Trifon Kostadinov Grekov (în bulgară și macedoneană Трифон Костадинов Греков; ), născut Trăpce Gărkov (în ) dar cunoscut și ca Trifun Grekovski (în ) sau Trifun Greković (în ), a fost un medic macedonean, activist politic emigrant în timpul și după Primul Război Mondial și partizan macedonean în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial.

Biografie Trăpce Gărkov s-a născut în orașul otoman Yenice-i Vardar, în prezent Giannitsa, Grecia. Tatăl său a fost unul dintre proeminenți din oraș și membru al , deopotrivă cu alți membri ai familiei sale.

A absolvit din Salonic în 1913 și a plecat în Elveția în timpul celui de-Al Doilea Război Balcanic. S-a stabilit la Geneva, unde a studiat între 1914 și 1920 la Facultatea de Medicină. Împreună cu alți studenți macedoneni, a fondat Societatea Academică „Macedonia”. După absolvire, a rămas în Elveția timp de mai mulți ani, lucrând ca medic și manifestând activism politic pentru o .

La Geneva, Grekov a fost membru al Biroului Internațional pentru Apărarea Popoarelor Indigene și secretarul comisiei pentru Macedonia a acestui birou. În iunie 1921, i-a înmânat o petiție lui Helmer Rosting la Secretariatul Ligii Națiunilor, pe care Rosting a salutat-o ca fiind informativă. A trimis o telegramă de felicitare congresului fondator al , desfășurat în decembrie 1921 la Sofia, și s-a alăturat acestei organizații, semnând mai multe articole în „Macedonia Autonomă”. De asemenea, a călătorit la Lausanne, unde la sfârșitul anului 1922-începutul anului 1923 a avut loc o conferință internațională, cu scopul de a prezenta problema macedoneană. În acest scop, a reușit să se întâlnească la Lausanne cu reprezentanți italieni, americani și englezi. De asemenea, a făcut parte dintr-un grup de federaliști care s-au adunat la Viena la sfârșitul anului 1923-începutul anului 1924 și au format un departament juridic al organizației. Acest grup a început să publice ziarul „Conștiința macedoneană”, în care Grekov și-a publicat în 1924 eseul intitulat „O scurtă istorie a Macedoniei”.

La mijlocul anilor 1920 s-a întors în regiunea Macedoniei și s-a stabilit în Ghevghelia, pe atunci în Regatul Iugoslaviei, unde a lucrat ca singurul medic din oraș. El a ținut un discurs la o demonstrație organizată de autoritățile din Ghevghelia împotriva politicii de asimilare a „minorității sârbe” din Grecia, adică a „slavilor macedoneni” așa cum erau văzuți de Belgrad.Гърцитѣ негодуватъ. Антигръцки митингъ и въ Гевгели, в-к Устремъ. 22 януари, 1926 г.; III (20). стр. 3. În 1936, lui Grekov i s-a alăturat tânărul doctor Dimitar Micev și cei doi deserveau în calitate de medici întreaga populație a orașului, precum și a localităților învecinate, precum Valandovo, , și . În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, Grekov a fost mobilizat ca în armata bulgară la Bitola și Kumanovo.Златко Трајков и Ристо Стамков, Гевгелија 130 години град. Општина Гевгелија, 2016. стр. 127. „Со воспоставувањето на новата окупаторска власт, во периодот од 1941 до 1944 година, д-р Трифун Грековски ќе биде почесто мобилизиран во воените трудови единици на бугарската армија, надвор од град Гевгелија.”

La mijlocul lunii august 1944, Grekov a dezertat și s-a mutat în satul , controlat de partizani și situat într-o zonă deluroasă la nord-est de Kumanovo. Acolo a organizat un adăpost pentru partizanii răniți și bolnavi. Până la sfârșitul războiului, a lucrat la spitalul partizan din . În 1945, când Macedonia a devenit una dintre republicile Iugoslaviei socialiste, a fost trimis la Bitola pentru a organiza serviciul de sănătate. În 1951, a fost transferat la muncă în Veles. S-a întors la Ghevghelia în 1954 și a lucrat acolo ca medic până la ieșirea la pensie în 1962. A murit în același oraș în 1973.

Convingeri miniatura| Propunerea lui Grekov de drapel al viitorului stat MacedoniaПалешутски, Костадин. Македонското освободително движение след Първата световна война (1918 – 1924). София, Издателство на Българската академия на науките, 1993. . стр. 88-89. În prima jumătate a anilor 1920, Grekov s-a autoidentificat drept , dar ținând cont de faptul că Macedonia era locuită de oameni de diferite etnii și confesiuni religioase și că din 1913 era împărțită între Grecia și Serbia, care aveau o politică agresivă de asimilare a populației locale, el a considerat că interpretarea problemei macedonene drept una bulgară a început să fie dăunătoare și, în schimb, a propus ca regiunea Macedoniei să devină un stat independent de statele balcanice vecine, chiar și de Bulgaria.

În această privință, el a redactat un proiect de constituție pentru o viitoare Macedonie independentă, bazată pe constituția elvețiană, subliniind că diversitatea acestei țări occidentale este similară cu cea a Macedoniei și, prin urmare, a pledat pentru conceptul de „Elveția Balcanilor”, adică unirea macedonenilor într-un singur stat, în ciuda diferențelor lor etnice și religioase. Contribuind la cauza Macedoniei independente, a scris un articol despre simbolurile unui astfel de viitor stat. El a căutat să demonstreze descendența macedonenilor moderni din Alexandru cel Mare și Chiril și Metodiu, cele mai importante figuri istorice originare din regiunea Macedoniei.

Note explicative

Note

Categorie:Nașteri în 1893 Categorie:Nașteri pe 1 august Categorie:Decese în 1973 Categorie:Decese pe 9 iunie Categorie:Medici macedoneni Categorie:Partizani iugoslavi Categorie:Persoane din relațiile publice Categorie:Medici din secolul al XX-lea