Claye-Souilly este o comună franceză situată în departamentul Seine-et-Marne, în regiunea Île-de-France.
Geografie [{ "type": "ExternalData", "service": "geoline", "ids": "Q1075351", "properties": { "fill": "#fc3", "stroke": "#ac6600" }}, { "type": "ExternalData", "service": "geoline", "ids": "Q1344620", "properties": { "fill": "#fc3", "stroke": "#ac6600" }}]
Localizare Comuna face parte din vastul platou care se întinde de pe înălțimile Dammartin-en-Goële și Montgé-en-Goële la nord până la cele ale Lagny-sur-Marne și Vaujours la sud.
Comune limitrofe
Hidrografie Sistemul hidrografic al comunei este alcătuit din nouă cursuri de apă înregistrate: râul Beuvronne, cu o lungime de 23,9 km , afluent pe malul drept al Marnei, străbate orașul de la nord la sud; Reneuse (sau pârâul Reneuse), cu o lungime de 5,32 km ; Botteret, cu o lungime de 2,26 km ; brațul 01 al Comunei Claye-Souilly, 2,26 km ; fossé de Montigny, canal de 3,29 km ; cursul de apă 01 al Eau Raide, 2,61 km ; canalul Ourcq , care a furnizat apă potabilă parizienilor până la sfârșitul secolului al XIX-lea. Navigația este autorizată; cursul de apă 01 al Comunei Claye-Souilly, cu o lungime de 2,70 km ; fossé 02 al Comunei Claye-Souilly, canal de 2,67 km .
În plus, teritoriul său este traversat și de apeductul Dhuis .
Lungimea totală liniară a cursurilor de apă de pe teritoriul comunei este de 22,21 km.
Geologie și relief Solul comunei este predominant argilo-calcaros și argilo-silicios, teritoriul acesteia aflându-se pe formațiunea de calcar denumită „de Saint-Ouen”, un calcar grosier care conține intercalații de marne. Întregul ansamblu face parte din bazinul parizian, unitate geologică de origine sedimentară relativ omogenă.
Comuna este clasificată în zona de seismicitate 1, corespunzătoare unei seismicități foarte reduse.
Climă În anul 2010, clima comunei era clasificată drept climă oceanică degradată a câmpiilor din Centru și Nord, conform unui studiu realizat de Centrului Național de Cercetare Științifică (CNRS), bazat pe un set de date aferente perioadei 1971–2000. În anul 2020, Météo-France a publicat o nouă tipologie a climei din Franța metropolitană, potrivit căreia comuna este expusă unui climat oceanic alterat și se află într-o zonă de tranziție între regiunile climatice „Sud-vestul bazinului parizian” și „Nord-estul bazinului parizian” .
Pentru perioada 1971-2000, temperatura anuală medie este de 11,3 °C, cu o amplitudine termică anuală de 15 °C. Cumulul anual mediu de precipitații este de 705 mm, cu 10,4 zile de precipitații în ianuarie și 7,6 zile în iulie. Pentru perioada 1991-2020, temperatura medie anuală observată la stația meteorologică Météo-France cea mai apropiată, situată în comuna Torcy la 11 km distanță , este de 12,1 °C, iar cumulul anual mediu de precipitații este de 716,4 mm .
Pentru viitor, parametrii climatici estimati pentru comună pentru anul 2050, conform diferitelor scenarii de emisii de gaze cu efect de seră, pot fi consultati pe un site dedicat publicat de Météo-France în noiembrie 2022 .
Mediu natural și biodiversitate Inventarul zonelor naturale de interes ecologic, faunistic și floristic (ZNIEFF) are ca obiectiv realizarea unei cartografieri a celor mai valoroase zone din punct de vedere ecologic, în principal cu scopul de a îmbunătăți cunoașterea patrimoniului natural național și de a oferi factorilor de decizie un instrument de sprijin pentru integrarea mediului în amenajarea teritoriului.
Teritoriul comunei Claye-Souilly cuprinde două ZNIEFF de tip 1 — „Les Fosses Malore” (98,59 ha), care se întinde pe 3 comune ale departamentului, și „Valea Beuvronnei între Claye-Souilly și Fresnes-sur-Marne” (106,42 ha), care acoperă 3 comune ale departamentului — precum și un ZNIEFF de tip 2, „Valea Marnei de la Coupvray la Pomponne” (3 619,57 ha), care acoperă 17 comune ale departamentului.
