborelui de liliac sălbatic (Celtis), a stejarului kermès pitic și a scorușului de munte.
Urbanism Tipologie La 1 ianuarie 2024, Les Baux-de-Provence este clasificată drept comună rurală cu habitat dispersat, conform noii grile comunale de densitate pe șapte niveluri definită de INSEE (Institutul Național de Statistică și Studii Economice) în 2022. Aceasta este situată în afara unităților urbane și nu se află sub influența unei zone metropolitane urbane .
Utilizarea terenului Conform bazei de date europene Corine Land Cover (CLC), utilizarea terenurilor în comuna Les Baux-de-Provence în 2018 era marcată de predominanța terenurilor agricole, care reprezentau 69,9% din suprafață, o proporție identică cu cea din 1990. Distribuția detaliată a terenurilor în 2018 era următoarea: zonele cu vegetație arbustivă și/sau ierboasă ocupă 40,0 % din suprafața comunei, pădurile 24,1 %, culturile permanente 23,8 %, zonele agricole eterogene 6,8 %, spațiile verzi artificializate neagricole 2,6 %, iar zonele urbanizate 2,5 % .
thumb|500px|centre|Harta infrastructurii și utilizării terenului a comunei în 2018 (CLC).
Căi de comunicație și transporturi
Comuna este deservită de: autostrada A7 (ieșirea nr. 25) și drumul departamental RD 99 ; autostrada A54 (ieșirea nr. 12) și drumul departamental RD 27.
Gara din Arles se află la 17 km vest de comună, iar gara Avignon TGV la 28 km nord.
La aproximativ treizeci de kilometri spre nord se află aeroportul Avignon – Caumont. În direcția sudică, este aeroportul Marseille Provence.
Toponimie Numele Baux-de-Provence provine din occitanul bauç (’baws), conform normei clasice, iar în provensală baus, conform normei mistraliene, și înseamnă „în abrupt”, „stâncă” sau „versant stâncos”. Această rădăcină se regăsește și în alte toponime, precum baou de Saint-Jeannet.
Potrivit istoricului britanic Edward Gibbon, „Baux” ar proveni dintr-o evoluție a termenului „Balthes” (care înseamnă „îndrăzneț” în gotică), numele unei ilustre familii nobile vizigote, care s-ar fi tras din zeul Gaut.
Printr-un decret din 7 august 1958, publicat în Journal officiel pe 12 august 1958, cu efect din 13 august 1958, La Baux devine Les Baux-de-Provence. În occitană provensală, comuna se numește Lei Bauç de Provènça conform normei clasice sau Li Baus de Prouvènço conform normei mistraliene.
Bauxita, minereul de aluminiu, își trage numele de la această comună, unde a fost exploatată pentru prima dată.
Istorie Preistorie și Antichitate
Capacitățile defensive ale așezării din Les Baux au făcut ca acest loc să fie, încă din cele mai vechi timpuri, atractiv pentru locuirea umană. Urme de locuire au fost descoperite și datate din jurul anului 6000 î.Hr., cum este cazul grotei Costapéra, descoperită în 1928, care adăpostea o înmormântare colectivă din Epoca Bronzului timpuriu.
Locul a fost folosit de celți ca fortificație sau oppidum în jurul secolului al II-lea î.Hr. Totuși, cartiere periferice ale castrum-ului s-au dezvoltat foarte devreme, precum cel al Trémaïé. Trecerea din oppidum-ul de la Les Baux către câmpia din nordul masivului Alpilles se făcea pe un drum protoistoric care, prin valea Laval, ducea spre orașul Glanon, ce va purta mai târziu numele de Glanum.
În timp ce Protoistoria este puternic marcată de pastoralism și agricultură în masivul Alpilles, se extrage piatră de calcar din carierele din jurul localității Les Baux, unde a fost descoperat un atelier datând de la sfârșitul secolului al II-lea și începutul secolului I î.Hr. În a doua parte a primei epoci a fierului (secolele VII–VI î.Hr.), populația devine sedentară și începe să construiască locuințe durabile. Castrum-ul se organizează asemenea unui sat, cu străzi și case lipite unele de altele. Procesul de instalare permanentă trebuie pus în legătură cu intensificarea schimburilor economice cu comercianții mediteraneeni. În schimbul produselor de lux, locuitorii Alpilles-ului produc cereale și trec de la o stare de autarhie la o adevărată economie de schimb. În secolele următoare, populația din Alpilles scade considerabil: factorul principal este reprezentat de factorul de atracție a coloniei comerciale grecești din Arles, care atrage mulți locuitori din întreaga regiune.
Evul Mediu În Evul Mediu, Les Baux a devenit fortăreața principală a unui domeniu feudal care controla 79 de orașe și sate din împrejurimi. Fortăreața a fost construită între secolele al XI-lea și al XIII-lea pe o suprafață vastă de șapte hectare. Prinții de Baux au controlat o mare parte a Provence timp de mulți ani și au câștigat o reputație puternică în regiune. Ei pretindeau că descind din regele mag Baltazar, adăugând pe stema lor o stea de argint cu șaisprezece raze, pentru a aminti de steaua care, potrivit Evangheliei, i-a călăuzit pe cei trei magi spre Betleem. Deviza lor era: „La întâmplare, Baltazar.”
Cetate medievală situată la granița dintre Languedoc, Comtat Venaissin și Provence, fortăreața a avut o istorie militară agitată și a fost ținta multor asedii. Impunătorul donjon care domină și astăzi peisajul amintește de importanța acestui castel, râvnit de mulți în Evul Mediu.
În secolul al XII-lea, prinții din Baux au fost nevoiți să se supună conților de Provence din dinastia de Barcelona, în urma războaielor baussenques. Marele castel a început atunci să fie cunoscut pentru curtea sa cultivată și cavalerescă. Domeniul a luat sfârșit în cele din urmă în secolul al XV-lea, odată cu moartea ultimei prințese din Baux.
Moartea reginei Ioana I declanșează o criză de succesiune în fruntea , orașele Uniunii din Aix (1382–1387) susținându-l pe Carol de Duras împotriva lui Ludovic I de Anjou. Regele Franței, Carol al VI-lea, intervine și îl trimite pe seneșalul de Beaucaire, Enguerrand d’Eudin, de partea căruia trece Guillaume-Roger de Turenne. Les Baux, aflat în posesia acestuia din urmă, rămâne astfel neutră la începutul conflictului, pentru ca spre sfârșitul deceniului să se alăture taberei angevine.
Vechiul Regim