Portul Eilat (în limba ebraică:נמל אילת = Nemal Eilat) este portul Israelului din orașul Eilat, pe țărmul Mării Roșii, aflat în nord-vestul Golfului Eilat (sau Golful Akaba). în perimetrul său acționează Compania Portului Eilat și terminalul Companiei Conductei de combustibil Eilat-Ashkelon. Portul servește drept poarta sudică a Israelului spre țările Asiei de Est, Oceaniei, Africii de Est și de sud și spre India. Activitatea portului este reglată de Ordinul Porturilor din 2012, anul în care a fost privatizat. La începutul Secolului al XXI-lea majoritatea activității portului a constat în descărcarea automobilelor importate din Asia de Est, precum și în trimiterea produselor chimice de export ale companiei CIL (Chemicals Israel Ltd) , de asemenea descărcarea de combustibil brut în terminalul Conductei Eilat-Ashkelon
Istoria De la începutul anilor 1950 au ajuns în portul Eilat câteva vapoare pe an, care își descărcau marfurile în plină mare, până ce în 1955 s-a construit prima estacadă. În urma blocadei egiptene în Strâmtoarea Tiran în 1956 și a Operațiunii Kadesh (Campania din Sinai) activitatea portului a fost blocată vreme de cinci luni. Ea a fost reluată la 22 martie 1957. T. Levita Eilat neestá ir "beinleumit" (Eilat a devenit un oras internațional),Maariv În urma creșterii volumului transporturilor în port și a semnării de acorduri comerciale dintre Israel și tari din Asia de Est, în 1962 a început construirea unui port nou, care a fost inaugurat în 1965. Portul a servit cargouri generale apoi și containere maritime, fiind condus de Administrația Porturilor.
La 25 octombrie 1966 a fost inaugurat în port un terminal pentru descărcarea nave containere a combustibilelor brute pentru a fi transportate apoi printr-o conductă spre nord.știre despre inaugurarea noului port Eilat, în Maariv 26 octombrie 1955 Ulterior s-au pus în funcție două estacade care au făcut posibilă descărcarea și încarcarea a două nave container simultan. În urma închiderii Canalului de Suez ca urmare a Războiului de Șase Zile din iunie 1967 a crescut însemnătatea Israelului ca punte între țările Africii și Asiei de Est și țările Europei și din bazinul mediteranean și mărfuri numeroase au trecut din portul Eilat spre porturile mediteranene ale Israelului - Ashdod și Haifa.
Îana la Revoluția Islamică din Iran din 1978, Israelul importa petrol din această țară prin portul Eilat și conducta de petrol Eilat-Ashkelon. Idan Binyamin
În virtutea unui decret guvernamental de la inceputul anilor 1990 până în ianuarie 2016 importatorii de automobile provenite din Asia de Est au fost obligați să le descarce numai din portul Eilat. reportaj de Amiram Bareket în ziarul Globes 12 iulie 2011 Importul de automobile a ocupat 70% din activitatea portului. În 2005, în urma reformei porturilor, a luat ființă o companie de stat numită Compania Portului Eilat
În cadrul unui proces de privatizare în timpul guvernului Netanyahu, la începutul anului 2013 drepturi de franciză au fost acordate companiei israeliene Papo Sapanut a fraților Nakash în schimbul sumei de 120 milioane de shekeli.
În septembrie 2020 în urma unui acord între Israel și Emiratele Arabe Unite s-a decis o cooperare intre Compania Mispenot Israel a lui Shlomo Vogel și companie DP-World a lui Sultan Ahmed ben Sulaym in domeniul înființării unui serviciu de navigație comercială pe o linie directă între portul Jebel Ali din Dubai și portul Eilat.
La 13 decembrie 2021 în portul Eilat a avut loc concursul Miss Univers.
Războiul din Gaza 250px|miniatura|dreapta|Portul Eilat, vedere dinspre mare La 19 octombrie 2023 guvernul huthilor din Yemen a inițiat atacuri cu rachete și drone asupra Israelului în semn de solidaritate cu poporul palestinian din Fâșia Gaza. La 19 noiembrie 2023 cu ajutorul unui elicopter combatanți huthi au capturat vaporul în proprietate privată israeliană Galaxy Leader care transporta automobile dinspre Turcia spre India. În continuare huthii au instituit o blocadă a Marii Roșii, atacând zeci de vapoare având conexiuni cu Israelul în apropierea strâmtorii Bab el Mandeb (care se află în coasta Yemenului). Drept consecință companiile de transport maritim, mai ales cele folosind nave container și care transportau gaze naturale au trecut la un nou itinerariu al navelor prin ocolirea Africii, iar volumul transportului de mărfuri în Marea Roșie a scăzut cu 85%. Portul Eilat a fost în mare parte blocat și a acumulat datorii. În iulie 2025 activitatea lui a fost suspendată în mod oficial. Personalul portului Eilat numără cel puțin 1000 muncitori și încă circa 500 agenți vamali,lucrători în domeniul importului etc.Idan Binyamin 2025 p.7
Dificultățile transportului pe uscat Accesul spre portul Eilat pe uscat este posibil numai prin autovehicole care circula pe șosea. Transportul marfurilor spre și dinspre centrul Israelului se face prin camioane. Odată cu deschiderea terminalului Har Tzion al companiei israeliene de căi ferate la 180 km de Eilat permite folosirea de trenuri de marfă pentru transportul containerelor pe o parte din itinerariu.
S-a preconizat crearea unei căi ferate spre Eilat, inclusiv ale unei gări feroviare, în apropierea portului, dar este legată de primejdia unor daune serioase pentru ecosistemul Deșertului Neghev. Idan Binyamin 2025 p.7 Lior Gutman in Kalkalist 1 martie 2010 - Namel hadash verakevet lamerkaz yhafkhu et eilat leRiviera - Un port nou și o linie de cale ferata spre centru vor transforma Eilatul într- Rivieră
Lecturi suplimentare Idan Binyamin - Ze lo kol kakh naim lirot namel sagur (Nu-i așa plăcut să vezi un port închis) - reportaj în suplimentul The Market al ziarului Haaretz, 10 octombrie 2025
Note și referințe
Categorie:Porturi din Marea Roșie