Hippolyte Destailleur

Hippolyte Alexandre Gabriel Walter Destailleur () a fost un arhitect, colecționar, bibliofil și istoric de artă francez.

Fiul arhitectului François-Hippolyte Destailleur (1787-1852), Hippolyte Destailleur a fost unul dintre reprezentanții curentului istoricist în Franța.

Biografie

Tatăl său, François-Hippolyte Destailleur, a realizat, printre altele, clădirea Ministerului de Finanțe, situată pe (distrusă în timpul Comunei), și din Paris. La moartea acestuia, în 1852, i-a succedat în funcția de arhitect al Monetăriei.

În urma căsătoriei sale, în 1847, cu Émilie Georgina Ferrière, a avut treisprezece copii, dintre care Walter-André Destailleur (1867-1940) i-a urmat în carieră.

Arhitect de renume internațional, restaurator al marilor reședințe de la Courances și Vaux-le-Vicomte, Destailleur a constituit o colecție foarte importantă de desene de arhitectură și de ornamente, care a reprezentat „baza sa documentară” profesională.

Această cunoaștere aprofundată îi permitea să se inspire în operele sale din decorațiile vechi. De asemenea, obișnuia să refolosească elemente de decorație antică, în special panouri de lemn, scoase pe piață în perioada lucrărilor de modernizare urbană întreprinse de Haussmann, care, prin deschiderea de noi bulevarde și străzi în vechiul Paris, a dus la demolarea și „dezmembrările” decorațiilor interioare ale numeroaselor hoteluri particulare din secolul precedent.

Jean-Joseph Weerts l-a reprezentat pe plafonul pictat al scării de onoare din Hôtel des Monnaies din Paris, realizat între 1889 și 1891. De asemenea, i-a făcut și portretul, astăzi păstrat la .

Realizări arhitecturale În anii 1850–1860, a condus restaurarea castelului Mouchy-le-Châtel (Oise) pentru familia de Noailles, fiind asistat de ornamentistul Michel Liénard.

În anii 1865–1866 și din nou în 1869–1870, a realizat reamenajarea din Paris.

Între 1866 și 1867, a construit pentru contesa Victoire-Félicie de Béhague, la nr. 24, avenue Bosquet, un hotel în stil Ludovic al XV-lea, edificiu ridicat paralel cu bulevardul și legat de acesta printr-un vestibul vitrat (astăzi dispărut).

În 1868, pentru suma de 400 000 de franci, a edificat tot pentru contele Octave de Béhague, fiul contesei, un „mic hotel” în care a remontat un important ansamblu de panouri de lemn din secolul al XVIII-lea.

În anii 1870, a lucrat la Hôtel de Noailles-Mouchy (distrus în 1958), situat pe boulevard de Courcelles din Paris.

În 1880, a construit pentru familia Cahen d’Anvers un hotel în stil Ludovic al XIV-lea, la nr. 2, rue de Bassano (Paris, arondismentul al XVI-lea), în care a remontat panouri de lemn executate în 1709 de pentru Hôtel de Mayenne.

În jurul anului 1870, a transformat parcul castelului Courances pentru bancherul Samuel de Haber într-un parc „în stil englezesc” și, între 1873 și 1884, a restaurat castelul din secolul al XVII-lea în stil neoclasic Ludovic al XIII-lea.

Între 1875 și 1892, a restaurat și castelul Vaux-le-Vicomte pentru industriașul Alfred Sommier.

În perioada 1875–1882, a ridicat pentru ducele de Massa castelul Franconville din Saint-Martin-du-Tertre, o replică a castelului Maisons-Laffitte, construit de François Mansart pentru René de Longueil.

În 1887, a realizat planul fostului salon „de Pékin” (secolul al XVIII-lea) al castelului Abondant (Eure-et-Loir – Arhivele Naționale).

Între 1887 și 1890, a construit pentru fratele vitreg al ducelui de Massa, baronul Eugène Roger, bancher la Paris, castelul Triboulette din Vouzeron.

În străinătate

În afara Franței, a contribuit la internaționalizarea stilului istoricist francez.

În Anglia, la solicitarea baronului Ferdinand de Rothschild, care a donat o colecție de artă către British Museum, a ridicat reședința Waddesdon Manor în Buckinghamshire, astăzi aflată în proprietatea National Trust. Pentru acest castel, arhitectul s-a inspirat, printre altele, din castelul Blois (pentru scară) și din castelul Maintenon (pentru turnuri). Construcția a durat aproape zece ani și a fost continuată după el de fiul său, de asemenea arhitect, Walter-André Destailleur.

