Fantomele lui Goya () este un film dramatic biografic din 2006, regizat de Miloš Forman – ultimul său lungmetraj înainte de moartea sa, în 2018 – și scris de acesta împreună cu Jean-Claude Carrière. În distribuție se regăsesc Javier Bardem, Natalie Portman și Stellan Skarsgård, iar filmările au avut loc în Spania, la sfârșitul anului 2005. Deși este o producție spaniolă, filmul a fost scris, produs și interpretat în limba engleză. Decorul istoric este autentic, însă povestea despre Goya care încearcă să apere un model este fictivă, la fel ca și personajele Fratele Lorenzo și familia Bilbatúa.

Rezumat

În 1792, opera lui Francisco Goya, pictorul oficial al curții regale a Spaniei, atrage atenția Inchiziției spaniole. Fratele Lorenzo Casamares îl angajează pe Goya să-i realizeze portretul, iar ulterior Lorenzo obține puterea de a intensifica acțiunile Inchiziției. În timp ce pozează pentru pictor, Lorenzo observă o lucrare și întreabă despre modelul folosit, Inés, fiica bogatului negustor Tomás Bilbatúa. Mai târziu, Inés este chemată de Inchiziție și arestată sub acuzația de „iudaizare” pentru refuzul de a mânca carne de porc. Ea este dezbrăcată și supusă torturii strappado pentru a obține o mărturisire, înainte de a fi închisă.

Tomás îl imploră pe Goya să o ajute pe Inés, iar Goya îi cere la rândul său lui Lorenzo să afle ce s-a întâmplat cu ea. Lorenzo o găsește pe Inés goală în temniță, prefăcându-se că vrea să o ajute și să transmită un mesaj familiei ei. O acoperă și se oferă să se roage cu ea, iar ea acceptă la cererea lui. Mai târziu, la o cină în casa familiei Bilbatúa, la care participă Goya și Lorenzo, acesta din urmă apără tortura ca mijloc de a obține mărturisiri. Goya și Tomás nu sunt de acord. În continuare, Tomás întocmește un document în care Lorenzo „mărturisește” că este o maimuță și, împreună cu fiii săi, îl torturează pe Lorenzo până când acesta cedează și semnează documentul. Tomás promite să distrugă documentul dacă Inés va fi eliberată și îi oferă lui Lorenzo o donație considerabilă de aur pentru Biserică, sperând că prin aceasta va convinge Sfântul Oficiu să o elibereze.

Inchizitorul general, Părintele Gregorio, acceptă banii, dar refuză să o elibereze pe Inés, deoarece aceasta a mărturisit. Lorenzo o vizitează din nou pe Inés și o violează. Mai târziu, Tomás îi prezintă documentul regelui Carol al IV-lea, care promite să investigheze cazul. Documentul reprezintă o rușine pentru Sfântul Oficiu, iar Lorenzo fuge în Franța când autoritățile vin să-l aresteze. Portretul său este confiscat și ars public în efigie.

Cincisprezece ani mai târziu, armata franceză invadează Spania, desființează Inchiziția și eliberează prizonierii, inclusiv pe Inés, care și-a pierdut sănătatea mintală de-a lungul anilor. Lorenzo devine un adept fanatic al Revoluției Franceze și procuror-șef al lui Napoleon împotriva foștilor săi colegi din Inchiziție. Un tribunal francez de tip judecată-spectacol îl condamnă pe Gregorio la moarte.

La întoarcerea acasă și găsirea familiei sale moarte, Inés îl imploră pe Goya, acum surd, să o ajute să își regăsească fiica, născută cu ani în urmă și luată imediat după naștere. Rușinat că este tatăl, Lorenzo o trimite pe Inés într-un spital de nebuni. În paralel, începe să investigheze și descoperă că fetița, pe nume Alicia, fusese plasată într-un orfelinat, de unde fugise cu ani în urmă.

În Parcul Grădinilor, Goya observă o prostituată pe nume Alicia, care seamănă izbitor cu Inés. Îl întreabă pe Lorenzo despre mama ei, sperând să o reunească cu Alicia. Îngrijorat, Lorenzo o vizitează în secret pe Alicia în parc și îi propune să îi plătească biletul pentru America dacă părăsește Spania, dar ea refuză. Între timp, Goya îl mituiește pe directorul azilului pentru a o elibera pe Inés și încearcă să o ducă să o vadă pe Alicia într-o tavernă frecventată de prostituate. În timp ce încearcă să o convingă pe Alicia, soldații, la ordinul lui Lorenzo, dau o razie și arestează toate femeile de acolo. Lorenzo plănuiește să le vândă ca sclave în America.

