Petru Buzuc (în ; ) a fost un lingvist, pedagog, traducător și slavist sovietic moldovean.
Biografie S-a născut în anul 1891 în satul Șerpeni din ținutul Bender, gubernia Basarabia (actualmente în raionul Anenii, Republica Moldova), fiind botezat la Biserica „Sfântul Gheorghe” din aceeași localitate. Tatăl său, Afanasie Buzuc, lucra ca învățător la școala de zemstvă din satul Tîrnauca (ținutul Tiraspol), unde, probabil, s-a strămutat mai târziu și familia. În anul 1901 a fost transferat la școala de zemstvă din Tocmagiu (plasa Mălăiești), pe care a absolvit-o. La 29 septembrie 1904 s-a înscris la școala reală Alekseevskaia din Tiraspol, al cărei curs de bază de 6 ani l-a finalizat în 1909, susținând cu succes examenele de absolvire, fiind unul dintre cei mai buni elevi.Petru Buzuc – Lingvist slavist basarabean, Institutul De Studii Enciclopedice al Academiei De Științe A Moldovei (Ion Jarcuțchi, Brigita Kowarski) După absolvire a intrat la Universitatea Imperială Novorossiisk (acum Universitatea din Odesa), la Facultatea de Istorie și Filologie, pe care a absolvit-o în 1916.
Începând cu 1920 a predat la Institutul Umanitar și Social, Institutul Arheologic și Institutul de Educație Publică din Odesa (fosta Universitate Novorossiisk). A studiat problemele limbii protoslave, diviziunea dialectală a limbii slavilor din epoca prealfabetică, limba monumentelor slave antice, precum și a monumentelor Rusiei antice, probleme de lingvistică generală și comparată, psihologia vorbirii, a studiat lucrările filologice ale lui Aleksandr Potebnea, B. Liapunov, Aleksei Sobolevski, Jan Baudouin de Courtenay și alții. A dedicat numeroase lucrări istoriei și dialectologiei limbii ucrainene, analizei limbii și stilului unor opere individuale din literatura ucraineană și trăsăturilor limbii ucrainene moderne.Бузук Петр Афанасьевич // Булахов М. Г. Восточнославянские языковеды: Биобиблиогр. слав. Т. 2. Минск, 1977. În 1924 a susținut disertația de doctorat în filologie cu tema „Despre problema locului scrierii Codex Marianus”.
În toamna anului 1925, la invitația rectorului Universității de Stat din Belarus (USB), Vladimir Piceta, s-a mutat la Minsk, unde a început să predea. În 1926 s-a mutat la Institutul de Cultură Belarusă, iar în 1929 a devenit președinte al Comisiei Dialectologice. În 1929 a participat la Primul Congres Internațional al Slaviștilor de la Praga, unde a propus ideea creării unui atlas lingvistic panslav.
A contribuit mult la dezvoltarea lingvisticii belaruse. Cea mai mare realizare a sa în acest domeniu a fost monografia „O încercare de geografie lingvistică a Belarusului. Partea 1. Fonetică și morfologie. Numărul 1. Dialecte ale regiunilor centrale și estice ale Belarusului și ale statelor vecine ale Ucrainei și Europei Mari în primul sfert al secolului al XX-lea” (Minsk, 1928). În același timp și-a continuat lucrările în limba ucraineană.Бузук Петр Афанасьевич // Украинская грамматика в именах. Донецк, 2013. pp. 52-53. În aceeași perioadă a publicat poezii, proză și traduceri sub pseudonimele P. Rosici și P. G. Kostiuk.
Pe 6 august 1930 a fost arestat de către NKVD în cazul „Uniunii pentru Eliberarea Belarusului” (caz fabricat de NKVD în anii 1930-1931 în RSS Belarusă, în care inculpată era organizația inexistentă „naționalistă contrarevoluționară, antisovietică” – Uniunea pentru Eliberarea Belarusului) și, ulterior, demis.
Începând cu 1931 a fost director al Institutului de Lingvistică al Academiei de Științe a RSS Belarusă. În același timp a condus Departamentul de Lingvistică al USB, unde a predat un curs de lingvistică generală, metodologie și gramatică științifică a limbii belaruse.
La 9 februarie 1934 a fost din nou arestat, iar prin decretul „troicii” din 3 aprilie 1934 a fost exilat la Vologda timp de 3 ani, unde a lucrat ca bibliotecar (1934-1935) și a predat limba germană la institutul pedagogic. După sfârșitul exilului, pe 15 iulie 1937, a fost arestat pentru a treia oară, iar după o lungă anchetă, a fost condamnat la moarte și executat pe 7 decembrie 1938. În 1956 a fost reabilitat postum.
În grade diferite, vorbea limbile: moldoveanscă (română), majoritatea limbilor slave, italiană, germană, engleză, tătară, ebraică, latină și alte câteva limbi.Ильяш М. И. Петр Афанасьевич Бузук: Одесс. период наук. деятельности // Тезисы наук. конф. Одесс. ун-ту. 1965;
Note
Legături externe Petru Buzuc – Lingvist slavist basarabean, Institutul De Studii Enciclopedice al Academiei De Științe A Moldovei (Ion Jarcuțchi, Brigita Kowarski)
Categorie:Nașteri în 1891 Categorie:Decese în 1938 Categorie:Oameni din ținutul Bender Categorie:Absolvenți ai Universității din Odesa Categorie:Filologi sovietici Categorie:Lingviști sovietici Categorie:Pedagogi sovietici Categorie:Traducători sovietici Categorie:Persoane executate prin împușcare în Uniunea Sovietică Categorie:Victime ale represiunii sovietice Categorie:Victimele Marii Epurări din Moldova