La Viena, a construit pentru Albert de Rothschild un hotel particular în care a reprodus la interior celebrul „Scară a Ambasadorilor” de la Versailles, iar la Berlin a edificat reședința prințului de Pless.

Aflat în apropierea nobilimii celui de-al Doilea Imperiu, a fost chemat în Anglia de împărăteasa exilată, care i-a încredințat edificarea capelei funerare a lui Napoleon al III-lea, a fiului lor unic, prințul imperial, precum și a ei însăși, la Farnborough. Totodată, i-a încredințat și construcția unei abații menite să găzduiască o comunitate de călugări francezi ce urmau să vegheze la odihna sufletelor lor, abația Saint-Michel, care există și astăzi.

Colecții de artă Dotat cu un gust foarte rafinat, Destailleur a constituit de-a lungul vieții ceea ce avea să devină una dintre cele mai importante colecții private de artă grafică, precum și o bibliotecă de câteva mii de volume.

După ce a vândut, în 1879, cea mai mare parte a colecției sale la Berlin, unde aceasta urma să stea la baza Kunstbibliothek, a început să formeze o a doua colecție, pentru care a manifestat, potrivit unor opinii, o atenție sporită asupra stării de conservare și a provenienței operelor achiziționate.

Această a doua bibliotecă a fost dispersată parțial încă din timpul vieții sale, prin mai multe licitații: în 1890, stampele Școlii Franceze din secolul al XVIII-lea; în 1891, cărțile rare și prețioase; în 1893 (anul morții sale): desene originale reunite în albume, printre care „lucrări importante ale lui Saint-Aubin”; în 1894, cărțile și stampele referitoare la istoria orașului Paris și a împrejurimilor sale, precum și cele referitoare la arte frumoase (arhitectură, pictură, gravură, ornamentație); în 1896, desene și tablouri, desene de arhitectură și decorație, vederi din Paris și din împrejurimi, desene de diverse tipuri, documente reunite în șase cataloage legate în trei volumecatalog nr. 71 / 1987 al librarului Léonce Laget – arh. pers..

Patrice de Vogüé evocă licitațiile postume:

Atunci, Biblioteca Națională a achiziționat peste 5 000 de desene legate de topografia pariziană, în timp ce Henri d’Orléans, duce de Aumale, a dobândit, în cadrul licitațiilor din 19 și 20 mai 1896, un „album de desene de Du Cerceau, albume de portrete desenate din secolul al XVI-lea, magnifice desene ale lui Primatice și un Saint-Aubin, vedere a grădinii Palatului Regal”Nicole Garnier-Prelle, catalogul expoziției Trésors du cabinet des dessins du Musée Condé, Somogy și Muzeul Condé, 2005.

Se remarcă în special prezența în această colecție a „Cărții Saint-Aubin”, un album în care fiecare membru al acestei mari familii de artiști din secolul al XVIII-lea a realizat desene, achiziționat de contesa Martine de Béhague în 1894 și, ulterior, în 2001, de Muzeul Luvru, precum și numărul impresionant de desene ale lui .

Un album factice cu 125 de portrete de artiști, pictori, sculptori, muzicieni, oameni de știință, medici, gravate în cupru între secolele al XVI-lea și al XIX-lea și conținând mai multe stampe de , provenind din biblioteca sa, a fost vândut cu suma de 20 160 de euro la Paris, la 17 noiembrie 2017.

Lucrări Destailleur a coordonat publicarea mai multor lucrări:

Hippolyte Destailleur a fost, într-o anumită măsură, neglijat de istoria artei timp de aproape un secol.

O expoziție de portrete de artiști provenind din colecția sa a avut loc la între martie și iunie 2006. Digitalizarea unei părți din fondul Destailleur aflat în cadrul Departamentului de Stampe și Fotografie al Bibliotecii Naționale a Franței a permis, de asemenea, o mai bună cunoaștere a colecționarului de către publicul larg și a facilitat cercetările asupra colecțiilor sale.

Note

Bibliografie

Legături externe

Resurse relevante pentru de arte plastice:

Resurse relevante pentru spectacole:

Resurse relevante pentru viața publică:

Note în dicționare sau enciclopedii generale:

Categorie:Nașteri în 1822 Categorie:Nașteri pe 27 septembrie Categorie:Decese în 1893 Categorie:Decese pe 17 noiembrie Categorie:Artiști din Paris Categorie:Decese în Paris Categorie:Înmormântări în cimitirul Montparnasse Categorie:Arhitecți francezi Categorie:Colecționari de artă Categorie:Bibliofili Categorie:Istorici de artă francezi