Serghei Aleksandrovici Karaganov (în ; ) este un politolog rus care conduce Consiliul pentru Politică Externă și de Apărare, o instituție analitică de securitate fondată de Vitali Șlikov. El este decan al Facultății de Economie Mondială și Afaceri Internaționale din cadrul Școlii Superioare de Economie din Moscova. Din 1983 este și director adjunct al Institutului Europei din cadrul Academiei de Științe a URSS (în prezent, a Rusiei). Karaganov a fost un apropiat al lui Evgheni Primakov și a fost consilier prezidențial atât al lui Boris Elțîn, cât și a lui Vladimir Putin.

Karaganov deține un apartament în Veneția. Lui Karaganov i s-a interzis să intre în UE după apelurile sale la utilizarea armelor nucleare din iulie 2023.

Biografie Tinerețe Karaganov provine dintr-o familie mixtă, rusă și evreiască; tatăl său rus a fost Aleksandr Vasilievici Karaganov (1915–2007), cercetător în domeniul cinematografiei și literaturii, iar mama sa evreică a fost Sofia Grigorievna Karaganova (născută Mazeh, 1918–2013), prima soție a poetului sovietic Evgheni Dolmatovski. Familia Sofiei Karaganova, familia Mazeh, făcea parte din nobilimea evreiască belarusă, originară din Borisov, regiunea Minsk. Stră-unchiul Sofiei a fost rabinul-șef al Moscovei, Yaakov Mazeh (ebraică: יעקב מזא"ה; 1859–1924), o figură marcantă a iudaismului rusesc. Rabinul Yaakov i-a ajutat pe Sofia și pe fratele ei, David, să plece din Belarus la Moscova.

Aleksandr Karaganov, în calitate de vicepreședinte al Societății pentru Relații Culturale cu Țările Străine (VOKS) și redactor-șef al revistei în limba engleză Soviet Literature, a fost responsabil de organizarea vizitei scriitorului american John Steinbeck și a fotografului Robert Capa în URSS în 1947. Steinbeck a scris apoi despre el în volumul său de călătorie A Russian Journal, publicat în 1948.

Doctrina Karaganov miniatura|Serghei Karaganov în 2015 Karaganov este cunoscut ca inițiator al Doctrinei Karaganov, care susține că Moscova ar trebui să se prezinte drept apărătoarea drepturilor omului ale etnicilor ruși care trăiesc în „vecinătatea apropiată”, cu scopul de a obține influență politică în aceste regiuni. În 1992, el a formulat ipoteza conform căreia conducerea rusă s-ar putea simți obligată să recurgă la forță pentru a atinge acest obiectiv. Această idee a fost introdusă pentru prima dată în politica internă a Federației Ruse de către Boris Elțîn în 1992, deși în Rusia lui Elțîn era o ideologie marginală. Ea a devenit o ideologie de masă în Rusia lui Putin după 2012.

După ce Karaganov a publicat în 1992 un articol prin care susținea această poziție, politica externă a Rusiei a legat retragerea trupelor ruse din statele baltice de încetarea „discriminării sistemice” împotriva rușilor din aceste țări. Subiectul era deja controversat în februarie 1994, când doctrina a fost menționată de Lennart Meri, pe atunci președinte al Estoniei, în discursul său Matthiae-Mahl de la Hamburg, rostit la 25 februarie.

În 2022, Karaganov și-a revendicat în totalitate paternitatea acestei idei într-un interviu amplu. În 2023, Walter Clemens a scris că Karaganov „a fost o figură-cheie în construirea fundamentelor pentru războiul împotriva Ucrainei”, deoarece a promovat ideea „că Moscova ar trebui să se prezinte drept apărătoarea drepturilor omului ale etnicilor ruși care trăiesc” în proximitatea conceptului de Russkiy Mir.

