Republica semiparlamentară (sau republică prim-ministerială) este o republică în care prim-ministrul este ales direct de cetățeni, simultan cu legislativul, iar cele două instituții au mandate care coincid. Aceasta diferă de o republică parlamentară prin faptul că șeful guvernului nu este ales doar de parlament, ci direct de popor, și de o republică prezidențială prin faptul că guvernul rămâne responsabil în fața legislativului, care îl poate demite printr-o moțiune de cenzură. În cazul demiterii sau al dizolvării parlamentului, ambele instituții cad simultan și sunt organizate alegeri anticipate.
După ce Israelul a decis să elimine alegerea directă a prim-miniștrilor (din 1996-2001), nu mai există sisteme prim-ministeriale la nivel național în lume. Cu toate acestea, un sistem prim-ministerial este folosit în orașele și localitățile din Israel și Italia pentru alegerea primarilor și a consiliilor.
Definiție Conceptul de republică semiparlamentară a fost formulat de politologul francez Maurice Duverger în 1956, ca o modalitate de a raționaliza parlamentarismul și de a evita instabilitatea guvernamentală caracteristică celei de-a Patra Republici Franceze. În viziunea lui Duverger, prim-ministrul trebuia ales direct de cetățeni, în același timp cu Adunarea Națională, pe buletine separate. Prim-ministrul și majoritatea parlamentară care îl sprijină urmau să fie inseparabile pe durata întregului mandat: în cazul unei moțiuni de cenzură, al demisiei sau al dizolvării parlamentului, ambele instituții ar fi trebuit să organizeze alegeri anticipate simultane. Duverger considera că alegerea directă a prim-ministrului trebuia combinată cu un sistem electoral în două tururi, pentru a permite exprimarea preferințelor ideologice în primul tur și formarea unei majorități clare în turul al doilea. Deși Franța a ales ulterior formula semiprezidențială propusă de Charles de Gaulle, Duverger a continuat să promoveze modelul, denumindu-l pentru prima dată „semiparlamentar” în 1996, când l-a aplicat asupra cazului Israelului.
Caracteristici
Legislativul și șeful guvernului sunt aleși simultan de către popor Poate exista un șef de stat separat, cu funcții ceremoniale (ca în majoritatea sistemelor parlamentare) Legislativul are puterea de a demite șeful guvernului printr-o moțiune de cenzură (ca într-un sistem parlamentar) Mandatul legislativului și cel al șefului guvernului coincid: dacă șeful guvernului demisionează sau este demis de legislativ, legislativul este automat dizolvat Legea electorală poate asigura că partidele care îl susțin pe șeful guvernului ales direct obțin o majoritate de locuri în legislativ (vezi sistemul de bonus de majoritate)
Exemple În perioada 1992–2001, Israel a implementat un sistem de alegere directă a prim-ministrului, separat de alegerea membrilor Knesset-ului. Această reformă a fost introdusă pentru a reduce fragmentarea parlamentară și influența partidelor mici, permițând alegătorilor să desemneze direct șeful guvernului. Cu toate acestea, sistemul nu a fost însoțit de un bonus de majoritate pentru partidul prim-ministrului, ceea ce a condus la o separare între votul pentru prim-ministru și cel pentru legislativ. Această disociere a dus la instabilitate guvernamentală și la multiple alegeri anticipate, iar în 2001, legea a fost abrogată, revenindu-se la sistemul parlamentar clasic.
În 1993, Italia a adoptat o nouă lege electorală care introducea alegerea directă a primarilor, concomitent cu consiliile municipale. Pe un singur buletin de vot, alegătorul putea exprima două voturi: unul pentru primar și altul pentru consiliu. Primarul era ales printr-un sistem în două tururi: în primul tur, candidatul care obținea majoritatea absolută a voturilor valabile era ales, iar dacă niciun candidat nu obținea majoritatea absolută, se organiza un al doilea tur între primii doi candidați. Consiliile erau alese prin reprezentare semiproporțională: partidul sau coaliția asociată primarului ales primea cel puțin 60% din locuri, în timp ce celelalte partide primeau locuri într-o manieră proporțională. Aceasta asigura existența unei majorități funcționale pentru primar: consiliul putea demite primarul cu o majoritate absolută, însă în acest caz se producea și dizolvarea proprie și organizarea unor alegeri anticipate.
În 1999, o reformă constituțională a introdus alegerea directă a președinților regionali, al căror mandat era legat de cel al consiliilor regionale, în mod similar cu situația primarilor și consiliilor municipale.
Note
Vezi și
Lista țărilor după forma de guvernare Republică parlamentară Republică prezidențială Republică semiprezidențială
Categorie:Sisteme politice Categorie:Proceduri parlamentare