Liberarea condiționată reprezintă o instituție de drept penal ce constă în acordarea permisiunii unui prizonier să își execute restul de pedeapsă în afara penitenciarului, în cazul în care acesta a fost condamnat la pedeapsa închisorii sau a detențiunii pe viață. Reprezintă o excepție de a uzanța conform căreia o pedeapsă privativă de libertate atrage, de regulă, executarea acesteia într-un penitenciar pe întreaga durată stabilită de către instanță.Mihail Udroiu, Fișe de drept penal. Partea generală. Teorie și cazuri practice, București, editura C.H. Beck, 2024, p. 355;
Instanța poate dispune măsura eliberării unui condamnat înainte de executarea pedepsei în totalitate, dacă acesta îndeplinește anumite condiții precum: condamnatul a executat parțial pedeapsa, dacă a fost disciplinat și muncitor, dacă a dat dovezi temeinice de îndreptare, de asemenea se ține seama de vârsta și starea de sănătate a acestuia, de antecedentele și forma de vinovăție cu care a săvârșit fapta.
Măsura de liberare condiționată obligă condamnatul să se supună unor condiționalități, numite măsuri de supraveghere: să se prezinte la organul de supraveghere la anumite date fixe, să anunțe orice schimbare de domiciliu, de locuință sau reședință, să anunțe deplasările care depășesc o anumită perioadă de timp, să anunțe schimbarea locului de muncă.
Pedeapsa se consideră executată dacă de la liberare și până la împlinirea duratei pedepsei, condamnatul nu a înfăptuit o nouă infracțiune. Dacă, în schimb, în intervalul amintit, condamnatul săvârșește o nouă infracțiune din cele prevăzute expres de lege, măsura liberării condiționate se revocă iar condamnatul reia executarea pedepsei în condițiile legii.
Note
Bibigrafie Udroiu, M; Fișe de drept penal. Partea generală. Teorie și cazuri practice, București, editura C.H. Beck, 2024.
Categorie:Închisori și centre de detenție