Dourdan este o comună franceză situată în departamentul Essonne, în regiunea Île-de-France. Este reședința cantonului Dourdan și sediul comunității de comune Le Dourdannais en Hurepoix.
Sat celtic devenit apoi oraș galo-roman, leagăn al dinastiei capețiene și oraș regal încă din secolul al X-lea, capitală a Hurepoix-ului și primul oraș essonian din valea râului Orge, Dourdan este și astăzi renumit pentru castelul său din secolul al XIII-lea, excepțional de bine conservat, precum și pentru pădurea sa întinsă. Situat la porțile aglomerației pariziene, la jumătatea distanței dintre capitală și Chartres, orașul, prin monumentele sale, muzeul său și spațiile sale naturale, constituie un important obiectiv turistic al departamentului.
Geografie [{ "type": "ExternalData", "service": "geoline", "ids": "Q1075351", "properties": { "fill": "#fc3", "stroke": "#ac6600" }}, { "type": "ExternalData", "service": "geoline", "ids": "Q1344620", "properties": { "fill": "#fc3", "stroke": "#ac6600" }}]
Localizare Dourdan este situat în marea aglomerație pariziană, în partea de vest a departamentului Essonne, în regiunea naturală Hurepoix. Comuna este uneori asociată cu ținutul Chartres, datorită faptului că se află pe fostul teritoriu al Carnuților. Teritoriul său se întinde între 87 și 163 de metri altitudine, punctul cel mai înalt aflându-se în vasta pădure. Suprafața totală este de 3.064 hectare, dintre care 85% reprezintă spațiu rural — în principal pădurea Dourdan în jumătatea vestică și terenuri agricole la nord și sud-est de oraș. Zona urbanizată reprezintă doar 15% din teritoriu, iar doar 308 hectare, adică abia 10% din suprafața totală, sunt construite. Dourdan este prima comună din departamentul Essonne străbătută de râul Orge. Potrivit Institutului Național de Informații Geografice și Forestiere, coordonatele geografice ale centrului teritoriului sunt 48°31′47″ N și 02°00′42″ E.
Comuna este traversată, în extremitatea sa nord-vestică, de autostrada A10, înainte de bariera de taxare Saint-Arnoult-en-Yvelines. Fosta șosea națională 836, declasată în drumul departamental 836, traversează localitatea de la vest la est și duce spre Étampes și Rambouillet; fosta națională 838, de asemenea declasată în drumul departamental 838, o intersectează perpendicular și duce spre Versailles; iar drumul departamental 116 pornește din vest, formând o centură spre sud, înainte de a se îndrepta spre Arpajon.
Dourdan se află la 44 km sud-vest de Paris-Notre-Dame — punctul zero al drumurilor din Franța, 34 km sud-vest de Évry, 15 km nord-vest de Étampes, 26 km sud-vest de Palaiseau, 19 km sud-vest de Arpajon, 23 km sud-vest de Montlhéry, 25 km nord-vest de La Ferté-Alais, 35 km sud-vest de Corbeil-Essonnes, 36 km nord-vest de Milly-la-Forêt, 19 km sud-est de Rambouillet și 39 km nord-est de Chartres.
Comune limitrofe
Hidrografie Dourdan este străbătut de la sud-vest la nord-est de râul Orge, care trece în apropierea actualului centru al orașului. În trecut, numeroase iazuri ocupau terenurile care astăzi sunt integrate în cartierele periferice. Unul dintre acestea, numit Étang de la Tour, se mai păstrează la marginea drumului departamental 116, în direcția Sainte-Mesme, iar un altul, situat pe teritoriul comunei învecinate Roinville, este Étang de Mal Assis.
Pârâul Rouillon curge spre nord, în direcția Saint-Cyr-sous-Dourdan; pârâurile Ribourg, des Bois și Garonne alimentează râul din pădurea aflată la vest, iar pârâurile Poulet, des Garancières și de l’Étang de la Muette i se varsă în aval de centrul orașului.
Relief și cadru geologic
Teritoriul localității Dourdan se desfășoară în pantă ușoară de la nord-vest spre sud-est. O creastă ce atinge altitudinea de 163 metri se întinde pe o axă nord-est–sud-vest în zona împădurită, iar versantul sudic, urmat de depresiunea traversată de râul Orge, este ocupat de partea urbanizată a comunei. Punctul cel mai jos, situat la estul localității, în apropierea frontierei cu Roinville și a iazului Mal Assis, se află la 87 metri altitudine. În sudul comunei se întinde un platou, prevestind câmpia Beauce, ocupat în mare parte de terenuri agricole.