Rol în Războiul Rusiei împotriva Ucrainei miniatura|În iunie 2023, Karaganov a cerut atacuri nucleare împotriva statelor membre NATO din Europa. În 2014, Karaganov a avertizat că Rusia ar putea ataca Ucraina, că „iadul” s-ar dezlănțui în Ucraina dacă cererea Rusiei ca Ucraina să rămână un stat neutru, în afara NATO, este ignorată și dacă regiunilor rusofone din estul și sudul Ucrainei nu li se acordă o largă autonomie, după modelul împărțirii Bosniei și Herțegovinei prin Acordul de la Dayton.

Într-un interviu acordat revistei Time în aprilie 2019, Karaganov a considerat că nepermiterea Rusiei să adere la NATO a fost „una dintre cele mai mari greșeli din istoria politică. Ea a pus automat Rusia și Occidentul pe un curs de coliziune, sacrificând în cele din urmă Ucraina”.

În ianuarie 2022, el a afirmat că NATO este un „cancer politic” care urmărește să ucidă statul rus „sănătos”. Tot în ianuarie 2022, a negat acuzațiile potrivit cărora Rusia plănuia să invadeze Ucraina și a susținut că trupele ruse erau concentrate la granița ruso-ucraineană pentru a preveni un posibil atac ucrainean asupra Donbasului.

Karaganov, cunoscut ca fiind un apropiat consilier al președintelui rus Vladimir Putin, a formulat multe dintre ideile de bază care au dus la invazia Rusiei în Ucraina la 24 februarie 2022. Cu o săptămână mai devreme, Karaganov a explicat că „situația este atât de gravă” încât „războiul este inevitabil” deoarece Rusia își putea atinge obiectivele doar prin mijloace militare, întrucât, spre deosebire de Statele Unite, puterea dominantă de după Războiul Rece, Rusia nu dispunea de beneficii politice, culturale, ideologice sau economice prin care să atragă alte state în sfera sa de influență. Karaganov a deplâns faptul că vecinii Rusiei considerau, în general, că Occidentul oferă modele politice și economice mai atractive, iar Rusia nu avea, prin urmare, altă opțiune decât să le obțină supunerea prin forță. Referitor la Ucraina, Karaganov a susținut că era necesară supunerea acesteia pentru a preveni extinderea ulterioară a NATO. Ca justificare pentru agresiune, Karaganov a sugerat că Ucraina oricum nu era un stat viabil și că „cel mai probabil, țara se va dezintegra încet”, sau, alternativ, va fi împărțită în părți mai mici, iar „ceva poate merge la Rusia, ceva la Ungaria, ceva la Polonia, iar ceva ar putea rămâne un stat ucrainean formal independent”. Totuși, el a afirmat că „ocuparea” Ucrainei reprezintă „scenariul cel mai rău”. În locul expresiilor legale de tipul „acțiune polițienească” sau „operațiune militară specială”, Karaganov folosește deschis cuvântul „război”: „Miza elitei ruse este foarte mare, acesta fiind un război existențial pentru ei.” El a mai spus că „avem nevoie de un fel de soluție care să se numească pace și care să includă, de facto, crearea unui fel de guvern viabil, pro-rus, pe teritoriul Ucrainei, și securitate reală pentru republicile din Donbas.”

În aprilie 2022, într-un interviu acordat ziarului italian Corriere della Sera, Karaganov a declarat că „războiul a fost inevitabil, ei erau o vârf de lance al NATO. Am luat decizia foarte grea de a lovi primii, înainte ca amenințarea să devină și mai mortală.” El a mai spus că războiul din Ucraina „va fi folosit pentru restructurarea elitei ruse și a societății ruse. Ea va deveni o societate mai militarizată și mai națională, eliminând elementele nepatriotice din elită.” De asemenea, el a afirmat că „Demilitarizarea înseamnă distrugerea forțelor armate ucrainene, fapt ce se întâmplă și ce va accelera. Desigur, dacă Ucraina este sprijinită cu noi arme, asta ar putea prelungi agonia. ... Războiul va fi victorios, într-un fel sau altul. Presupun că demilitarizarea va fi realizată și va exista și denazificare. Așa cum am făcut în Germania și în Cecenia. Ucrainenii vor deveni mult mai pașnici și mai prietenoși față de noi.

