Legislația privind gestionarea deșeurilor reglementează transportul, tratarea, depozitarea și eliminarea tuturor tipurilor de deșeuri, inclusiv a deșeurilor municipale solide, a deșeurilor periculoase și a deșeurilor nucleare, printre multe alte tipuri de deșeuri. Legislația privind deșeurile este, în general, concepută pentru a reduce la minimum sau a elimina dispersarea necontrolată a deșeurilor în mediu. Atunci când nu sunt reglementate, aceste dispersări pot provoca daune ecologice sau biologice. Majoritatea legilor privind gestionarea deșeurilor sunt concepute pentru a reduce generarea de deșeuri și pentru a promova sau a impune reciclarea deșeurilor. Legislația privind gestionarea deșeurilor reglementează, de asemenea, eliminarea deșeurilor organice, inclusiv compostarea, care este din ce în ce mai mult recunoscută ca o alternativă mai sustenabilă la depozitarea deșeurilor și incinerare. Eforturile de reglementare includ clasificarea tipurilor de deșeuri, stabilirea de standarde pentru transport, tratare, depozitare și eliminare, precum și instituirea de mecanisme de aplicare a legii.
Istoric Legislația privind gestionarea deșeurilor a apărut în secolul al XIX-lea ca răspuns la nevoia unor măsuri de sănătate publică care să adreseze salubritatea și prevenirea bolilor în orașele în dezvoltare. Până la mijlocul secolului al XX-lea, industrializarea și noile fluxuri de deșeuri, precum deșeurile periculoase și electronice, au determinat reglementări mai cuprinzătoare, inclusiv Legea americană privind conservarea și recuperarea resurselor (RCRA) din 1976 și Directiva-cadru privind deșeurile a UE. Acorduri internaționale precum Convenția de la Basel(1989) au abordat în continuare preocupările globale legate de comerțul cu deșeuri periculoase. În anii 2020 legile privind deșeurile se concentrează din ce în ce mai mult pe reciclare, compostare și obiective legate de climă, cum ar fi reducerea emisiilor provenite din depozitele de deșeuri și promovarea economiilor circulare.
Determinarea deșeurilor Determinarea deșeurilor este procesul de clasificare a unui anumit material drept „deșeu” supus reglementării. Clasificarea poate fi complexă. Un exeplu în acest sens este determinarea dacă un material se califică drept „deșeu periculos” în conformitate cu Legea americană privind conservarea și recuperarea resurselor.U.S. EPA OSWER 5305W, Introduction to Hazardous Waste Identification (Section 2, describing regulatory evaluation of whether a material is "solid waste," if so whether it is specifically excluded from RCRA regulations, whether the waste is "listed" as hazardous, and whether the waste otherwise exhibits characteristics of hazardous waste). See also U.S. EPA, Definition of Solid Waste for RCRA Subtitle C.
Determinarea dacă un material se califică drept un anumit tip de deșeu influențează modul în care acesta trebuie gestionat în viitor. De exemplu, în Statele Unite, deșeurile municipale solide nepericuloase pot fi trimise la o groapă de gunoi, în timp ce uleiul de motor uzat este clasificat ca fiind periculos și nu poate fi trimis la gropile de gunoi. Acest ulei este supus unor cerințe mai stricte de manipulare, depozitare, tratare și eliminare. În Regatul Unit, guvernul oferă îndrumări tehnice privind evaluarea și clasificarea deșeurilor prin intermediul unui manual de referință, cunoscut sub numele de WM3, care acoperă toate clasificările deșeurilor din Regatul Unit.
