Jürgen Henningsen () a fost un cercetător în științe ale educației și lector universitar german, activ în principal în formarea profesorilor. De asemenea, a ocupat o perioadă funcția de funcționar guvernamental și a fost activ și ca autor, jucător de șah de succes, compozitor și artist de cabaret. Jürgen Henningsen a fost fiul lui Axel Henningsen.

Biografie Jürgen Henningsen a fost fiul lui Axel Henningsen, un profesor și funcționar cultural din Schleswig-Holstein, care a promovat și educația adulților și centrele de educație pentru adulți. După absolvirea unui internat, a studiat la Universitatea de Educație din Kiel între 1952 și 1954, parțial ca bursier al Fundației Germane de Cercetare. După ce a promovat examenul de stat, a studiat pedagogia, filosofia, lingvistica comparată indo-europeană și limba engleză la universitățile din Kiel și Göttingen, primind doctoratul în 1957. A predat la mai multe școli elementare. Disertația sa, publicată în 1958, a tratat „Liga Hohenrodt”, o mișcare de frunte în educația adulților în timpul Republicii de la Weimar. Publicațiile sale, publicate între 1958 și 1960, reprezintă primele încercări de sistematizare și securizare a surselor pentru educația adulților în perioada de la Weimar. Ulterior, a lucrat ca lector la diverse centre de educație pentru adulți și centre de educație pentru adulți.

Din 1960 a fost asistent la Institutul de Educație al Universității din Kiel. Din 1963 până în 1967 a predat ca profesor la Universitățile de Educație din Braunschweig, Hanovra și Ruhr din (Essen-)Kettwig. În 1967, ministrul Educației de atunci din Renania de Nord-Westfalia, Fritz Holthoff (SPD), l-a numit în ministerul său, unde a lucrat până în 1968 ca și consultant pentru probleme fundamentale și coordonarea formării cadrelor didactice și pentru educație politică. Din 1972 a ocupat o catedră la Institutul de Educație al Universității din Münster. În urma restructurării și diferențierii interne a Institutului de Educație din 1977, Henningsen a condus Departamentul de Psihologie Educațională și Pedagogie Empirică.

Interesele sale academice au variat de la teoria științifică la reflecția asupra practicii educaționale. A pledat în mod regulat pentru soluții intelectuale mai degrabă decât morale în procesele educaționale și, cu intervențiile sale nedogmatice, adesea ironice și paradoxale, se considera și un „om de litere educațional”. Henningen și-a combinat frecvent preocupările educaționale cu cele de cabaret. Titlul grupului său de cabaret din Münster, „Fortschrott”, mărturisește scepticismul său, pe care a reușit să-l îndrepte împotriva dogmaticilor conservatori și de stânga.

Henningsen a fost căsătorit cu profesoara și autoarea Wiltrud Henningsen și a avut patru copii, care apar ocazional în eseurile sale pedagogice. Mai multe romane și povestiri scurte au fost publicate din moștenirea sa.

Publicații (selecție) Liga Hohenrodt. Despre educația adulților în epoca de la Weimar, Heidelberg 1958. Despre teoria educației populare: Studii istorico-critice asupra erei Weimar, Berlin/Köln 1959 (Ed.) Noua mișcare în era Weimar. Documente și texte de Robert von Erdberg, Wilhelm Flitner, Walter Hofmann și Eugen Rosenstock-Huessy, Stuttgart 1960 Tunelul rutier Rendsburg. Un caiet de lucru cuprinzător pentru elevii de școală primară superioară, Rendsburg 1961 (cu Karl Knoop) Sarcinile școlii elementare, Kiel 1961 (cu Fritz Blättner), Test, experiment, sondaj. O pledoarie critică, Essen 1963 Educabilitate, limbă și național-socialism. Essen 1963 Știința educației simplificată, Essen 1965 Enciclopedie. Despre istoria lingvistică și semantică a unui termen pedagogic, în: Arhiva de istorie conceptuală. Elemente constitutive pentru un dicționar istoric al filosofiei, 10/1966, pp. 271–362 Minciuni și libertate: o pledoarie pentru educație politică, Wuppertal 1966 Al doilea test – Etică și rețete, Bochum 1967 Teoria cabaretului, Ratingen 1967 Atomi, alge, automate – Futurologie în școli, Braunschweig 1968 „Heinen, Anton” în: Neue Deutsche Biographie 8 (1969), p. 301, online: https://www.deutsche-biographie.de/pnd11910671X.html#ndbcontent Peter deranjează, în: Andreas Flitner/Hans Scheuerl (ed.): Introducere în viziunea și gândirea pedagogică, München 1969 Copii, comunicare și vocabular, Heidelberg 1969 Comunicarea între nota de subsol și secțiunea de caracteristici, Weinheim 1972 Manipulare reușită: metode de inducere, Ratingen 1974 Viața izvorăște din povești. Un studiu despre August Hermann Francke, în: New Journal for Systematic Theology and Philosophy of Religion, Volumul 19: Numărul 2, online: doi:10.1515/nzst.1977.19.2.261 Limbaje și semnale ale științelor educației, Stuttgart 1980 Autobiografie și științe ale educației, Cinci studii, Essen 1981 (publicată pentru prima dată în 1962) Poate că sunt încă nazist și astăzi, în: Journal of Pedagogy 28 (1982) 3, pp. 341–354, online: https://www.pedocs.de/volltexte/2020/14208/pdf/ZfPaed_1982_3_Henningsen_Vielleicht_bin_ich_heute_noch.pdf Minciuna stângii și câteva contradicții comune. În: Rainer Winkel (ed.): Educatori germani contemporani, vol. 1. Düsseldorf 1984, pp. 87–110 Cadavrul nu a ajuns pe canale oficiale. Roman polițist, Münster 1994, ISBN 978-3-920591-24-7

Note

Bibliografie Hermann Giesecke: În memoria lui Jürgen Henningsen. În: Herwig Blankertz și Jürgen Henningsen în memoria lui. (Seria de publicații a Universității din Münster, Serie nouă, nr. 3), Münster 1984, pp. 31–44, text integral, cu referințe suplimentare la publicațiile lui Henningsen. Volker Surmann: Joaca cu contextul cunoașterii: Jürgen Henningsen. În: ibid.: Noi tendințe în cabaretul german al anilor 1990. Bielefeld 1999, pp. 9–12, text integral (PDF).

Legături externe Martin Rothland: Istoria disciplinei în context. Știința educației la Universitatea din Münster. Bad Heilbrunn 2008, p. 208.

Categorie:Nașteri în 1933 Categorie:Decese în 1983 Categorie:Cercetători Categorie:Germani din secolul al XX-lea Categorie:Profesori universitari germani Categorie:Oameni din Kiel