Danuta Szaflarska (; nume real Zofia Danuta Szaflarska, pseudonim: Młynarzówna, ) a fost o actriță de film și teatru poloneză care a jucat în peste 40 de roluri cinematografice și peste 80 de roluri în teatru. În 2008, a primit premiul Złota Kaczka pentru cea mai bună actriță poloneză a secolului.Gloria Artis for Danuta Szaflarska at the Kulturaonline.pl (in Polish). Retrieved February 12, 2015.Gloria Artis for Danuta Szaflarska at the Kulturaonline.pl (in Polish). Retrieved February 12, 2015.

Szaflarska a participat la Revolta de la Varșovia ca agent de legătură. Szaflarska a fost decorată cu Ordinul Polonia Restituta, Crucea de Comandor și Crucea de Comandor cu Stea, unul dintre cele mai înalte ordine ale Poloniei, precum și cuMedalia de Aur Gloria Artis (2007).Gloria Artis for Danuta Szaflarska at the Kulturaonline.pl (in Polish). Retrieved February 12, 2015.

A jucat în Teatrul de Televiziune (Teatr Telewizji), în piese radiofonice ale Teatrului Radio Polonez (Teatr Polskiego Radia), în seriale de televiziune și a dublat, de asemenea, filme străine. Și-a început cariera de actriță în septembrie 1939 și a încheiat-o în noiembrie 2016, la vârsta de 101 ani. A fost actrița poloneză cu cea mai lungă experiență și cu cea mai longevivă activitate. A jucat în filme precum: Cântece interzise (Zakazane piosenki, 1946), Comoara (1948), Adio Mariei (Pożegnanie z Marią, 1991), Diavoli, diavoli (Diabły, diabły, 1991), E timpul să mor (Pora umierać, 2007).

Biografie și carieră Szaflarska s-a născut în Kosarzyska, Piwniczna-Zdrój (în Galicia, Austro-Ungaria, acum Polonia).

În 1939 a absolvit Institutul de Stat de Artă Teatrală (Państwowy Instytut Sztuki Teatralnej) din Varșovia, iar în același an – după izbucnirea celui de-Al Doilea Război Mondial – și-a făcut debutul pe scenă la Teatrul Pohulanka din Vilnius, la 14 septembrie 1939, ca Pernette în piesa Szczęśliwe dni de Claude-André Puget în regia lui Bronisław Dąbrowski. În timpul următoarei reprezentații, la 17 septembrie, ziua invaziei URSS a Poloniei, în teatrul din Vilnius s-au auzit șuieratul gloanțelor și vuietul artileriei sovietice. Publicul îngrozit a părăsit sala, dar actorii au terminat spectacolul, urmând principiul lui Zelwerowicz: Nu întrerupe niciodată spectacolul!

Pe parcursul a doi ani, a interpretat la Vilnius aproximativ 20 de roluri diferite, de la clasice la comedii de moravuri. Ea a jucat, printre altele: un înger în piesa Pastorală de Leon Schiller (regia Stanisława Perzanowska) și Marynia în piesa Klub Bachelorów de (regia Michał Melina).

După atacul german asupra URSS în 1941, s-a întors de la Vilnius la Varșovia. Nu a vrut să joace în teatre care funcționau cu acordul ocupantului, dar a jucat în teatre clandestine (1942–1943), punând în scenă piese în secret în apartamente private și în Teatrul Frontului Armatei Teritoriale (1943–1945). Teatrul clandestin a fost inițiat de Bohdan Korzeniewski și regizat de Leon Schiller și Edmund Wierciński. Teatrul Frontului Armatei de Interne a fost condus de Józef Wyszomirski. A participat la Revolta din Varșovia ca agent de legătură.

Sub pseudonimul „Młynarzówna”, a participat la Revolta din Varșovia din 1944 ca aghiotantă a lui Jan Ciecierski, pseudonimul „Rosen”. În prima noapte a revoltei, a construit baricade în Śródmieście, dar a doua zi, după ce germanii au ocupat zona, a trebuit să fugă împreună cu mama ei, fiica ei de un an și soțul ei, Jan Ekier. A cântat sub numele fictiv „Danuta Nowak” la concerte pentru insurgenți și civili, la care au participat și Mira Zimińska, Irena Kwiatkowska, Mieczysław Fogg și alții. După revoltă, ea a părăsit orașul distrus, mergând mai întâi la lagărul de tranzit din Pruszków, iar de acolo la Cracovia. miniatura|Film nr. 09-10 cu Danuta Szaflarska și Jerzy Duszyński pe copertă După război, a jucat timp de un an la Teatrul Vechi (Narodowy Stary Teatr im. Heleny Modrzejewskiej), apoi la Teatrul de Cameră Casa Soldaților din Łódź. În 1946, a participat la producția primului film polonez de lung metraj postbelic, Cântece interzise, regizat de Leonard Buczkowski, care a comemorat creativitatea muzicală antigermană și partizană a locuitorilor Varșoviei în timpul ocupației. Ea a interpretat rolul feminin principal – Halina Tokarska, o tânără din Varșovia activă într-o organizație clandestină. Chiar înainte de finalizarea filmărilor pentru Cântece interzise, a apărut pe coperta revistei Film, nr. 09-10, alături de Jerzy Duszyński. Bugetul filmului nu a fost mare, condițiile de muncă au fost dificile, iar filmul nu a fost inițial conceput ca o producție de lungmetraj. Actrița a apărut pe platourile de filmare îmbrăcată în propria rochie, singura pe care a purtat-o ​​prin oraș, pentru că nu avea alta. Filmul, care a avut premiera la 8 ianuarie 1947, s-a bucurat de o mare popularitate, iar versiunea sa ulterioară, care a pus accentul mai mult pe ororile războiului, a fost lansată în anul următor, devenind un film preferat al publicului polonez din acea vreme. Rolul din Cântece interzise i-a adus un mare succes și Danutei Szaflarska.Tadeusz Lubelski: Școala de film poloneză pe fundalul cinematografiei autohtone. În: Tadeusz Lubelski, Iwona Sowińska, Rafał Syska: Cinema clasic. Istoria cinematografiei, volumul 2 . Cracovia: Universitas, 2011, p. 953–954. .http://warszawa.wyborcza.pl/warszawa/1,150427,19647517,warszawa-lat-50-200-zdjec-na-nowej-wystawie-w-dsh.html