Istoria geologică a regiunii este marcată de o transgresiune marină produsă în perioada Rupeliană, în cursul căreia s-a dezvoltat o succesiune laterală de faciesuri litologice, trecând de la aflorimente de calcare marnoase la falunuri. Ulterior, sedimentarea s-a manifestat prin depunerea unui strat de nisipuri de Fontainebleau, cu o grosime de aproximativ 50 m, formând dune modelate de vânturi. Aceste nisipuri, spălate de circulația unei pânze freatice captive care a provocat decarbonatarea lor, au eliberat silice, care, dizolvată și redepusă, a condus la formarea, în partea superioară, a lentilelor de gresie prin precipitare. Acestea sunt dispuse în benzi înguste orientate vest-nord-vest – est-sud-est. Gresiile de Fontainebleau se dezvoltă de obicei în partea superioară a masei de nisip, transformându-se treptat în lespezi compacte, vizibile astăzi pe platourile și formațiunile stâncoase din pădurea Fontainebleau, de exemplu.
Când marea stampiană s-a retras la sfârșitul Oligocenului, a lăsat în urmă, din Orléanais până în Normandia, un mare lac, în care s-au depus calcare lacustre (cunoscute sub numele de calcar grosier de Dourdan și calcar de Beauce, ce formează structura platoului Beauce–Hurepoix) până în perioada Aquitaniană. Local, nisipurile de Fontainebleau sunt acoperite de straturi de argilă și silex meulier de Montmorency, datând din Mio-Pliocen.
Această evoluție geologică explică faptul că Dourdan se află la intersecția a două regiuni geografice și geologice: Hurepoix, la nord (platou argilos adânc brăzdat de văi formate în nisipurile de Fontainebleau), și Beauce, la sud (platou loessoid fertil, abia fragmentat de câteva văi seci). Anticlinalul Rémarde (numit și „Domul Rémarde”), un mic ax orientat vest–est, cunoscut între Dourdan și Évry, a determinat eroziunea aproape completă a platoului Beauce–Hurepoix la nord de Dourdan, ceea ce a făcut ca nisipurile de Fontainebleau să iasă la suprafață pe o mare întindere. La baza acestor nisipuri, râurile Rémarde și Orge au expus parțial creta albă cu silex din Cretacicul superior, ceea ce explică frecvența stațiunilor neolitice din Hurepoix, asociate cu unelte din silex.
Solul din Dourdan este compus din două tipuri geologice distincte: cea mai mare parte a terenurilor locuite, până la locul numit Le Potelet, se sprijină pe argilă, o parte dintre acestea conținând minereu de fier în zona denumită Le Mineray. Restul comunei se află pe nisipuri, până la limita cu Sainte-Mesme, unde se întâlnesc reziduuri de meulier.
Climă În 2010, clima comunei este de tipul climatului oceanic degradat al câmpiilor din Centru și Nord, conform unui studiu al Centrului Național de Cercetare Științifică (CNRS) pe baza unui set de date care acoperă perioada 1971-2000 bazat pe o serie de date din perioada 1971-2000. În 2020, Météo-France a publicat o tipologie a climatului pentru Franța metropolitană, în care comuna este expusă unui climat oceanic și se află în regiunea climatică Sud-vest a bazinului Parisian, caracterizată printr-o ploaie redusă, în special primăvara (120-150 mm) și un iarnă rece (3,5 °C).
Pentru perioada 1971-2000, temperatura anuală medie este de 11,1 °C, cu o amplitudine termică anuală de 15,2 °C. Cumulul anual mediu de precipitații este de 653 mm, cu 11,1 zile de precipitații în ianuarie și 7,7 zile în iulie. Pentru perioada 1991-2020, temperatura medie anuală observată la stația meteorologică Météo-France situată în comună, este de 11,4 °C, iar cumulul anual mediu de precipitații este de 654,2 mm.
Pentru viitor, parametrii climatici estimati pentru comună pentru anul 2050, conform diferitelor scenarii de emisii de gaze cu efect de seră, pot fi consultati pe un site dedicat publicat de Météo-France în noiembrie 2022.
