Lev Ilici Mecinikov (în , în ; ) a fost un geograf, sociolog și teoretician anarhist rus și elvețian de origine română și evreiască.

Biografie Lev Ilici Mecinikov s-a născut la 18/30 mai 1838 la Sankt Petersburg, capitala Imperiului Rus. Tatăl său provenea dintr-o familie boierească moldoveană, descendentă din Nicolae Milescu Spătarul, refugiată în Rusia împreună cu Dimitrie Cantemir. Mama sa era de origine evreiască. Fratele său mai mic a fost medicul Ilia Mecinikov, laureat al Premiului Nobel.

A urmat cursurile mai multor universități din Rusia, unde a studiat diverse discipline, inclusiv limbi străine, medicină, fizică și arte. Datorită implicării în activismul revoluționar, a fost suspendat de la cursuri. În 1860, s-a mutat în Italia, unde a luptat sub comanda lui Giuseppe Garibaldi în timpul Risorgimento-ului. În 1864, pe când locuia la Florența, i-a cunoscut pe revoluționarii ruși Aleksandr Herzen și Mihail Bakunin. În același an s-a stabilit în Elveția, unde a trăit și a lucrat timp de zece ani.

În ianuarie 1874 s-a mutat în Japonia, unde a activat ca profesor timp de doi ani, după care s-a întors în Elveția. Acolo a susținut cursuri despre Japonia la Universitatea din Geneva și a publicat, împreună cu François Turrettini, o revistă dedicată Asiei de Est. De asemenea, a colaborat cu geograful Élisée Reclus la Nouvelle Géographie universelle, furnizând informații geografice despre Japonia și Rusia. În 1883 a început să predea statistică și geografie comparată la Universitatea din Neuchâtel, unde a fondat și Societatea Geografică locală în 1885.

În această perioadă, Mecinikov a redactat numeroase lucrări de sociologie, geografie și teorie politică anarhistă. În articolul său din 1886, Revoluția și evoluția, a susținut că evoluția socioculturală tinde inexorabil de la despotism către anarhie. În volumul său de sociologie Civilizația și marile râuri istorice, publicat postum în 1889, și-a elaborat concepțiile privind originea și dezvoltarea societății: etapa inferioară a civilizației implica apariția organizațiilor publice prin constrângere; etapa de tranziție se caracteriza prin diviziunea muncii; iar etapa superioară era definită de formarea asociațiilor voluntare. Totodată, el a arătat că civilizațiile s-au dezvoltat prin relația lor cu hidrosfera: de la civilizațiile fluviale din Antichitate, la civilizațiile mediteraneene din Evul Mediu și până la civilizațiile oceanice ale epocii moderne.

Mecinikov s-a îmbolnăvit în 1887, ceea ce l-a obligat să se retragă din activitatea didactică. A murit la 18/30 iunie 1888 la Clarens, în cantonul Vaud (Elveția).

Note

Bibliografie Élisée Reclus, Nouvelle Géographie universelle, Paris, 1876–1894. Lev I. Mecinikov, Civilizația și marile râuri istorice, Geneva, 1889 (postum).

Categorie:Nașteri în 1838 Categorie:Nașteri pe 30 mai Categorie:Decese în 1888 Categorie:Decese pe 30 iunie Categorie:Risorgimento Categorie:Români din Rusia Categorie:Nobili ruși Categorie:Boieri și boiernași din Moldova Categorie:Expatriați în Italia Categorie:Ruși expatriați în Elveția Categorie:Anarhiști ruși Categorie:Sociologi ruși Categorie:Geografi ruși Categorie:Evrei ruși Categorie:Profesori universitari ruși Categorie:Sociologi evrei Categorie:Oameni din Sankt Petersburg