În anii 1940, a fost considerată cea mai iubită persoană din cinematografia poloneză. În deceniile următoare a fost cunoscută în principal pentru rolurile sale comice în piese puse în scenă de teatrele din Varșovia (Teatrul Współczesny, Teatrul Național, Teatrul Dramatyczny, Teatrul Rozmaitości). Ea a fost redescoperită în cinematografie în anii 1990. Atât criticii, cât și telespectatorii i-au apreciat personalitatea și temperamentul. A fost onorată și premiată de nenumărate ori. A fost decorată cu Ordinul Polonia Restituta, Crucea de Comandor și Crucea de Comandor cu Stea și cu Medalia de Aur Gloria Artis (2007).

S-a căsătorit cu primul ei soț, , pianist, în 1942. Au avut o fiică, Maria. Cuplul a divorțat. Al doilea soț al său, Janusz Kilański, a fost crainic radio. El a fost tatăl celei de-a doua fiice a Szaflarskai, Agnieszka. Kilański și Szaflarska, de asemenea, au divorțat. miniatura|Szaflarska și președintele Poloniei Bronisław Komorowski la dezvelirea monumentului la Varșovia (2012) Szaflarska a împlinit 100 de ani în februarie 2015.

A fost o actriță a Teatrului Rozmaitości din Varșovia, specializată în dramaturgie modernă și progresivă, iar în ultimii săi ani (până în 2016) a apărut în patru piese diferite în acest teatru.

Filmografie 1946: Dwie godziny 1946: 1948: Comoara (Skarb) – Krysia Różycka-Konar 1951: Premiera varșoviană — contesa Krystyna 1953: Domek z kart 1956: Zemsta 1961: Dziś w nocy umrze miasto 1961: Ludzie z pociągu 1962: 1962: Głos z tamtego świata 1967: To jest twój nowy syn 1971: Pan Samochodzik i templariusze (serial TV) 1977: Lalka (serial TV) 1978: Morții fac umbră (Umarli rzucają cień) — „Mamusia”, văduva unui vechi activist de partid, gazda întâlnirilor conspirative 1978: Wsteczny bieg 1980: 1982: Valley of the Issa 1984: 5 dni z życia emeryta 1986: Pokój dziecinny 1989: Babisia 1990: Korczak 1991: Diabły, diabły 1991: 1993: Pajęczarki 1993: Pożegnanie z Marią 1994: Faustyna 1995: Świt na opak 1996: Spóźniona podróż 1997: Księga wielkich życzeń 1998: Nic 1998: Siedlisko (serial TV) 1999: Alchemik i dziewica 1999: Egzekutor 1999: Palce lizać (serial TV) 1999: The Junction 1999: Tydzień z życia mężczyzny 2000: Nieznana opowieść wigilijna 2000: Żółty szalik 2001: Listy miłosne 2001: The Spring to Come 2002: The Spring to Come (serial TV) 2003: Królowa chmur 2004: Czwarta władza 2007: Ranczo Wilkowyje 2007: E timpul să mor (Pora umierać) 2008: How Much Does the Trojan Horse Weigh? (Ile wazy kon trojanski?) 2008: Încă nu este seară (Jeszcze nie wieczór) 2009: Ostatnia akcja 2009: Janosik: O poveste adevărată (Janosik. Prawdziwa historia) 2010: Mała matura 1947 2012: Rămășițe (Pokłosie) 2014: Między nami dobrze jest 2015: Mama mea și alți țăcăniți din familie

Dublaj în poloneză

1949: Spotkanie nad Łabą .... Janet Sherwood 1950: Rada bogów 1951: Śmiech w raju 1955: Czarna teczka .... Yvonne 1955: Pamiętnik majora Thompsona 1955: Doamna și Vagabondul 1956: Marynarzu, strzeż się 1962: Próba terroru 1962: Wspaniały Red 1962: Trzy plus dwa 1962: Julio, jesteś czarująca .... Julia 1963: Miecz i waga 1967: Kobiety nie bij nawet kwiatem 1968: Nie do obrony 1970: Zerwanie 1970: Trup w każdej szafie .... Sabrina 1971: .... 1991: Hook .... 1994: Viața la țară .... Moud 2006: Karol, Papa care a rămas om .... Maica Teresa 2007: Magie în New York .... Narator

Note

Vezi și Listă de actori polonezi Listă de actrițe poloneze

Legături externe

Categorie:Nașteri în 1915 Categorie:Nașteri pe 6 februarie Categorie:Decese în 2017 Categorie:Decese pe 19 februarie Categorie:Actrițe de teatru poloneze Categorie:Actrițe de film poloneze Categorie:Actrițe din secolul al XX-lea Categorie:Beneficiari ai Medaliei Gloria Artis Categorie:Centenari polonezi Categorie:Oameni din voievodatul Polonia Mică