Multe alte deșeuri pot avea propriile definiții și cerințe specifice de manipulare. Deșeurile electronice (e-waste), care includ computere, telefoane și baterii aruncate, sunt reglementate separat în mai multe jurisdicții din cauza prezenței în ele a metalelor grele toxice. În mod similar, deșeurile alimentare sunt clasificate din ce în ce mai mult în conformitate cu reglementările privind deșeurile organice, unele regiuni stimulând sau impunând devierea lor de la gropile de gunoi prin compostare și digestie anaerobă (DA). În fiecare caz poate fi identificat un „flux de deșeuri” - deșeurile sunt generate atunci când un element util anterior este aruncat sau abandonat și apoi trece prin diverse procese de tratare, reciclare și depozitare înainte de a ajunge la locul de eliminare finală.European Parliament, Understanding Waste Streams
Standarde de eliminare Standardele de eliminare reglementează admisibilitatea, metodele și locurile de eliminare a deșeurilor. Aceste standarde sunt concepute pentru a proteja sănătatea umană, bunăstarea și valorile de mediu. Sunt utilizate diverse metode pentru a controla eliminarea deșeurilor.
Eliminarea deșeurilor poate fi restricționată în întregime prin intermediul unei interdicții de eliminare. Cel mai comun și mai răspândit exemplu în acest sens este interdicția de a arunca gunoiul. În jurisdicțiile în care este autorizat un anumit loc sau sistem de colectare a gunoiului, depozitarea gunoiului în orice alt loc poate duce la sancțiuni civile sau penale.See, e.g., NCSL, States with Littering Penalties . Interdicții mai specifice de eliminare - de la interzicerea turnării vopselei în canalizare până la desemnarea depozitelor naționale de deșeuri radioactive - reglementează eliminarea finală a diferitelor tipuri de deșeuri. În plus, unele deșeuri trebuie separate pentru reciclare, mai degrabă decât pentru eliminare. Aceste interdicții sunt, în general, condiționate, deoarece, de obicei, nu interzic complet eliminarea materialelor, ci reglementează locul și modul în care acestea pot fi aruncate.
Eliminarea deșeurilor poate fi, de asemenea, restricționată condiționat, prin impunerea ca deșeurile să fie supuse unui tratament specific înainte de a putea fi eliminate într-o anumită locație. Un astfel de program este Restricțiile privind eliminarea deșeurilor pe terenuri ale Agenției pentru Protecția Mediului din Statele Unite, în temeiul Subtitlului C din Programul de gestionare a deșeurilor periculoase din Legea privind conservarea și recuperarea resurselor. Aceste reguli interzic eliminarea pe uscat (în principal în gropile de gunoi) a deșeurilor periculoase fără o tratare prealabilă aprobată.
„Interdicția de eliminare” prevede că deșeurile periculoase nu pot fi eliminate pe uscat până când nu au fost tratate pentru a îndeplini anumite caracteristici, cum ar fi niveluri acceptabile de inflamabilitate, corozivitate, reactivitate și toxicitate, sau până când nu au fost supuse unei metode de tratare aprobate. „Interdicția de diluare” interzice adăugarea unor cantități mari de apă, sol sau deșeuri nepericuloase la o încărcătură de deșeuri periculoase ca mijloc de evitare a tratării necesare. „Interdicția de depozitare” permite depozitarea deșeurilor doar în scopul acumulării lor în vederea tratării, mai degrabă decât depozitarea lor pe termen nelimitat pentru a evita cerințele de tratare.U.S. EPA, Land Disposal Restrictions for Hazardous Waste
De asemenea, pot fi stabilite standarde specifice pentru construirea și exploatarea instalațiilor de eliminare a deșeurilor. De exemplu, depozitele de deșeuri pot fi obligate să:
Respecte restricțiile de locație pentru a evita faliile geologice sau zonele umede Instaleze sisteme de căptușeală și colectare pentru a minimiza contaminarea apelor subterane cauzată de levigat. Implementeze politici operaționale pentru a reduce la minimum praful și alți contaminanți Instaleze sisteme de eliminare sau colectare a metanului pentru a gestiona gazele de depozit Acopere și să închise corespunzător depozitele la scoaterea acestora din funcțiune Opereze sistemele de monitorizare a mediului pentru a asigura conformitatea continuă.
