Danjoutin este o comună franceză, situată în departamentul Territoire de Belfort, în regiunea culturală și istorică Franche-Comté și în regiunea Bourgogne-Franche-Comté.

Geografie [{ "type": "ExternalData", "service": "geoline", "ids": "Q1075351", "properties": { "fill": "#fc3", "stroke": "#ac6600" }}, { "type": "ExternalData", "service": "geoline", "ids": "Q1344620", "properties": { "fill": "#fc3", "stroke": "#ac6600" }}]

Localizare Danjoutin este o comună din Franche-Comté, situată în zona periurbană a orașului Belfort, lipită de acesta la sud și aflată la 38 km sud-vest de Mulhouse, 13 km nord de Montbéliard, 75 km nord-est de Besançon și la 17 km de frontiera franco-elvețiană.

Comune limitrofe

Hidrografie Danjoutin este străbătut de pârâul Savoureuse, un subafluent al Ronului prin intermediul Doubs, Saône și Allan.

Canalul Haute-Saône, construit pentru a lega localitatea Ronchamp de canalul Ron–Rin, atinge la vest teritoriul comunei.

Climă În 2010, clima comunei era de tip climat montan, conform unui studiu al Centrului Național de Cercetare Științifică bazat pe o serie de date care acoperă perioada 1971-2000. În 2020, Météo-France publică o tipologie a climei din Franța metropolitană în care comuna este expusă unui climat semi-continental și se află în regiunea climatică Vosgi, caracterizată de o pluviometrie foarte ridicată (1.500 până la 2.000 mm/an) în toate anotimpurile și o iarnă aspră (sub 1 °C).

Pentru perioada 1971-2000, temperatura anuală medie este de 9,8 °C, cu o amplitudine termică anuală de 17,3 °C. Cumulul anual mediu de precipitații este de 1 263 mm, cu 12,4 zile de precipitații în ianuarie și 10,6 zile în iulie. Pentru perioada 1991-2020, temperatura medie anuală observată la stația meteorologică Météo-France cea mai apropiată, situată în comuna Dorans la 4 km distanță, este de 10,9 °C, iar cumulul anual mediu de precipitații este de 974,0 mm.

Parametrii climatici ai comunei au fost estimați pentru mijlocul secolului (2041-2070) conform diferitelor scenarii de emisie de gaze cu efect de seră, bazate pe noile proiecții climatice de referință DRIAS-2020. Aceștia pot fi consultați pe un site dedicat publicat de Météo-France în noiembrie 2022.

Urbanism Tipologie La 1 ianuarie 2024, Danjoutin este clasificată drept localitate de centură urbană, conform noii grile comunale de densitate cu șapte niveluri, definită de INSEE (Institutul Național de Statistică și Studii Economice) în 2022. Ea aparține unității urbane Belfort, o aglomerație interdepartamentală care reunește 16 comune, din care face parte ca localitate de suburbie. În plus, comuna face parte din zona metropolitană a orașului Belfort, în care este considerată comună de coroană. Această zonă, ce reunește 91 de comune, este clasificată în categoria zonelor cuprinse între 50.000 și mai puțin de 200.000 de locuitori.

Utilizarea terenurilor Utilizarea terenurilor din comuna Danjoutin, conform bazei de date europene privind ocuparea biofizică a solurilor Corine Land Cover (CLC), se caracterizează prin importanța teritoriilor artificializate (43,2 % în 2018), o proporție identică cu cea din 1990 (43,2 %). Repartizarea detaliată în 2018 este următoarea: păduri (35,1 %), zone urbanizate (29,7 %), zone agricole eterogene (21,7 %), zone industriale sau comerciale și rețele de comunicație (13,5 %). Evoluția ocupării terenurilor în comună și a infrastructurilor sale poate fi observată pe diferitele reprezentări cartografice ale teritoriului: harta Cassini (secolul XVIII), harta de stat-major (1820-1866) și hărțile sau fotografiile aeriene ale IGN pentru perioada actuală (1950 până în prezent).

thumb|600px|centre|Harta infrastructurii și utilizării terenului a comunei în 2018 (CLC).

Transport și mobilitate Orașul este deservit de: drumurile departamentale D47, D47C, D19 și D23; autostrada A36; gara Danjoutin, situată pe linia Belfort–Delle. Aceasta permite accesul la trenurile TGV (prin efectuarea unei corespondențe în gara Belfort–Montbéliard TGV), dar și la rețeaua feroviară elvețiană (prin schimbarea trenului fie în gara TGV menționată, fie la Delle, în funcție de orar). Teritoriul comunei este, de asemenea, traversat de liniile Dole-Ville–Belfort și Paris-Est–Mulhouse-Ville, precum și de racordul feroviar care le leagă direct între ele.

Toponimie Numele satului ar proveni din latină, fie de la Dominus Justinus, fie de la domus Justini, însă acesta apare în arhive abia începând cu secolul al XII-lea.

Istorie Satul Danjoutin pare să se fi dezvoltat la intersecția a două drumuri romane: unul urca spre nord pe malul stâng al râului Savoureuse, venind din Trévenans, iar celălalt venea din Banvillars și traversa Bavilliers. Vestigii din acea perioadă, descoperite în secolul al XIX-lea, sugerează existența unei villa în această zonă.

