Ciocănitoarea cu burtă roșie (Melanerpes carolinus) este o ciocănitoare de mărime medie din familia Picidae. Se reproduce în principal în estul Statelor Unite, ajungând până în Florida la sud și până în Canada la nord. Deși are creștetul și ceafa de un roșu-portocaliu aprins, nu trebuie confundată cu ciocănitoarea cu cap roșu, o specie separată de ciocănitoare din același gen, cu capul și gâtul complet roșii, care prezintă un spate negru solid și o burtă albă. Ciocănitoarea cu burtă roșie își câștigă numele datorită nuanței roșiatice palide de pe partea inferioară.
Taxonomie Naturalistul englez Mark Catesby a descris și ilustrat ciocănitoarea cu burtă roșie în cartea sa „Istoria naturală a Carolinei, Floridei și Insulelor Bahama”, publicată între 1729 și 1732. Catesby a folosit denumirea latină Picus ventre rubro. Când, în 1758, naturalistul suedez Carl Linnaeus și-a actualizat lucrarea Systema Naturae pentru a zecea ediție, a inclus și ciocănitoarea cu burtă roșie, a inventat denumirea binomială Picus carolinus și a citat lucrarea lui Catesby. Linnaeus a specificat localitatea tip ca fiind America septentrionali (America de Nord). Localitatea este acum limitată la Carolina de Sud. Ciocănitoarea cu burtă roșie este una dintre cele 24 de specii plasate acum în genul Melanerpes introdus de ornitologul englez William Swainson în 1832. The title page gives the date as 1831 but the volume was not actually published until the following year. Specia este monotipică: nu sunt recunoscute subspecii.
Descriere
Adulții sunt în principal gri deschis pe față și pe părțile inferioare; au modele cu dungi alb-negre pe spate, aripi și coadă. Masculii adulți au o calotă roșie care se întinde de la cioc până la ceafă; femelele au o pată roșie pe ceafă și o alta deasupra ciocului. Nuanța roșiatică de pe burtă, care dă păsării numele, este dificil de observat la identificarea pe teren. Petele albe devin vizibile pe aripi în zbor. Ciocănitoarele cu burtă roșie au o lungime de 22,85 până la 26,7 centimetri, o anvergură a aripilor de 38 până la 46 centimetri, și cântăresc 57–91 grame.
Comportament Ca în cazul tuturor animalelor, căutarea hranei joacă un rol important în capacitatea unui animal de a supraviețui și de a se reproduce. Ciocănitoarea cu burtă roșie își folosește ciocul ca pe o daltă, găurind scoarța sau sondând crăpăturile din trunchiul copacilor. În acest fel, este capabilă să scoată gândaci și alte insecte din copac cu ajutorul limbii sale lungi. Acest comportament se observă și în depozitarea hranei, ascunzând-o în spatele scoarței sau adânc în crăpăturile unui copac.
Conform studiilor realizate de Williams (1975), Breitwisch (1977), și Williams și Batzil (1979), ciocănitoarea cu burtă roșie și-a petrecut 20% până la 69% din timp căutând hrană în copaci aflați în descompunere sau uscați. În plus, Breitwisch (1977) a observat ciocănitoarea cu burtă roșie în principal culegând și sondând pentru a găsi hrană în habitatul pinilor din sudul Floridei.
Este un prădător major al gândacului verde de frasin, eliminând până la 85% din larvele acestuia dintr-un singur frasin infestat. Ciocănitoarea cu burtă roșie a fost observată, de asemenea, ocazional, căutând hrană pe pământ printre grupuri de ciocănitori aurii.
Galerie
Note
Legături externe
Red-bellied Woodpecker – Melanerpes carolinus – USGS Patuxent Bird Identification InfoCenter Red-bellied Woodpecker Species Account – Cornell Lab of Ornithology Red-bellied Woodpecker Bird Sound at Florida Museum of Natural History
Categorie:Melanerpes Categorie:Păsări din America de Nord Categorie:Păsări descrise în 1758 Categorie:Taxoni clasificați de Carl Linnaeus