Impactul asupra mediului al legilor privind gestionarea deșeurilor Legislația privind gestionarea deșeurilor joacă un rol esențial în reducerea impactului negativ asupra mediului cauzat de manipularea și eliminarea necorespunzătoare a deșeurilor. Aceste legi sunt concepute astfel încât să asigure că deșeurile sunt gestionate corespunzător, reciclate și reutilizate și, în final, eliminate. De asemenea, acestea reduc la minimum impactul negativ asupra sănătății umane și a sustenabilității generale prin:
Prevenirea poluării
Poluarea aerului: Eliminarea necorespunzătoare a deșeurilor, în special în gropile de gunoi deschise sau în gropile de gunoi gestionate necorespunzător, poate duce la eliberarea de gaze nocive precum metanul, dioxidul de carbon și compușii organici volatili(COV). Metanul, unul dintre cele mai puternice gaze cu efect de seră, este adesea eliberat din deșeurile organice care se descompun anaerob în gropile de gunoi. Legislația privind gestionarea deșeurilor, cum ar fi cele care impun sisteme de colectare a gazelor de depozit sau tehnologiile de valorificare energetică a deșeurilor, ajută la atenuarea acestor emisii și la reducerea poluării aerului. Poluarea apei: Levigatul, un lichid care se formează atunci când apa se descompune, poate contamina sursele de apă dacă nu este reținut corespunzător. Legislația și reglementările privind gestionarea deșeurilor care impun căptușirea depozitelor și sisteme de colectare a levigatului previn scurgerea substanțelor toxice în râuri, lacuri și apele subterane. Legea privind apa curată din SUA, de exemplu, include o serie de prevederi pentru reglementarea deversării poluanților din instalațiile de eliminare a deșeurilor în sistemele de apă. Poluarea solului : Substanțele chimice periculoase, precum metalele grele, bifenilii policlorurați (PCB) și poluanții organici persistenți (POP), se pot infiltra în sol din depozitele de deșeuri gestionate necorespunzător. Legile care reglementează eliminarea deșeurilor periculoase și impun tratarea și depozitarea în siguranță previn o astfel de contaminare. Legea privind conservarea și recuperarea resurselor (RCRA) din SUA stabilește astfel de standarde pentru eliminarea deșeurilor periculoase, asigurându-se că acestea nu contaminează solul.
Protecția ecologică și a biodiversității Eliminarea necorespunzătoare a deșeurilor, cum ar fi aruncarea deșeurilor și depozitarea ilegală a acestora, poate distruge habitatele animalelor și plantelor și poate polua ecosistemele. De exemplu, se știe că materialele plastice dăunează faunei sălbatice, ducând adesea la ingerarea lor, ceea ce poate provoca răni sau chiar deces. Convenția de la Basel privind controlul mișcărilor transfrontaliere ale deșeurilor periculoase urmărește protejarea mediului și sănătatea umană de efectele eliminării deșeurilor periculoase, inclusiv de riscurile pentru biodiversitate. Multe legi privind gestionarea deșeurilor includ, de asemenea, prevederi pentru evaluările impactului asupra mediului (EIA), care sunt concepute pentru a evalua potențialele consecințe asupra mediului ale activităților de gestionare a deșeurilor. Acestea au rolul de a se asigura că operațiunile nu afectează negativ viața sălbatică locală.
Atenuarea schimbărilor climatice Legislația privind gestionarea deșeurilor poate avea un impact direct asupra eforturilor de combatere a schimbărilor climatice. Prin reducerea cantității de deșeuri trimise la gropile de gunoi și prin promovarea și stimularea inițiativelor de reciclare și compostare, aceste legi contribuie la reducerea gazelor cu efect de seră emise de gropile de gunoi. În plus, legile care promovează aceste inițiative reduc nevoia de materii prime, ceea ce, la rândul său, reduce emisiile asociate cu extracția și prelucrarea acestor materiale. Legile care promovează utilizarea sistemelor de valorificare energetică a deșeurilor (WTE), cum ar fi cele din multe țări europene, transformă deșeurile solide municipale în electricitate sau căldură, contribuind la reducerea dependenței de combustibilii fosili. Acest lucru poate contribui direct la regulile de reducere a emisiilor de carbon.
Beneficii pentru sănătatea publică