Charles Girault

Charles Louis Girault () a fost un arhitect francez. Este cunoscut mai ales ca arhitect al Grand Palais și al Petit Palais din Paris.

Biografie Primii ani ai vieții sale au fost marcați în special de singurătate: tatăl său făcea „afaceri” (adesea nereușite) în America de Sud, unde locuia de cele mai multe ori, împreună cu soția și cele două fiice. Charles fusese lăsat în Franța, în grija unei bunici. Se știu puține lucruri despre copilăria și tinerețea sa la Cosne. A fost chemat sub arme în timpul războiului franco-prusac din 1870, ceea ce i-a întrerupt definitiv pregătirea pentru concursul de admitere la École Centrale, pe care o începuse.

După demobilizare, s-a întors în Nièvre, unde trebuia să muncească pentru a trăi. Foarte talentat la desen, s-a angajat ca desenator la un antreprenor de lăcătușerie și fierărie, domnul Bardin. Acolo, aproape întâmplător, arhitectul Honoré Daumet, deja celebru, i-a văzut desenele și i-a spus patronului lui Charles Girault: „Trebuie să urmeze Belle-Arte, îl iau în clasa mea”. Această întâlnire neașteptată a fost pentru Girault un fericit capriciu al destinului. În 1873, la vârsta de douăzeci și doi de ani, a intrat la École des Beaux-Arts, unde s-a remarcat imediat atât prin calitatea darurilor sale naturale, cât și prin munca asiduă.

Marele Premiu de la Roma În 1880, Charles Girault a obținut Marele Premiu de la Roma pentru arhitectură și a plecat în Italia, experiență artistică decisivă care avea să-i marcheze întreaga viață. După întoarcerea în Franța, și-a cumpărat o casă mare la Bièvres, în departamentul Essonne, unde a desenat un parc asemănător celor ale vilelor florentine și l-a împodobit cu statui și vase aduse din Florența, care îi aminteau de iubita sa Italie.

Lucrările realizate pentru École des Beaux-Arts din Paris în timpul șederii sale în Italia — ridicarea planului mormântului Scaligerilor din Verona, aflat astăzi la muzeul din Caen, și mai ales restaurarea Vilei Adriana (a împăratului Hadrian) din Tivoli — sunt considerate capodopere ale desenului de arhitectură și sunt adesea prezentate în expozițiile dedicate artei acelei epoci.

În prima parte a carierei sale, a fost remarcat pentru Pavilionul igienei de la Expoziția Universală din 1889 și pentru realizarea, în 1896, a criptei lui Louis Pasteur aflată în subsolul Institutului Pasteur.

Grand Palais și Petit Palais la Paris Destinat să devină muzeul de Arte Frumoase al Orașului Paris, Petit Palais a fost conceput cu prilejul Expoziției Universale din 1900. Câștigând concursul organizat pentru construcția sa, Charles Girault a început edificarea clădirii.

Girault a manevrat cu măiestrie un clasicism inspirat din baroc, aflat atunci la modă printre profesorii de la École des Beaux-Arts. A reușit cu abilitate să rezolve tranzițiile dificile ale unghiurilor, impuse de planul trapezoidal al clădirii. Elementul arhitectural central al edificiului, o intrare monumentală în arc ce precede un dom scund din oțel, a fost adoptat, în anii următori, pretutindeni în lume (de pildă la Opera din Saigon) de arhitecții formați la școala franceză.

Girault a fost însărcinat, de asemenea, cu coordonarea lucrărilor de construcție ale Grand Palais, al cărui autor nu era, dar care fusese proiectat de mai multe birouri de arhitectură, ce trebuiau făcute să colaboreze. Autoritatea, priceperea și înalta calificare a lui Girault l-au recomandat pentru această sarcină delicată.

Arhitect al regelui Belgiei

Regele Belgiei, Leopold al II-lea, a venit la Paris pentru a vizita Expoziția din 1900 și a fost fermecat de Petit Palais. I s-a prezentat Charles Girault, căruia i-a cerut să construiască la Bruxelles o replică fidelă a Petit Palais din Paris. Girault a subliniat că, în calitate de artist, nu putea copia întocmai propriile sale opere, dar între cei doi s-a legat o simpatie: regele avea numeroase proiecte, iar Charles Girault a devenit arhitectul său.

El a realizat la Bruxelles lucrări de amploare: extinderea castelului Laeken, modernizarea vilei Van der Borght, Muzeul Regal al Africii Centrale din Tervuren (1902–1910) și transformarea Arcadelor Jubileului (ridicate în 1880 de Gédéon Bordiau), cu ocazia aniversării a 75 de ani de independență a Belgiei.

La Oostende, stațiune balneară de pe coasta belgiană foarte apreciată de rege, Charles Girault a construit, între 1902 și 1906, galeriile regale din Ostende, care îi permiteau suveranului și oaspeților săi să ajungă la hipodromul Wellington fără a fi incomodați de ploaie sau de vânt.

Mormântul lui Pasteur (Institut Pasteur, Paris) Lucrarea poate fi considerată cea mai emoționantă dintre creațiile lui Girault: frumosul mormânt al lui Louis Pasteur, inventatorul vaccinului împotriva turbării. La moartea savantului, în 1895, familia sa i-a cerut lui Charles Girault să construiască mormântul, situat la Institutul Pasteur din Paris.

Charles Girault a fost, în adevăratul sens al cuvântului, un artist. Puternic influențat de Italia, el mărturisea că avea mai multă înclinație pentru frumusețile acesteia decât pentru progresele tehnicii industriale. Despre Turnul Eiffel spunea că nu vedea în el decât „schela unui punct în cer”. Cu toate acestea, a fost solicitat pentru numeroase funcții: președinte al Societății Centrale a Arhitecților (actuala Academie de Arhitectură), inspector general al clădirilor civile, președinte al Comitetului Congreselor Internaționale și, de mai multe ori, președinte al juriului concursurilor de arhitectură.

Deces și omagii

Charles Girault a murit la 26 decembrie 1932, la domiciliul său din nr. 36, avenue Henri-Martin (astăzi: nr. 36, avenue Georges-Mandel), în arondismentul 16 din Paris. Funeraliile au fost celebrate la 29 decembrie 1932 la templul Oratoire du Louvre, iar trupul său a fost depus în cavoul acestuia.

Strada care mărginește Petit Palais, între acesta și Champs-Élysées, a fost denumită avenue Charles-Girault în onoarea sa.

Distincții Ofițer al Legiunii de Onoare (decretul din 12 aprilie 1900). A fost decorat de Alfred Picard la 16 aprilie 1900.

Arhive Documentele personale ale lui Charles Girault sunt păstrate în Franța la Arhivele Naționale, sub cota 285AP. Mai multe volume de corespondențe și documente privind amenajarea domeniilor regale de la Laeken și Tervuren, arcadele Jubileului și Muzeul Congo-ului se află în arhivele Africa Museum din Tervuren.

Note

Bibliografie

Legături externe

Resurse relevante pentru de arte plastice:

Resurse relevante pentru cercetare:

Resurse relevante pentru viața publică:

Resurse relevante pentru mai multe domenii:

Note în dicționare sau enciclopedii generale:

Categorie:Nașteri în 1851 Categorie:Nașteri pe 27 decembrie Categorie:Decese în 1932 Categorie:Decese pe 26 decembrie Categorie:Oameni din Burgundia-Franche-Comté Categorie:Decese în Paris Categorie:Absolvenți ai École des Beaux-Arts Categorie:Arhitecți francezi Categorie:Ofițeri ai Legiunii de onoare