Vasile Claru () a fost un pilot militar român, sublocotenent aviator, care s-a remarcat în primele săptămâni ale campaniei din est. A fost avansat post-mortem și decorat cu Ordinul „Mihai Viteazul” clasa a III-a pentru sacrificiul său în luptă.

Biografie Vasile Claru s-a născut la 15 februarie 1918 în Vâlcele, județul Bacău, într-o familie originară din Stoicănești, refugiată aici în timpul Primului Război Mondial. A urmat școala primară la Ocnele Mari, apoi cursurile Liceului „Alexandru Lahovari” din Râmnicu Vâlcea.

În 1938, fiind student la Politehnică din București, a acceptat propunerea de a intra în anul II la Școala de ofițeri de aviație. În același an a obținut brevetul de pilot civil (gradul II) la Școala de pilotaj „Mircea Cantacuzino” din Otopeni, într-o serie de noi piloți brevetați sub supravegherea comandorului Traian Pâclea. A devenit sublocotenent aviator la 1 Iulie 1940, după ce a absolvit Școala Pregătitoare de Ofițeri de Aviație „Regele Carol al II-lea“ și școala de Vânătoare și a fost repartizat la Escadrila 1 vânătoare IAR, unitate staționată pe aerodromul Bârlad.

A mai avut un frate, Gheorghe Claru, maistru aviator, care în timpul războiului a executat 75 de misiuni de luptă, fiind decorat cu „Virtutea Aeronautică” cu spade clasa „Crucea de Aur”, cu baretă.

Activitatea La 22 iunie 1941, odată cu intrarea României în război împotriva Uniunii Sovietice, Claru avea mai puțin de un an de experiență ca pilot de vânătoare. În scurt timp a executat mai multe misiuni de recunoaștere, escortă și interceptare pe frontul din Basarabia, în zonele Țiganca și Basarabeasca și în spațiul aerian dintre Siret și Prut. Până la începutul lunii iulie 1941 acumulase 12 misiuni de luptă.

Deces La 12 iulie 1941, la ordinul comandantului de escadrilă, Claru a format, împreună cu locotenentul Ion Micu și adjutantul aviator Gheorghe Coceraș, o patrulă de interceptare a avioanelor inamice, pentru a veni în sprijinul trupelor române aflate în zona Țiganca–Dealul Epureni, dincolo de Prut, atacate în mai multe rânduri de aviația sovietică.

După traversarea Prutului, în zona Dealul Epureni–Tărăclia, patrula a intrat în contact cu o formație sovietică de vânătoare. În timpul confruntării, Micu și Coceraș au doborât două aparate, în timp ce Claru a urmărit un alt avion sovietic aflat în retragere pe direcția Odesa. Lupta s-a mutat între Tărăclia și Cetatea Albă, unde avionul său a fost interceptat de o formație de șase Polikarpov I-16 (cunoscut în epocă sub denumirea Rata). Rămas fără muniție și încercuit, potrivit relatărilor contemporane, Claru și-a prăbușit deliberat aparatul, potrivit sublocotenetului aviator, Alexei Nicolov, un IAR-80, într-unul dintre avioanele sovietice, pierzându-și viața. Gestul său a fost consemnat în epocă drept un act de sacrificiu extrem.

Distincții Pentru fapta sa, Vasile Claru a fost avansat post-mortem la gradul de locotenent, iar prin Decretul Regal nr. 2844 din 11 noiembrie 1941, „pentru curajul și spiritul de sacrificiu de care a dat dovadă în ziua de 12 iulie 1941, când, fiind în luptă cu 6 avioane inamice și terminând muniția, a înțeles să-și îndeplinească misiunea intrând în plin cu avionul său într-unul din avioanele inamice” i-a fost conferit:

25x25pxOrdinul militar de război „Mihai Viteazul”, clasa a III-a.

Note

Categorie:Nașteri în 1898 Categorie:Nașteri pe 15 februarie Categorie:Decese în 1941 Categorie:Decese pe 12 iulie Categorie:Piloți români de aviație Categorie:Oameni din județul Bacău