Uniunea Liber-cugetătorilor (în , în ), cunoscută și drept Alianța Liberală sau Tovărășia Țărănească, a fost o alianță interetnică a deputaților din Dieta Bucovinei, activă între anii 1903–1905.

Context Încă de la începutul funcționării Dietei Bucovinei (1861), parlamentul regional a fost dominat de marea boierime română (familiile Hurmuzachi, Flondor, Wassilko de Serecki, Petrino etc.). Sistemul electoral, bazat pe vot indirect, censitar și pe principiul curiilor, asigura o majoritate constantă în mâinile „Curiei marilor proprietari funciari”, care promovau o formă moderată de naționalism românesc.

Reprezentarea ucrainenilor era redusă. Cei câțiva deputați ucraineni care reușeau să fie aleși, în pofida opoziției boierimii române, nu aveau influență reală. Atât naționaliștii ucraineni, cât și panslaviștii rusofili, erau împotriva elitei românești din Bucovina. Aceștia considerau că „Bucovina slavă este captivă în mâinile boierilor români”. Situația din 1869 a fost ilustrativă: majoritatea română a blocat adoptarea unei legi privind utilizarea liberă a limbii ucrainene în cadrul forului regional, fapt criticat nu doar de deputații ucraineni, ci și de autoritățile oficiale austriece, în special de influentul politician local Anton Kochanowski. De asemenea, reprezentarea comunității evreiești – deși numeroasă – era minimă.

Schimbarea a venit în anii 1890, odată cu alegerea românului rutenizat Mikola Vasilko, care a reușit să coaguleze în jurul său deputați ucraineni și reprezentanți ai altor comunități etnice. El a fost inițiatorul unui „front interetnic” împotriva dominației marilor proprietari funciari. Ambiția sa nu venea doar din dorința de reprezentare a ucrainenilor, ci și din orgoliu personal - Wassilko încercase anterior, fără succes, să se impună în conducerea grupării românești.

Crearea alianței Fondatorii Uniunii au fost: Mikola Vasilko – lider ucrainean, inițiatorul alianței; Aurel Onciul – reprezentant al românilor moderați; Benno Straucher – lider al comunității evreiești; Ștefan Ștefanovici – reprezentant al comunității armene.

Aceștia au refuzat compromisurile cu „grupul marilor proprietari”. Prima ședință a avut loc la 19 septembrie 1903, când s-au stabilit liniile directoare ale programului: în domeniul economic: îmbunătățirea nivelului de trai al muncitorilor, combaterea exploatării excesive, oprirea procesului de deposedare și proletarizare a țăranilor, crearea unei Bănci a Bucovinei, sprijinirea mișcării cooperatiste; în domeniul politic: introducerea votului universal și direct, eliminarea privilegiilor electorale ale anumitor categorii sociale; în domeniul național-cultural: satisfacerea nevoilor tuturor comunităților etnice și confesionale, în conformitate cu principiile egalității din Constituția Austriacă.

În fruntea organizației a fost ales Aurel Onciul, liderul Partidului Țărănesc Democrat (PȚD).

Activitate

La începutul anului 1904, majoritatea deputaților ucraineni, evrei și germani au aderat la alianță. În iunie, a fost creat Comitetul partidelor liberale din Bucovina, care a coordonat campania electorală. Statutul prevedea luarea deciziilor comune în probleme generale, dar și autonomia fiecărui grup național în chestiunile proprii.

La alegerile parțiale din 1904, Uniunea Liber-cugetătorilor a obținut o victorie decisivă împotriva boierilor români, asigurându-și majoritatea în Dietă. Reprezentantul PȚD, Gheorghe Wassilko de Serecki (provenit tot din boierimea română, dar reprezentant al noii generații) a fost ales Mareșal al Bucovinei. Aceasta a permis adoptarea unor legi importante, precum: majorarea salariilor cadrelor didactice, reformarea legislației electorale, desființarea domeniilor boierești, reorganizarea administrației comunale, înființarea Băncii Regionale a Bucovinei.

Istoricul Ioan Cocuz a susținut că Ștefan Smal-Stocki, unul dintre liderii Uniunii, ajuns vicemareșal al Bucovinei în 1904, se folosea de aceasta pentru a promova exclusiv interesele naționale ucrainene.

Consecințe Măsurile adoptate sub influența alianței au contribuit la lichidarea rămășițelor feudale din Bucovina și la accelerarea dezvoltării relațiilor socio-economice capitaliste. Totodată, ele au consolidat drepturile democratice ale cetățenilor și au demonstrat eficiența cooperării interetnice. Ele i-au dezavantajat însă în mod direct pe românii din Bucovina.

În 1905, alianța s-a destrămat din cauza tensiunilor dintre deputații ucraineni și cei români. Cu toate acestea, reformele promovate au rămas în centrul vieții publice. Presa vremii vorbea despre o linie de demarcație între perioada „de dinaintea” și „de după” Uniunii Liber-cugetătorilor.

Reformele inițiate de Uniune au dus la Compromisul Bucovinei din 1909.

Istoricul naționalist ucrainean Arkadii Jucovschi sublinia că abia după 1903 Dieta Bucovinei a început să funcționeze ca instituție autonomă reală, incluzând toate naționalitățile regiunii. În acest sens, misiunea istorică a alianței a fost încheierea dominației unei elite restrânse de mari proprietari români asupra vieții politice regionale.

Mai mult, activitatea acestei organizații a pus bazele noii legislații electorale, care în 1911 a permis formarea unei Diete radical schimbate și mult mai reprezentative.

Galerie

Note

Bibliografie Аркадій Жуковський, Історія Буковини. Documente ale Dietei Bucovinei (1903–1905).

Categorie:Naționalism ucrainean Categorie:Dieta Bucovinei Categorie:Liberalism Categorie:Fondări în 1903 Categorie:Desființări în 1905