Amăgită, Inés găsește mai târziu un bebeluș abandonat de mama sa, luată în timpul jafului, și îl ia, crezând că este copilul ei pierdut. Sprijiniți de populația spaniolă, britanicii înfrâng trupele franceze. Aceștia trec peste un deal și atacă vagoanele care transportau prostituatele. Escorta franceză abandonează vagoanele, iar Alicia atrage atenția unui ofițer britanic.

Lorenzo este prins în timp ce încearcă să fugă, iar Spania reinstaurează Inchiziția. Condamnat la moarte, pe eșafod, Lorenzo o vede pe Alicia, lângă ofițerul britanic, batjocorindu-l, și îl observă și pe Goya schițând scena de la distanță. Inés este în mulțime și îl cheamă pe Lorenzo, arătându-i copilul pe care îl crede fiica lor. Refuzând să se pocăiască în ciuda rugăminților foștilor săi colegi, Lorenzo este garotat.

Trupul său este luat și escortat de Inés, care încă ține copilul, Goya urmând-o și strigând-o. Se uită o ultimă dată înapoi cu un zâmbet, apoi continuă să însoțească trupul lui Lorenzo.

Distribuție

Natalie Portman ca Inés Bilbatúa și Alicia Javier Bardem ca Lorenzo Casamares Stellan Skarsgård ca Francisco Goya Michael Lonsdale ca părintele Gregorio, inchizitorul general Randy Quaid ca regele Carol al IV-lea Blanca Portillo ca regina María Luisa José Luis Gómez ca Tomás Bilbatúa Mabel Rivera ca María Isabel Bilbatúa Unax Ugalde ca Ángel Bilbatúa Fernando Tielve ca Álvaro Bilbatúa Julian Wadham ca Joseph Bonaparte Manuel Brun ca regele Ferdinand al VII-lea

Producție În film au fost folosite picturi autentice ale lui Goya, cu excepția celor care trebuiau să semene cu Javier Bardem și Natalie Portman. Prim-planurile cu mâinile lui Goya în timp ce crea picturile au fost realizate de un artist profesionist. Bardem a declarat că, inițial, credea că va fi distribuit în rolul lui Goya, dar și-a dat seama că personajul Lorenzo reprezenta o „provocare minunată, deoarece întruchipează două comportamente complet opuse”. La început, Stellan Skarsgård a purtat un costum special, dar, din cauza apetitului său, s-a îngrășat suficient pentru a se potrivi rolului ulterior. Când se pregătea să o distribuie pe Inés, Forman a văzut-o pe Natalie Portman pe coperta unei reviste și a observat cât de mult semăna cu „Lăptăreasa din Bordeaux”.

Receptare

Box ofice Filmul a încasat 2.198.929 de dolari în Spania și 1.199.024 de dolari în Italia. În Statele Unite, Fantomele lui Goya a încasat 1.000.626 de dolari, cu un total mondial de 9.448.082 de dolari.

Receptare critică Fantomele lui Goya a primit recenzii slabe din partea criticilor. Pe site-ul de agregare a recenziilor Rotten Tomatoes, doar 30% dintre cele 86 de recenzii au fost pozitive, cu un rating mediu de 4,8/10. Consensul site-ului afirmă: „Costumele ornamentate și o distribuție talentată nu pot compensa ritmul glacial și intriga confuză a filmului Fantomele lui Goya”. Metacritic, care folosește o medie ponderată, i-a acordat filmului un scor de 52 din 100, pe baza a 25 de recenzii, indicând astfel recenzii „mixte sau medii”.

Note

Legături externe

Fantomele lui Goya pe Rotten Tomatoes Fantomele lui Goya pe Metacritic Fantomele lui Goya la Box Office Mojo Liberty, Equality and Torture in Willamette Week articol de N.P. Thompson

Categorie:Filme din 2006 Categorie:Filme regizate de Miloš Forman Categorie:Filme Warner Bros. Categorie:Filme turnate în Spania Categorie:Filme cu acțiunea în Spania Categorie:Filme spaniole din 2006 Categorie:Filme americane din 2006 Categorie:Filme dramatice spaniole Categorie:Filme dramatice americane Categorie:Filme dramatice din 2006 Categorie:Filme spaniole în limba engleză Categorie:Filme istorice spaniole Categorie:Filme istorice americane Categorie:Filme istorice din 2006 Categorie:Filme despre pictori Categorie:Filme biografice spaniole Categorie:Filme biografice americane Categorie:Filme biografice din 2006