Urbanism Tipologie La 1 ianuarie 2024, Claye-Souilly este clasificată drept centru urban intermediar, conform noii grile comunale de densitate în șapte niveluri, definită de INSEE (Institutul Național de Statistică și Studii Economice) în 2022. Ea aparține unității urbane Claye-Souilly, o unitate urbană alcătuită dintr-o singură comună, care constituie un oraș izolat . În plus, comuna face parte din aria metropolitană a Parisului, fiind una dintre comunele de la periferie, această zonă reunind 1.929 de comune .
Ocuparea terenurilor În 2018 , teritoriul comunei se împărțea în 29 % păduri, 25 % terenuri arabile, 24,8 % zone urbanizate, 15,4 % zone industriale, comerciale și rețele de comunicație, 3,1 % mine, gropi de gunoi și șantiere, 2 % medii cu vegetație arborescentă și/sau ierboasă și 0,8 % pajiști.
Căi de comunicație și transporturi Rețeaua rutieră Principalele axe rutiere de comunicație ale orașului sunt drumul departamental 34, drumul departamental 212 și drumul național 3.
Drumul național 3 traversează orașul de la est la vest. Spre est, străbate câmpia din Seine-et-Marne până la orașul Meaux, iar spre vest se îndreaptă către aglomerația pariziană și nodul rutier cu autostrada A104 la nivelul localității Villeparisis. Acest drum a constituit odinioară un punct de trecere obligatoriu pentru călătorii care mergeau spre est sau către Germania, până la construirea autostrăzii A4.
Drumul departamental 212 traversează zona comercială și permite accesul la aeroportul Paris-Charles-de-Gaulle.
Drumul departamental 34 reprezintă prelungirea D 212 spre sud. El mărginește pădurea regională Claye-Souilly și continuă spre sud-vest prin comuna vecină Villevaudé.
Axa majoră de comunicație, autostrada A104, nu traversează teritoriul comunei, dar o mărginește la vest. Aceasta permite legătura comunei cu numeroase destinații importante, precum Marne-la-Vallée la sud sau complexul expozițional Paris-Nord Villepinte la nord-vest.
Toponimie Claye este menționat sub formele Claio Vico în secolul al VII-leaMonede merovingiene; Cloia în 1135; Cloya în 1265; Cloyes în 1265; Claie în 1299Arhivele Naționale Franceze, K 1169a.; Le bois de Cloye în 1373Arhivele Naționale Franceze, S 386.; Clayes în 1521Arhivele Naționale Franceze, S 205.; Cloye în 1548Terrier de Claye, fol. 1.; Cloye en France în 1578Arhivele Naționale Franceze, S 1324a..
Originea numelui „Claye” este celtică și ar proveni din Cloia, însă o variantă populară susține că ar proveni de la cuvântul claies, care desemna niște încălțări asemănătoare rachetelor, împletite din nuiele de salcie, folosite de locuitori pentru a se deplasa pe terenurile mlăștinoase din jurul localității.
Souilly este menționat sub formele Solliacum în 1257; Soilliacum și Souilliacum în 1258; Suilliacum în 1259; Souiglli în 1262; Soulli în 1296; Soilly emprès Cloie în 1296; Soilliacum juxta Cloyam în 1323; Soully în 1346Arhivele Naționale Franceze, Q1 1414.; Soulley près de Mori în 1490Arhivele Naționale Franceze, K 53017, n° 47.; Sculiacum în secolul al XV-leaObituarul Capitlului de la Sens I, p. 325.; Seully în 1520; Sully; Seuilly, Souilley în 1597; Soully en France în 1686.
Numele „Souilly” provine din Solliacum sau Soullacium, denumirea unui domeniu gallo-roman aparținând unui anume Sollius sau Soullius.
Comuna s-a format din cele două foste parohii Claye și Souilly, reunite printr-o lege din 29 iulie 1839. La 21 februarie 1840, comuna Souilly a fost alipită comunei Claye. Noua comună a primit numele de „Claye-Souilly” .
Istorie Originea celtică a numelui Claye indică faptul că acest loc este locuit dintr-o epocă foarte îndepărtată.
Claye era locuit în timpul primilor regi franci, iar sub merovingieni se băteau monede la Claye. Au fost descoperite monede merovingiene, dintre care un exemplar făcea parte din colecția numismatică a vicontelui d'Amécourt.
Evul Mediu Nu există nicio urmă a localității Claye în manuscrisele anterioare începutului secolului al XII-lea. În jurul anului 1135, capitlul catedralei din Meaux stabilește aici canonici regulieri. În secolul al XII-lea, la Claye există un priorat condus de doi călugări, două domenii feudale distincte și un castel construit pe Beuvronne, aparținând stăpânilor de Châtillon.