În secolul al XII-lea, Damjustin era reședința moșia Assise-sur-l’Eau (atașată atunci la prepozitura din Belfort), care cuprindea și localitățile Andelnans, cătunul Leupe (astăzi parte din Sévenans), Moval, Trétudans și Dorans.

La împărțirea succesiunii lui Renaud de Bourgogne, în 1347, aceste domenii au revenit Adélaïdei, marchiză de Baden, fiica lui Renaud și a contesei Jeanne de Montbéliard. La 25 noiembrie, de sărbătoarea Sfintei Ecaterina, ducesa donează moara Assise din Danjoutin spitalului „des Poules”, fondat în 1349 în incinta cetății Belfort de Jeanne de Montbéliard.

Ca o mare parte a regiunii, Danjoutin a depins de comitatul Ferrette și de Casa de Habsburg. După ce a fost devastat de Écorcheurs în 1441, satul a fost distrus de suedezi în 1633, în timpul Războiului de Treizeci de Ani.

În 1648, regiunea Belfort a devenit posesiunea contelui de La Suze, dar, din cauza participării sale eșuate la Fronda, Ludovic al XIV-lea a oferit în 1654 domeniul Belfort ministrului său, cardinalul Mazarin.

În timpul Războiului franco-german din 1870, la 7 și 8 ianuarie 1871, satul a fost teatrul unor lupte violente între trupele franceze și cele prusace. Danjoutin a fost martor la unul dintre evenimentele majore ale conflictului. La 3 noiembrie, armata prusacă a încercuit regiunea Belfort și a strâns treptat încercuirea. Situat la poalele colinei fortificate des Perches de către oamenii colonelului Denfert-Rochereau, satul a devenit un punct strategic: cucerirea sa le-ar fi permis prusacilor să atace fortul care îl domina. Timp de mai bine de o lună, localitatea s-a aflat pe linia întâi, împreună cu o parte din populația sa.

Danjoutin a început să se dezvolte în secolul al XIX-lea, crescând de la 400 de locuitori în 1803 la 694 în 1872, grație instalării industriei textile încă din 1844. Creșterea s-a accelerat după 1872, odată cu sosirea numeroșilor alsacieni și instalarea cableriei companiei Stein, furnizoare a cablurilor pentru lifturile Turnului Eiffel.

Satul a fost deservit între 1913 și 1938 de linia Belfort–Sochaux, aparținând Companiei de căi ferate de interes local din Teritoriul Belfort.

Comuna, puternic bombardată de forțele aliate la 25 mai 1944, a fost decorată la 11 noiembrie 1948 cu Crucea de război 1939-1945, cu stea de argint.

Populația și societatea Date demografice Evoluția numărului de locuitori este cunoscută prin recensămintele populației efectuate în comuna respectivă începând din 1793. Pentru comunele cu mai puțin de 10 000 de locuitori, un recensământ al întregii populații este realizat la fiecare cinci ani, populațiile legale pentru anii intermediari fiind estimate prin interpolare sau extrapolare.

În 2022, comuna număra 3 531 locuitori, în scădere cu -5,06 % față de 2016 (Territoire de Belfort: -2,78 %, Franța fără Mayotte: +2,11 %).

Cultură locală și patrimoniu Locuri și monumente Fortul Basses Perches. Reduta Bosmont Primăria. Biserica Saint-Just, construită în jurul anului 1771 și extinsă în secolul al XX-lea. Aceasta a fost afectată de un incendiu care a distrus orga și o parte a clopotniței în iunie 2011. O nouă orgă cu 24 de registre, realizată de constructorul Londe în stil baroc german, a fost instalată pe o mică estradă, în partea inferioară a navei, și inaugurată în anul 2015. Ceasul bisericii a fost realizat în anul 1930 de către J & A Ungerer. Monumente ale eroilor căzuți: Monumentul eroilor, situat lângă biserică; Monumentul eroilor din războiul franco-german din 1870, aflat în cimitir; Monumentul comemorativ 1870-1871, amplasat în fața primăriei, în spatele monumentului eroilor. Fântâna Saint-Tiburce; Monumentele comemorative: Bustul lui Émile-Louis Heck, Piața Recunoștinței, Circuitul de descoperire a patrimoniului natural.

Patrimoniul industrial al comunei Țesătoria și filatura de bumbac Bornèque, ulterior aparținând Société des Filatures et Tissages de Danjoutin, situată la nr. 16–30 pe strada Andelnans. Uzina de albire și vopsitorie J. Schmitt, apoi Guth et Cie, ulterior Teinturerie Alsacienne, iar mai târziu uzina de produse chimice Beauseigneur, la nr. 16 pe strada Doctor Fréry. Trăgătoria de sârmă, apoi uzina de construcții mecanice Stein, situată la nr. 22 pe strada General Leclerc.

Note

Referințe

Vezi și Lista comunelor din Territoire de Belfort

Legături externe

Resurse relevante pentru geografie:

Resurse relevante pentru mai multe domenii:

Categorie:Comune din Territoire de Belfort