Imperialismul lingvistic este definit ca „dominanța unei limbi asupra altora, adesea determinată de dinamica puterii economice, politice și culturale”. Limba dominantă sau impusă de către o autoritate dominantă devine o limbă secundară pentru populația afectată.

Acest transfer de limbă, sau mai exact, impunere unilaterală, este o consecință a imperialismului. Transferul semnifică puterea, asociată în mod tradițional cu puterea militară, dar în contextul modern, cuprinzând și puterea economică. De obicei, aspecte ale culturii dominante sunt transferate odată cu limba. Din punct de vedere geografic, deși sute de limbi indigene ale Europei funcționează ca limbi oficiale (de stat) în Eurasia, limbile imperiale (europene) non-indigene îndeplinesc acest rol aproape exclusiv în „restul lumii”. În discursul contemporan, imperialismul lingvistic poate fi examinat și în cadrul dezvoltării internaționale. Acesta influențează criteriile prin care organizații precum Fondul Monetar Internațional și Banca Mondială evaluează fiabilitatea și valoarea împrumuturilor pentru ajustare structurală, reflectând adesea perspective subliniate în mod obișnuit în discursul în limba engleză, mai degrabă decât o poziție neutră ( relativism lingvistic ).

Definiție Imperialismul lingvistic este o formă de lingvism care aduce beneficii și acordă putere limbii dominante/opresoare și vorbitorilor acesteia. După cum au rezumat lingviștii Heath Rose și John Conama, Robert Philipson, autor al lucrării științifice Imperialismul Lingvistic (1992) susține că imperialismului lingvistic poate fi caracterizat astfel:

Din punct de vedere al lingvismului, ca o formă de oprimare care se manifestă prin favorizarea limbii dominante față de alta, în mod similar cu rasismul și sexismul . Din punct de vedere structural, un imbalans în care se acordă mai multe resurse și infrastructură limbii dominante. Din punct de vedere ideologic, un mod de a încuraja convingerile că forma lingvistică dominantă este mai prestigioasă decât altele. Aceste idei sunt hegemonice, internalizate și naturalizate ca fiind „normale”. Imperialismul lingvistic se întrepătrunde cu alte structuri cum ar fi imperialismul în cultură, educație, mass-media și politică. Are o esență exploatatoare, bazată pe nedreptate și inegalitate între cei care folosesc limba dominantă și cei care nu o folosesc. Are o influență subtractivă asupra altor limbi, prin faptul că învățarea limbii dominante se face în detrimentul celorlalte. Este contestat și întâmpinat de rezistență, din cauza acestor factori.

Deși nu este ușor de determinat intențiile politicilor specifice care au condus la lingvism, unii cercetători consideră că intenția poate fi dovedită observând dacă practicile imperialiste sunt continuate odată ce sunt conștiente de efectele lor sociolingvistice, sociologice, psihologice, politice și educaționale asupra altor limbi.

Exemple de imperialism lingvistic

Engleza În lucrarea sa „Imperialismul lingvistic”, Robert Phillipson definește imperialismul lingvistic englez ca fiind „dominația limbii engleze... afirmată și menținută prin stabilirea și reconstituirea continuă a inegalităților structurale și culturale dintre engleză și alte limbi”. Limba engleză este adesea numită o „ lingua franca ” la nivel mondial, dar Phillipson susține că, atunci când dominația sa duce la moartea unei alte limbi, poate fi denumită mai potrivit „lingua frankensteinia ”.

Latina În Imperiul Roman, latina — inițial limba unei regiuni limitate din centrul Italiei — a fost impusă mai întâi în restul Italiei și mai târziu în anumite părți ale Europei, înlocuind în mare măsură limbile locale, în timp ce în Africa Romană latina a fost dominantă doar până când ea și limbile materne au fost înlocuite de arabizare .

Franceza Limba engleză în Evul Mediu a fost un supusă imperialismului lingvistic al limbii franceze, în special după cucerirea normandă. Timp de sute de ani, franceza sau anglo-normanda a fost limba administrației și, prin urmare, o limbă cu un statut mai înalt în Anglia. Latina a rămas limba bisericii și a învățământului. Deși multe cuvinte introduse de normanzi sunt astăzi imposibil de distins de majoritatea vorbitorilor de limba engleză de cuvintele germanice native, cuvintele împrumutate învățate ulterior, copiate din latină sau franceză, pot „suna mai cultivate” pentru un vorbitor nativ de limba engleză.

Germana După instaurarea Sfântului Imperiu Roman peste o mare parte din Germania și Europa Centrală de astăzi, limba germană și dialectele sale au devenit limba preferată a multor nobili din Europa Centrală. Germana s-a răspândit, cu varii grade de succes, ca limbă a comerțului și a înaltului statut social în mare parte din Europa Centrală și de Est. Această expansiune s-a încheiat odată cu cel de-al Doilea Război Mondial (vezi și Germanizare).

Vezi și

Sociolingvistica Limbă standard Limbă națională Maghiarizare Rusificare Românizare

Referințe Categorie:Sociolingvistică Categorie:Asimilare culturală Categorie:Imperialism