Lista celor mai mari palate din lume clasifică clădirile care servesc sau au servit ca reședințe regale, în funcție de suprafața utilă totală, respectiv totalitatea suprafețelor interioare, disponibilă pe toate nivelurile (etajele) clădirii.
Întrucât nu există o regulă unanim recunoscută, există mai multe posibilități de clasificare a palatelor în funcție de mărime, spre exemplu în funcție de suprafața de teren ocupată (amprentă la sol), de volum sau de numărul de camere.
Cel mai mare palat din lume după suprafața totală de teren dintre zidurile fortificate ale palatului este complexul Orașul Interzis din Beijing, care acoperă o suprafață de . Cele din Orașul Interzis însumează o suprafață de și conțin în total , întrucât vechii chinezi credeau că Împăratul de Jad avea în palatul său, așa că au construit cu una mai puțin decât în palatul divin, din respect.
Cel mai mare palat rezidențial funcțional din lume este Palatul Nurul Iman din Brunei, cu o suprafață utilă de și care conține . Clădirea are, de asemenea, , o sală de banchet care poate găzdui , un garaj care poate găzdui , cinci piscine și un grajd cu aer condiționat care poate găzdui până la de polo.
Palatul Potala din Lhasa, Tibet, situat la o altitudine de , cu pe și o suprafață de peste , este unul dintre cele mai mari palate din lume după suprafață. Până în 1959 a fost reședința de iarnă a lui Dalai Lama. Complexul cuprinde o grădină cu patru palate și o mănăstire, precum și alte săli și pavilioane, toate integrate într-o suprafață de .
Dintre castelele care au avut rol de reședință regală, Castelul Malbork și Castelul din Praga sunt considerate cele mai mari din lume. Ambele castele au suferit modificări de-a lungul secolelor și nu au fost inițial destinate a fi palate, ci cetăți militare, la fel ca majoritatea castelelor existente. Conform Guinness World Records, Castelul Praga este cel mai mare castel antic, iar Castelul Malbork este cel mai mare castel din cărămidă din lume.
Palate convertite
Numeroase palate sunt foste reședințe regale care au atins dimensiunile lor actuale după ce au încetat să fie folosite ca reședințe regale și au fost convertite în alt scop. Cel mai bun astfel de exemplu este Palatul Luvru. Ca reședință regală, clădirea avea dimensiuni mult mai mici decât actualul Muzeu Luvru. Palatul Luvru a fost abandonat ca reședință regală în 1682, când regele Ludovic al XIV-lea și-a mutat curtea la Palatul Versailles, Palatul Luvru primind rolul de a adăposti colecțiile regale și de a găzdui servicii administrative, trecând de-a lungul secolelor prin mai multe renovări, extinderi și completări, cea mai semnificativă având loc în timpul celui de-al doilea Imperiu Francez, în secolul al XIX-lea. Palatul, devenit Muzeul Luvru, a atins dimensiunea actuală abia în 1988.
Palatul de iarnă din Sankt Petersburg și anexele sale nu au fost extinse după Revoluția rusă, dar Muzeul Ermitaj ocupă și alte clădiri, care sporesc dimensiunea muzeului, dar nu și a palatului. Astfel, suprafața utilă a Palatului de iarnă măsoară , pe când suprafața utilă a Muzeului Ermitaj, centrat pe Palatul de Iarnă, măsoară , incluzând clădirile anexe palatului principal, care au fost folosite de Curtea Imperială și fac parte din complexul palatului.
Palate nelocuite
Unele palate, deși reședințe regale, sunt nelocuite. Astfel, Palatul Regal din Madrid este încă folosit pentru funcții de stat și deși monarhii spanioli l-au ocupat cândva, actualul rege al Spaniei, Filip al VI-lea, preferând să locuiască într-un palat mult mai mic, Palatul Zarzuela. De asemenea, Palatul Regal din Stockholm, deși este considerat „cel mai mare palat din lume încă folosit pentru scopul său inițial”, nu este ocupat în prezent, monarhii suedezi locuind în Palatul Drottningholm.
Clădiri monumentale care nu au fost palate regale
Deși numeroase clădiri poartă titlul de „palat”, ele nu au fost destinate să fie folosite ca reședință regală, acestea nefiind incluse în listă. Astfel, Palatul Parlamentului din București, cea mai mare clădire administrativă din lume, cu de diferite dimensiuni, unele monumentale, măsoară de suprafață utilă, mult peste Palatul Luvru, dar nu a fost niciodată reședință regală, ultimul rege al României, Mihai I, fiind forțat să abdice în 1947, iar clădirea, numită inițial Casa Poporului, a fost construită în perioada socialistă.
Palatul Westminster din Marea Britanie a fost construit în Evul Mediu ca reședință regală și a servit drept reședință principală a monarhului până în 1522, când Henric al VIII-lea a mutat curtea în Palatul Whitehall. De atunci, Palatul Westminster a fost folosit de către Camera Lorzilor și Camera Comunelor. Cea mai mare parte a palatului medieval a fost distrusă de un incendiu în 1834, iar construcția actualei clădiri a început în 1840. Palatul actual a fost proiectat special pentru uz parlamentar, deși este proprietatea Coroanei britanice și păstrează statutul de reședință regală. Deși palatul medieval a fost distrus aproape în întregime, cea mai importantă parte care a supraviețuit a fost Westminster Hall, o sală monumentală construită în 1097 în timpul domniei lui William al II-lea.