Urbanism Tipologie La data de 1 ianuarie 2024, Dourdan este clasificată drept centru urban intermediar, conform noii grile comunale de densitate în șapte niveluri stabilite de INSEE (Institutul Național de Statistică și Studii Economice) în anul 2022. Localitatea face parte din unitatea urbană Dourdan, o aglomerare intra-departamentală care reunește două comune, dintre care Dourdan este orașul central. În plus, comuna face parte din zona metropolitană a Parisului, din care este o comună periferică. Această zonă cuprinde 1.929 de comune.
Căi de comunicație și transporturi
Dourdan este traversat de mai multe axe rutiere, printre care autostrada A10, situată în extremitatea nord-vestică a teritoriului său. Un nod rutier comun cu Longvilliers permite accesul la aceasta. Două foste șosele naționale importante traversează localitatea, fiind astăzi reclasificate ca drumuri departamentale. Astfel, fosta șosea națională 836 (de la Louviers la Étampes prin Rambouillet) traversează comuna de la vest la est sub denumirea de drum departamental 836. Fosta șosea națională 838, devenită drum departamental 838 (de la Versailles la Angerville), o traversează de la nord la sud, trecând prin centrul orașului. În sfârșit, drumul departamental 116, care leagă Sainte-Mesme de Arpajon, ocolește centrul orașului, formând o centură rutieră la sudul comunei. Dourdan este, de asemenea, punctul de plecare al drumurilor departamentale 5 și 149.
Comuna este străbătută de la est la vest de linia ferată a fostei linii Brétigny–Tours, utilizată în prezent de linia C a RER-ului Île-de-France și de trenurile TER Centre–Val de Loire. Astfel, localitatea dispune de gara Dourdan, deservită de ambele linii, și de gara Dourdan–La Forêt, deservită exclusiv de RER C, fiind unul dintre capetele acestei linii. Această gară este folosită în principal de elevii liceului Nikola Tesla. Prin transportul feroviar, comuna este conectată cu Tours, Vendôme, Châteaudun și Paris-Austerlitz prin TER, iar cu Brétigny-sur-Orge, Juvisy-sur-Orge și toate celelalte gări ale liniei RER C.
Aeroportul Paris-Orly se află la 34 km nord-est, fiind accesibil direct prin autostrăzile A10 și A6. Aeroportul Paris–Charles de Gaulle se află la 66 km, în timp ce aeroportul Étampes–Mondésir, destinat aviației de agrement, este situat la doar 17 km.
Toponimie Dortenco pe o monedă merovingiană, Dordinga în 936, Dordingha în 956, Dordeneus villa în 936, Doringa în 956, Drodinga villa în 956, Dordingum în 986, Dordinchum în 1147, Dordentium în 1120, Dordanum în 1222, Durdactum în 1514, Dourdain, Dordan în 1174, Dordam în 1257.
Istorie Preistorie După descoperirea unor morminte preistorice, este posibilă stabilirea primei prezențe umane la Dourdan în jurul mileniului al VI-lea î.Hr..
Epoca Fierului Istoria documentată a Dourdan începe cel mai probabil încă din perioada populării de către celți, după cum sugerează și etimologia numelui său: „Dour” însemnând „apă” și referindu-se la râul Orge. Situl se afla atunci la granița dintre teritoriile popoarelor Carnuți și .
Antichitate O aglomerare secundară pare a fi atestată încă din perioada galo-romană pe teritoriul comunei. Aceasta a fost denumită Dordincum și a beneficiat de bogăția solului în fier și argilă, specializându-se în producția de ceramică. În anii 1975, a fost descoperită o necropolă galo-romană în zona fostei Rue des Réservoirs, actualmente Rue de l’Aricostel.
În secolul IV, regele păgân Dordanus l-a poruncit fiului său Mesmin să-și ucidă sora, Mesme, convertită la creștinism, în comuna vecină din Yvelines, care poartă astăzi numele Sainte-Mesme. Aceasta este acum considerată sfântă în tradiția catolică și ortodoxă, sărbătorită pe 7 mai.
Evul Mediu Dourdan și domeniul regal
Situată pe axa strategică dintre Paris și Chartres, Dourdan a fost atașată regatelor francilor încă din secolul al VI-lea. O primă biserică ar fi fost fondată de , mama lui Carol cel Mare, în secolul al VIII-lea. La începutul secolului al IX-lea, orașul a fost devastat de vikingi.