Unul dintre domenii aparține familiei Courtenay. Robert de Courtenay, fiu al lui Pierre de France, este în 1177 stăpân al Champignelles și al Claye. Fiii săi, Jean, arhiepiscop de Reims, și Guillaume îi succedă.
Celălalt domeniu, care include și castelul fortificat, aparține membrilor unei familii ilustre: Châtillon, stăpâni ai Montjay-la-Tour (Villevaudé).
În 1225, stăpânul de Châtillon construiește o capelă în incinta castelului, pe care o oferă abației Chaâge din Meaux. În 1260, feuda Claye, care era unită cu cea de Montjay-la-Tour, este separată, provocând protestele episcopului de Paris, Renaud III Mignon de Corbeil, care primea o rentă de 20 de livre de la fiecare dintre cele două feude.
În timpul Războiului de 100 de Ani, Claye și regiunea sunt devastate de mai multe ori, în special în 1358, în timpul Jacqueriei, apoi după pacea de la Bicêtre, în 1411, când companiile de aventurieri francezi, spanioli și italieni conduse de căpitanii Polifer și Rodrigo se stabilesc la Claye. Potrivit lui Juvénal des Ursins, după ce au jefuit regiunea, li s-a dat urmărire; cei doi conducători au fost capturați împreună cu aproximativ o sută dintre oamenii lor. Conducătorii lor, Polifer și Rodrigo, au fost spânzurați la Paris împreună cu aproximativ treizeci dintre camarazii lor. Ceilalți au fost aruncați în apă, cu excepția celor sub cincisprezece ani, care au fost doar biciuiți la intersecții și apoi exilați din regat.
În 1418, castelul fortificat de la Claye aparține lui Guillaume, viconte de Ay (scris și d'Acy, dar nu se referă la Acy-en-Multien), stăpân al Mareil, Claye și Souilly. Domeniul trece prin alianță familiei du Drac, originară din Picardie, cu ocazia căsătoriei fiicei sale Jacquette/Jacqueline, vicomtesă de Ay, cu Jean I du Drac, președinte la . În 1439, Claye aparține fiilor acestuia: Philippe, Gérard și Jean, care devine în 1459 episcop de Meaux. Acesta din urmă reconstruiește castelul.
În 1460, construcția abia s-a încheiat când o inundație bruscă a Marnei face ca Beuvronne să se reverse, iar apele distrug toată zidăria fațadei. Potrivit lui Jean de Troyes, două turnuri noi, care adăposteau camere cu pereți acoperiți cu covoare din Levant și mobilate bogat cu piese de mobilier, paturi și tapiserii, sunt distruse.
La moartea episcopului de Meaux, în 1473, castelul Claye revine nepotului său Jacques, consilier la Parlamentul din Paris și fiu al lui Gérard du Drac. La moartea sa, domeniul este împărțit între cei doi copii, Pierre și Jacques, canon de Chartres.
În 1519, se face stăpânirea lui Louis Anjorrant, soțul Margueritei du Drac, iar mai târziu domeniul se divide din nou între Anjorrant și Tyssart (Jeanne/Anne Anjorrant se căsătorește în 1614 cu Daniel Tissart). Anjorrant obțin un sfert, dar toate drepturile lor feudale sunt legate de castelul du Drac. Ei preiau titlul de stăpân-castelan de Claye sau de coseigneur de la tată la fiu, în timp ce Tissart își atribuie aceleași titluri și posedă propriul lor castel, rămășiță a unui domeniu regal ipotecat cu secole înainte.
Epoca modernă În timpul războaielor religioase, Claye era un important centru de răspândire a calvinismului, familia Tyssart fiind huguenotă. În timpul asediului Parisului din 1590, castelul din Claye devine obiectul unor confruntări între soldații regelui Henric și oamenii ducelui de Mayenne. Aceștia din urmă, care în cele din urmă câștigă bătălia, se retrag acolo. În 1591, cavalerul de La Noue îl cucerește în numele regelui Navarei, forțând garnizoana partidului Ligii, formată din 70 de oameni, să se refugieze la Meaux. La 6 noiembrie 1592, contele de Chailly, înfrânge trupele regale, cucerește satul, îl jefuiește și îl incendiază, la fel și biserica Saint-Étienne, care trebuia să servească drept templu pentru protestanți. Castelul, de asemenea capturat, este demolat.