În iunie 2023, Karaganov a cerut utilizarea armelor nucleare de către Rusia împotriva statelor membre NATO din Europa, spunând că „va trebui să lovim o serie de obiective din mai multe țări pentru a aduce la rațiune pe cei care și-au pierdut mințile.” El a concluzionat că „Prin zdrobirea voinței Occidentului de a-și continua agresiunea, nu doar ne vom salva pe noi înșine și în sfârșit vom elibera lumea de jugul occidental de cinci secole, dar vom salva și umanitatea.” Potrivit lui Karaganov, „țările din Sudul Global ar simți satisfacție din înfrângerea foștilor lor opresori” și Rusia, împreună cu China, „va câștiga în beneficiul tuturor, inclusiv al oamenilor care trăiesc în țările occidentale.” Până în iunie 2023, președintele rus Vladimir Putin a respins astfel de propuneri, spunând „Resping acest lucru. … În primul rând, nu vedem nicio necesitate de a le folosi [o lovitură nucleară tactică]; iar în al doilea rând, a considera aceasta, chiar ca posibilitate, contribuie la scăderea pragului pentru utilizarea unor astfel de arme.” miniatura|Soldați ucraineni uciși în războiul ruso-ucrainean din 2022. Karaganov a cerut „distrugerea forțelor militare ucrainene” și apoi obligarea ucrainenilor să fie „mai pașnici și mai prietenoși cu noi”. Tot în 2023, Karaganov a coautorat o analiză critică a politicii externe ruse din ultimii ani. În această lucrare, el și ceilalți coautori au recomandat anexarea regiunilor de sud-est ale Ucrainei. Între timp, potrivit lor, infrastructura energetică, industrială și de transport a Ucrainei de vest ar trebui distrusă, iar această regiune transformată într-un tampon la granița cu Occidentul. De asemenea, au considerat că unul sau două milioane de ucraineni ar trebui deportați în Siberia și că prizonierii de război ucraineni ar trebui folosiți pentru a construi rute de transport între coasta Arctică a Rusiei și țările asiatice din sud. Ca răspuns la sugestiile lui Karaganov, istoricul american Alexander J. Motyl a scris: „Unii factori de decizie și analiști occidentali cred că Rusia nu este irațională, că raționalitatea ei este diferită de cea întâlnită în Occident. Oricare ar fi cazul, cum poți vorbi cu oameni care înțeleg complet greșit realitățile geopolitice, cred cu adevărat că armele nucleare sunt un produs al intervenției divine, aspiră la crearea unei Rusii mesianice și sunt de părere că distrugerea Poznanului și a altor orașe europene nu ar declanșa Al Treilea Război Mondial, ci l-ar preveni?.”

În iulie 2025, Karaganov a propus ca Rusia să adopte o ideologie de stat care să fie predată copiilor ruși în școli. Nucleul ideologiei de stat ruse ar fi devotamentul față de stat și față de conducătorul acestuia. El a respins democrația ca fiind dăunătoare pentru Rusia, afirmând: „Democrația este ineficientă ca formă de guvernare pentru societăți complexe. Ea poate exista doar în condiții externe favorabile, în absența amenințărilor externe și a rivalilor puternici.” El a descris Rusia ca pe un „imperiu asiatic” alături de China și India. Karaganov i-a caracterizat pe ruși drept un „popor purtător de Dumnezeu” cu misiunea de a proteja „ceea ce este mai bun în umanitate, pacea mondială, libertatea pentru toate țările și popoarele, precum și diversitatea, varietatea și multiculturalismul acestora.” El a criticat națiunile occidentale pentru „individualism” și „cultul consumerismului”.

Note

Bibliografie

Vezi și Ruscism Eurasnianism Revanșism Imperialism rus Iredentism rus Naționalism rus

Legături externe Interviuri

Categorie:Nașteri în 1952 Categorie:Nașteri pe 12 septembrie Categorie:Politologi ruși Categorie:Naționaliști ruși Categorie:Diaspora rusă Categorie:Absolvenți ai Universității de stat din Moscova Categorie:Geopoliticieni ruși Categorie:Evrei ruși Categorie:Ruși în viață Categorie:Oameni din Moscova