Cele mai mari palate dispărute
În antichitate, numeroase palate erau comparabile cu cele existente. Un exemplu este palatul minoic din Knossos, de pe insula Creta. Palatul, a cărui construcție a început în 2000 î.Hr., a atins cea mai mare dimensiune în 1500 î.Hr., având o suprafață de și numărând .
Complexul palatului Malkata din Teba a fost construit de faraonul Amenhotep al III-lea în secolul al XIV-lea î.Hr. Dimensiunea complexului este necunoscută, dar conținea un lac artificial în forma literei T care acoperea o suprafață între 2 și 3,6 km2, dimensiunea palatului principal fiind de aproximativ .
Se estimează că Basileia (cartierul regal) din Alexandria acoperea o suprafață de aproximativ (). Potrivit lui Strabon, ocupa un sfert sau chiar o treime din întregul oraș. Complexul cuprindea mai multe palate și reședințe regale, parcuri și grădini, faimoasa Bibliotecă din Alexandria, morminte regale (inclusiv monumentul lui Alexandru cel Mare), temple, un teatru, un gimnaziu, o grădină zoologică, o cetate, o închisoare, apartamentele regale și trezoreria regală.
Vila lui Hadrian din Tivoli, Italia a fost un complex de peste construite intre anii 118 si 130, acoperind o suprafață de cel putin . Vila a fost cel mai mare exemplu roman de grădină alexandriană, recreând un peisaj sacru. Complexul includea palate, mai multe thermae, un teatru, temple, biblioteci, camere de stat și cartiere pentru curteni, pretorieni și sclavi.
Când „Casa de Aur” (Domus Aurea) a împăratului roman Nero a fost construită în Roma după marele incendiu din anul 64, clădirile acopereau o suprafață de , iar vila principală a complexului avea peste
În anul 200 î.Hr., Palatul Weiyang a fost construit la cererea împăratului Gaozu din dinastia Han, sub supravegherea prim-ministrului său, Xiao He. Palatul a supraviețuit până în timpul dinastiei Tang, când a fost ars de invadatorii prădători în drum spre capitala Tang, Chang'an. A fost cel mai mare complex de palate construit vreodată, acoperind , o valoare de 6,7 ori mai mare decât cea suprafeței Orașului Interzis sau de 11 ori mai mare decât suprafața Cetății Vaticanului.
Palatul Daming a fost complexul palatului imperial al dinastiei Tang din Chang'an, servind drept reședință imperială timp de peste . În 634, împăratul Taizong din dinastia Tang a lansat construcția Palatului Daming pentru tatăl său, împăratul Gaozu, ca act de evlavie filială. Cu toate acestea, împăratul Gaozu s-a îmbolnăvit și nu a fost martor la finalizarea palatului înainte de moartea sa în 635, iar construcția a fost oprită. Wu Zetian l-a însărcinat pe arhitectul curții Yan Liben să reproiecteze palatul în 660, iar construcția a reînceput în 662. În 663, construcția palatului a fost finalizată sub domnia împăratului Gaozong, acesta ordonând extinderea palatului odată cu construirea Sălii Hanyuan, care a fost finalizată în 663. În același an, familia imperială Tang s-a mutat din Palatul Taiji în Palatul Daming, deși acesta nu fusese încă finalizat, acesta devenind noul sediu al curții imperiale și centrul politic al imperiului. Suprafața complexului palatului era de .
În lumea islamică, cele mai mari palate au fost cele construite în Samarra abbasidă. Al-Mu'tasim a construit în 836 Dar al-Khilafa, care se întindea pe , ca principal complex palatal și reședință a califilor, funcționând până la abandonarea sa în 892. În cadrul complexului se află două palate principale, Dar al-'Amma și al-Jawsaq. Primul era palatul public în care califul primea în audiență lunea și joia, unde califul al-Musta'in primea jurămintele de credință, iar al-Muhtadi ținea ședințele curții Al-Maẓālim, în care se acordau despăgubiri oamenilor obișnuiți. Palatul său principal, Bab al-'Amma, era și locul unde se desfășurau pedepsele publice. Cât despre al-Jawsaq, aceasta era reședința privată a califilor și a familiilor lor, de la al-Mutasim până la al-Mutamid, mulți dintre aceștia fiind îngropați tot aici. A servit și drept închisoare pentru prizonieri distinși, precum al-Afshin sau frații lui al-Musta'in, iar până în 903, când al-Muktafi a decis să restabilească capitala la Samarra, al-Jawsaq devenise o ruină
Califul Al-Mutawakkil a căutat să-și întreacă predecesorii și a fost un constructor prolific, dublând dimensiunea orașului. După ce s-a întors de la Damasc în octombrie 858, a început să fondeze un nou oraș, al-Mutawakkiliyya. O parte din acesta era Palatul al-Ja'fari, care se întindea pe o suprafață de 211 hectare, cel mai mare palat construit vreodată în afara Chinei. Califul s-a mutat acolo în aprilie 860, dar în anul următor, acesta a servit drept loc al asasinării sale de către garda sa turcă. Fiul său, Al-Muntasir, a abandonat palatul și s-a mutat înapoi la Dar al-Khilafa.
Lista celor mai mari palate din lume